ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2708/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 831 din 30 septembrie 2004, a respins, ca nefondată, contestația formulată de V.I. în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului București, prin primar general, cu motivarea că terenul nu face obiectul restituirii față de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, neavând calitatea de persoană îndreptățită. Arată instanța că terenul pentru care s-a formulat notificare a fost preluat de stat în mod abuziv, ca efect a dispozițiilor art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 și ca atare vocația la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aparținea cumpărătorului și nu vânzătorului.

Prin decizia civilă nr. 1323 din 14 septembrie 2005, pronunțată în dosar nr. 5079/2005, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul contestatorului cu motivarea că reclamantul nu este îndreptățit să formuleze cerere pentru restituirea bunului față de împrejurarea că, la momentul la care s-a încheiat actul de vânzare-cumpărare, intenția acestuia a fost de înstrăinare a construcției, noul proprietar fiind îndreptățit să facă cerere pentru restituirea în totalitate și a suprafeței de teren ce a trecut la stat. Mai arată instanța de apel că, în măsura în care terenul a trecut în proprietatea statului, ca efect al exproprierii, iar construcția a fost demolată, calitatea de persoană îndreptățită aparține tot cumpărătorului.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul. Prin motivele de recurs, întemeiate în baza dispozițiilor art. 304, pct. 9 C. proc. civ., este criticată decizia pronunțată în apel pentru considerentele ce succed. La data perfectării contractului de vânzare-cumpărare terenul în suprafață de 1000 mp a fost preluat în mod abuziv de stat, în baza dispozițiilor art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974. Trecerea terenului în proprietatea statului s-a făcut în mod abuziv, cu încălcarea dispozițiilor art. 12 și art. 36 din Constituția din 1965 și pentru motivul că nu s-a acordat nici o despăgubire conform art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973. Hotărârea instanței de apel este dată în disprețul dreptului de proprietate, drept garantat și ocrotit, atât de Declarația Universală a Dreptului Omului cât și de Convenția Europeană a Dreptului Omului.

Recursul este fondat. Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, definește la art. 2 noțiunea de imobil preluat abuziv. Astfel, este considerat imobil preluat abuziv lit. i) și orice alt imobil preluat fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării. În cauză, în temeiul dispozițiilor art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 terenul aferent construcției proprietatea recurentului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 8633 din 1 noiembrie 1982 a trecut în proprietatea statului. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (2) din actul normativ arătat terenul trecea în proprietatea statului dar cu plata unei despăgubiri calculate potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973.

Din adresa nr. 3923/2001 a SC C. SA, rezultă împrejurarea că, urmare a exproprierii imobilului înstrăinat prin actul de vânzare-cumpărare menționat, au fost stabilite despăgubiri doar în favoarea cumpărătorilor exclusiv pentru construcția preluată în baza Decretului nr. 107/1988. Prin probele administrate s-a făcut astfel dovada preluării imobilului în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974 cu încălcarea dispozițiilor exprese ale actului normativ referitoare la plata despăgubirilor. Cum Legea nr. 10/2001 are caracter de complinire în raport cu alte acte normative reparatorii speciale anterioare art. 1 lit. f) din H.G. nr. 498/2003, ­și cum imobilul a trecut în proprietatea statului cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, art. 36 alin. (2) din Legea nr. 58/1974, în cauză sunt aplicabile dispozițiile acestei legi de reparație întrucât recurentul a fost deposedat de proprietate fără o justă și prealabilă despăgubire.

Dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 sunt inaplicabile în prezenta cauză și acesta întrucât la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, construcția ce a făcut obiect al contractului de vânzare-cumpărare era demolată. În atare situație, dispozițiile art. 36 alin. (3) din legea fondului funciar sunt inaplicabile deoarece legiuitorul a condiționat constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor atribuite în folosință de existența construcției, întrucât dreptul de folosință fusese atribuit doar pe durata existenței construcțiilor. În absența construcției, dreptul de folosință asupra terenului a încetat, cumpărătorul neavând vocație la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului, câtă vreme nu mai este titular al dreptului de folosință asupra imobilului.

Drept consecință, constatând că prin decizia recurată au fost greșit aplicate dispozițiile legii de reparație, recursul declarat va fi admis. Conform dispozițiilor art. 312 C. proc. cv. decizia va fi casată față de împrejurarea că instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului. În fond, potrivit dispozițiilor art. 297 C. proc. cv., apelul declarat de reclamant va fi admis și pentru aceleași considerente, sentința civilă nr. 831/2004 a Tribunalului București, secția a IV-a, va fi desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceluiași tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul V.I. împotriva deciziei civile nr. 1323 din 14 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia atacată și în fond admite apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 831 din 30 septembrie 2004 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă. Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 martie 2006.