ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2424/2004

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 281 din 17

octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul Arad a fost admisă, astfel cum a fost

precizată, acțiunea formulată de reclamanții L.I. și L.L. împotriva pârâților

Statul român prin Consiliul local al Municipiului Arad, S.N. și S.D.; s-a

dispus restituirea către reclamanți a suprafețelor de teren de 30 mp și

respectiv 10 mp, delimitate pe schița raportului de expertiză ce face parte din

dispozitivul hotărârii și s-a stabilit efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF

nr. 18981 Arad.

Pentru a hotărî astfel instanța, a

reținut că suprafețele de teren retrocedate nu sunt afectate de detalii de

sistematizare și construcții.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apeluri toți pârâții, solicitând schimbarea în totalitate a sentinței

în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia civilă nr. 52 din 9 aprilie 2002, a admis apelurile și a schimbat

sentința în sensul respingerii acțiunii reclamanților, reținând în esență că:

- reclamanților li s-a expropriat

suprafața de 300 mp teren (poziția 53 în lista – anexă a Decretului nr.

44/1975);

- această suprafață a fost

parcelată, rezultând porțiunea cu nr. top 33152/a/2/2/1, intravilan în

suprafață de 180 mp, înscrisă în CF nr. 24627 Arad și parcela cu nr. top

3152/a/2/2/2 în suprafață de 120 mp, înscrisă în CF nr. 30567 Arad, pe care s-a

construit blocul Z 10;

- casa de locuit împreună cu terenul

aferent în suprafață de 233 mp, înscrisă în CF nr. 18981 Arad, au fost trecute

în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 223/1974, fiind preluate

conform deciziei nr. 437/1983;

- prin contractul de

vânzare-cumpărare nr. 1324/1997 încheiat cu S.C. R. S.A., pârâții S.N. și D. au

dobândit dreptul de proprietate asupra casei de locuit, precum și pentru cota

de 130/233 din terenul aferent acesteia;

- suprafața de 30 mp este în

folosința pârâților S. iar cea de 10 mp se află între trotuar și gardul curții

acestora;

- reclamanților li s-au acordat și

au încasat despăgubiri atât pentru construcție cât și pentru terenuri;

- retrocedarea suprafețelor de 30 mp

și respectiv de 10 mp ar încălca normele de sistematizare.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 9

și 10 C. proc. civ.; au solicitat modificarea deciziei recurate în sensul

respingerii apelurilor pârâților și menținerii hotărârii primei instanțe.

Printr-o primă critică s-a susținut

că instanța de apel a încălcat prevederile art. 35 și art. 36 din Legea nr.

33/1994, omițând să observe că pentru cele două suprafețe de teren revendicate

scopul exproprierii nu a fost atins, ele putând fi revendicate.

Al doilea motiv de recurs se referă

la faptul că instanța de apel nu le-a verificat apărarea în sensul că nu au

primit despăgubiri în urma exproprierii.

La data de 3 octombrie 2003, deci la

aproximativ un an și jumătate după expirarea termenului prevăzut de art. 301 C.

proc. civ., reclamanții au depus direct la Curtea Supremă de Justiție, deci cu

încălcarea prevederilor imperative ale art. 302 C. proc. civ., o „completare” a

motivelor de recurs.

Pentru cele două temeiuri

menționate, aceste critici nu vor fi luate în considerare, cu excepția

motivului de ordine publică nou invocat referitor la lipsa calității procesuale

pasive a pârâților S., despre care se arată că „erau obligați după apariția

Legii nr. 10/2001 să-și valorifice pretențiile de cumpărători de bună-credință

prin notificare”.

Pârâții au formulat întâmpinări,

solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Curtea reține că recursul este neîntemeiat, decizia Curții de Apel

fiind în întregime legală și temeinică.

Critica privind pretinsa nerealizare

a scopului exproprierii este contrazisă prin expertiza tehnică efectuată,

schițele și celelalte înscrisuri relevante, care atestă că în zonă s-a

construit un ansamblu de locuințe. Este de principiu că acesta nu cuprinde

numai clădirile propriu-zise, ci și zonele adiacente (căi de acces, spații

verzi, parcări, locuri de joacă pentru copii), fiind în întregime afectate de

detalii de sistematizare și subtraversate de rețele de termoficare, gaze,

electricitate, etc.

Suprafețele extrem de reduse

revendicate se află (cei 30 mp) în curtea casei nr. 48, al cărei proprietar

este familia S., dobânditoare legală, respectiv (cei 10 mp) în imediata

proximitate a unui bloc de locuințe și a căii de acces.

Așadar, susținerile recurenților în

sensul că scopul exproprierii nu a fost atins iar retrocedarea nu încalcă

detaliile de sistematizare sunt vădit nefondate.

În ceea ce privește despăgubirile,

la dosarul cauzei există dovezi în sensul că acestea au fost stabilite și

acordate. În aceste condiții, sarcina probei contrare revenea reclamanților

recurenți, care nu au făcut însă o asemenea dovadă.

În fine, este cert că pârâții S. au

calitate procesuală pasivă în condițiile în care reclamanții revendică 30 mp

teren deținuți de aceștia în mod legal și aflați în curtea casei lor.

În consecință, cum toate criticile

sunt vădit neîntemeiate, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor

art. 312 alin. (1) teza a II a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanții L.I. și L.L. împotriva deciziei civile nr. 52 din 9 aprilie 2002 a

Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2004.