ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1663/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 22 decembrie 2003, contestatoarea G.L. a solicitat Tribunalului Arad, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată sub nr. 200/2004, anularea dispoziției nr. 1349 din 18 noiembrie 2003, prin care Primarul municipiului Arad i-a respins notificarea nr. 1568/2001 privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 1439 mp, fără construcții, trecut în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.

Tribunalul Arad, prin sentința civilă nr. 182/2004, a admis contestația astfel cum a fost formulată.

Sentința a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de Primarul municipiului Arad, potrivit decizia civilă nr. 1165 din 27 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 3447/C/2004.

Pentru a adopta această soluție, instanțele au reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în intravilanul municipiului Arad, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8879/1964 de fostul Notariat de Stat al Raionului Arad, dreptul de proprietate fiind înscris în cartea funciară.

În anul 1980 construcția edificată pe teren a fost înstrăinată soților Ț.I. și I., iar terenul a fost preluat de stat în baza dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, fără plata de despăgubiri.

Construcția a fost ulterior demolată, dreptul de proprietate asupra acesteia, al soților Ț. fiind radiat prin încheierea de C.F.

La data notificării, terenul era liber de orice construcții, astfel că nu putea face obiectul art. 36 din Legea nr. 18/1991, cum s-a apărat apelantul-intimat, ci era supus restituirii în natură conform Legii nr. 10/2001.

Terenurile trecute în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, sunt considerate ca preluate abuziv, așa cum rezultă din anexa III a Legii nr. 10/2001.

Argumentul invocat în apel, potrivit cu care, la data vânzării, prețul construcției includea și prețul terenului care, deși trecea în proprietatea statului, rămânea în folosința cumpărătorului construcției, a fost înlăturat de curtea de apel cu motivarea că din actul autentic încheiat, rezultă că s-a vândut numai construcția și nu se poate prezuma că prețul construcției ar include și prețul terenului, fiindcă s-ar înfrânge regula

că bona fides praesumitur

.

Împotriva deciziei a declarat recurs Primarul municipiului Arad, reiterând criticile formulate în apel, în sensul că pct. 1.4. lit. c) din H.G. nr. 498/2003 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 statuează că, în situația în care, prin notificare, se invocă faptul că Legea nr. 58/1974 constituie preluare abuzivă, notificarea va fi respinsă întrucât aceste situații nu cad sub incidența Legii nr. 10/2001, având în vedere că legiuitorul a soluționat această problemă prin art. 36 din Legea nr. 18/1991 în favoarea cumpărătorilor și că, la acea dată era de notorietate faptul că prețul de vânzare al construcției includea și prețul terenului.

Recursul este nefondat.

Din interpretarea dispozițiilor art. 2, coroborate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, fără plata de despăgubiri, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 (inclusiv cele preluate „cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998...”), fac obiectul de reglementare a acestui act normativ, cu câteva excepții expres și limitativ prevăzute de legea specială de reparație, una dintre acestea referindu-se la terenurile al căror regim juridic este stabilit prin legile fondului funciar.

Contrar afirmației recurentului, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, republicată.

Art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 condiționează vocația dobânditorilor construcțiilor cumpărate în perioada în care a fost în vigoare Legea nr. 58/1974 de a li se constitui dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente construcțiilor cumpărate (trecute în proprietatea statului în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974) de calitatea actuală de „titulari ai dreptului de folosință a terenului”.

Potrivit dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, cumpărătorii construcției dobândeau dreptul de folosință asupra terenului aferent doar pe durata existenței construcției.

Demolarea construcției, intervenită în prezenta cauză în anul 1988, a avut drept efect și stingerea dreptului de folosință al cumpărătorilor asupra terenului aferent.

În acest context, la data apariției Legii nr. 18/1991, soții Ț., cumpărătorii construcției demolate ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare perfectat sub regimul Legii nr. 58/1974, nemaifiind titulari ai dreptului de folosință a terenului trecut în proprietatea statului în baza art. 30 din acest act normativ, nu aveau nici vocația de a dobândi proprietatea terenului în temeiul art. 36 din Legea fondului funciar, astfel încât, regimul juridic al terenului în litigiu, nefăcând obiectul de reglementare al prevederilor legale invocate de recurent, intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

Susținerea recurentului privind „notorietatea faptului că prețul de vânzare al construcției includea și prețul terenului...” a făcut obiectul analizei instanței de apel și a fost motivat înlăturată.

În recurs, apelantul-intimat s-a limitat la simpla reiterare a afirmației, fără a aduce vreo critică argumentată juridic în raport cu considerentele pentru care instanța anterioară a înlăturat acest pretins mijloc de apărare.

Pentru considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Arad împotriva deciziei nr. 1165 din 27 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2006.