ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3065/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 223 din 8

aprilie 2004, Tribunalul Arad a admis acțiunea formulată de reclamanta T.F., în

contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Arad, a anulat dispoziția nr.

1276 din 3 noiembrie 2003 emisă de pârât, a dispus restituirea în natură în

favoarea reclamantei a suprafeței de 446 mp teren aparținând imobilului înscris

în C.F. Bujoc, cu nr.top. 1/c, 1.a. 1.4.a.1.b./405/1 nr. cadastral 1469/1 și a

suprafeței de 374 mp teren aparținând imobilului înscris în C.F. Bujoc,

nr.top.1/c. 1.a. 1.4.a. 1.b./405/2, nr. cadastral 1469/2 și a îndrumat biroul

de carte funciară al Judecătoriei Arad să efectueze cuvenitele mențiuni în C.F.

Bujoc.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că imobilul înscris în C.F. Bujoc, compus din casă

și teren, a aparținut antecesoarei reclamantei, care l-a înstrăinat numitei B.F.

Prin înstrăinare, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, terenul aferent

construcției a trecut în proprietatea statului.

Prin dispoziția nr. 800 din 19

decembrie 1996 a Primarului municipiului Arad s-a dispus parcelarea terenului

în parcela de sub A-1-2, reprezentând intravilan în suprafață de 536 mp cu casa

nr. adm. 51 și parcela de sub A – 1 – 3, intravilan în suprafață de 587 mp cu casa

nr. adm. 51/a, transcrisă în C.F. Bujoc.

Conform raportului de expertiză,

între cele două case este o distanță de aproximativ 6,38 m, iar ambele parcele

cuprind teren liber, fără construcții, respectiv suprafața de 446 mp aferentă

construcției înscrisă în C.F. Bujoc și suprafața de 374 mp aferentă imobilului

înscris în C.F. Bujoc.

Reține instanța de fond, că sunt

incidente prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001 și că „nu se regăsesc

situațiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 10/2001 și art. 8 din Legea nr.

10/2001, pentru a fi incidente dispozițiile H.G. nr. 498/2003 și dispozițiile

Legii nr. 58/1974”.

Prin decizia civilă nr. 1908 din 20

septembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de Primarul

municipiului Arad, a schimbat în tot sentința apelată și a respins acțiunea

formulată de reclamantă.

S-a admis cererea de intervenție în

interesul apelantului formulată de intervenienții M.F. și M.D. și a fost

obligată reclamanta să plătească intervenienților suma de 5.950.000 lei cheltuieli

de judecată.

Instanța de apel a reținut că,

potrivit C.F. Bujoc, proprietar tabular al imobilului, teren și construcția cu

nr. 51, a fost antecesoarea reclamantei, A.M., care la data de 3 aprilie 1977 a

înstrăinat construcția, iar terenul aferent a trecut în proprietatea statului

în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974.

Ulterior, construcția a fost

preluată de stat de la cumpărătoare, în baza Decretului nr. 223/1974, pe teren

s-a mai edificat o construcție, iar prin dispoziția nr. 800/1996 a Primarului

municipiului Arad imobilul a fost dezmembrat în două subparcele,

corespunzătoare celor două construcții. Casa cu nr. 51 a fost vândută

intervenienților în baza Legii nr. 112/1995, iar terenul din parcela pe care se

află casa cu nr. 51 a, construită de familia Giurgiu, a fost concesionat

proprietarului construcției.

Reține instanța de apel, că terenul

a trecut în proprietatea statului prin voința fostului proprietar, iar situația

lui juridică a fost reglementată prin Legea fondului funciar în favoarea dobânditorului

construcției.

De aceea, în prezenta cauză dreptul

de a cere atribuirea terenului aparținea persoanei care a cumpărat

construcțiile.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

susține că sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001 și nu cele înscrise în

capitolul II, pct. 1.4 lit. c) din H.G. nr. 498/2003, deoarece intervenienții

au dobândit construcția în temeiul Legii nr. 112/1995.

Susține recurenta, că pentru teren

sunt incidente prevederile pct. 8.1 din Normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 10/2001, care stabilesc dreptul la restituire al fostului proprietar

pentru terenurile situate în intravilan dacă sunt disponibile (nu sunt ocupate de

construcții ale terților ori nu au fost puse în posesie în mod legal, până la

apariția legii, persoane cărora li s-a constituit drept de proprietate).

Terenul care face obiectul

procesului este disponibil, pentru că dobânditorul inițial al construcției de

la nr. adm. 51 deținea doar cota de 56/536 mp, nefiind pus în posesie pentru

restul terenului, iar în cazul imobilului de la nr. adm. 51 a operează

restituirea numai pentru terenul neocupat de construcții.

Se mai arată că, potrivit art. 9 din

Legea nr. 10/2001, terenul se restituie în natură, iar, conform art. 10 alin. (2)

din lege, atunci când pe teren s-au ridicat construcții persoana îndreptățită

poate să obțină restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă.

Analizând recursul, în limita

criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se constată că nu este întemeiat.

Articolul 10 alin. (2) din Legea nr.

10/2001 privește situațiile în care terenul a fost preluat fără construcții ori

construcțiile vechi preluate de stat au fost demolate și ulterior au fost

edificate noi construcții.

Or, în prezenta cauză, terenul care

face obiectul cererii de restituire în natură a fost preluat de stat în

condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 la data de 3 martie 1977, când

antecesoarea recurentei-reclamante a vândut construcția aflată pe teren numitei

B.F. .

La data intrării în vigoare a Legii

nr. 10/2001, pe teren se afla vechea construcție, cumpărată de B.F., preluată

de stat de la aceasta în condițiile Decretului nr. 233/1974 și vândută

intervenienților, precum și o altă construcție edificată ulterior preluării

terenului de către stat.

Susținerea recurentei că, în raport

cu prevederile pct. 8.1. din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.

10/2001, este îndreptățită la restituirea în natură a celor două suprafețe de

teren înscrise în C.F. Bujoc nu este întemeiată.

Articolul 8 din Legea nr. 10/2001

delimitează sfera de aplicare a acestei legi, iar potrivit pct. 8.1 din Normele

metodologice de aplicare a legii, invocat de recurentă, intră sub incidența

procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 restituirea în natură a terenurilor

aflate în intravilanul localităților „dacă terenul este disponibil, nu este

ocupat de construcții ale terților”.

Or, în cauză, terenul nu este

disponibil. Pe suprafața de teren preluată de stat, parcelată prin dispoziția

nr. 800/1996, se află construcția veche proprietatea intervenienților, precum

și o construcție nouă edificată de familia G.

Atunci când terenul este ocupat de

construcții ale terților, cum este cazul în speță, nu este exclus de la

restituirea în natură numai terenul de sub construcții, ci și terenul aferent,

care este necesar bunei utilizări a construcțiilor. Cele două suprafețe de

teren restituite prin sentința pronunțată de instanța de fond (446 mp și 374 mp)

fiind aferente construcțiilor proprietatea unor terți, soluția admiterii

apelului declarat de pârât și respingerii acțiunii, pronunțată prin hotărârea

atacată, este legală.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de reclamantă va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanta T.F. împotriva deciziei civile nr. 1908 din 20 septembrie 2004 a

Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

23 martie

2006.