ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6733/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7646 din 23

octombrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 7624/55/2008, Judecătoria Arad, secția

civilă a respins plângerea formulată de reclamanții D.D. și D.M., prin mandatar

B.P., împotriva încheierii de Carte Funciară, fără a se acorda cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, Judecătoria Arad a reținut că prin încheierea de Carte

Funciară s-a intabulat dreptul de proprietate al petenților D.D. și D.M., cu

titlu de restituire în natură în baza Legii nr. 10/2001, asupra construcțiilor

înscrise în C.F.

Prin plângerea

formulată împotriva încheierii de carte funciară, s-a solicitat acordarea

dreptului de folosință asupra terenului, însă art. 50 din Legea nr. 7/1996

obligă la verificarea legalității operațiunii de înscriere în C.F., din punct

de vedere formal se impune verificarea titlurilor în baza cărora s-a făcut

înscrierea, dar aspectele legate de fondul raporturilor juridice dintre părți

nu pot fi analizate pe calea plângerii la instanță, ci pe calea dreptului comun.

Prin decizia civilă nr.

2/ A din 21 ianuarie 2009, Tribunalul Arad, secția civilă a anulat ca netimbrat

apelul declarat de reclamanții D.D. și D.M. împotriva sentinței civile nr. 7646

din 23 octombrie 2008 a Judecătoriei Arad secția civilă.

Prin decizia civilă nr.

325 din 26 martie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis

recursul declarat de aceiași reclamanți împotriva deciziei nr. 2/ A din 21

ianuarie 2009, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului

Arad, reținând că instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea

fondului.

Prin decizia civilă nr.

243/ A din 26 mai 2009, Tribunalul Arad, secția civilă, în rejudecare, a

respins apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței de fond.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin decizia civilă nr. 1910 din 20

septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 5985/C/2004

s-a modificat sentința civilă nr. 350/2004 a Tribunalului Arad și s-a dispus

restituirea în natură a construcției înscrisă în CF Pusta Bujac, în baza

acestei hotărâri fiind emisă dispoziția nr. 2060/2008 a municipiului Arad, de

restituire în natură.

În baza deciziei

civile nr. 1910/2004 a Curții de Apel Timișoara s-a efectuat, potrivit art. 48

din Legea nr. 7/1996, înscrierea dreptului de proprietate asupra construcției.

Instanța de apel a

mai reținut că, nici hotărârea judecătorească și nici dispoziția nr. 2060/2008

a municipiului Arad nu dispun asupra dreptului de folosință asupra terenului

aferent construcției, astfel încât instanța de fond a făcut o corectă aplicare

a dispozițiilor Legii nr. 7/1996.

Tribunalul a

constatat că precizările formulate de reclamanți la data de 15 ianuarie 2009,

și, respectiv, la data de 19 mai 2009, prin care solicită să le fie atribuit în

folosință teren intravilan de 249 mp înscris în CF Pusta Bujac reprezintă

cereri noi, diferite de acțiunea introductivă de instanță, inadmisibile a fi

formulate pentru prima dată în apel.

Împotriva acestei

hotărâri au formulat recurs reclamanții, arătând că solicitarea de acordare a

dreptului de folosință pentru terenul de 249 mp nu este o cerere nouă, fiind

formulată în fața primei instanțe.

S-a mai arătat că, în

ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 18/1991, acestea se referă la

acordarea, și s-a solicitat reacordarea terenului, ce a fost atribuit conform

Legii nr. 9/1968 și dat în folosință, iar, din eroare, nu au solicitat terenul

cu imobil, conform fișei tehnice din 12 octombrie 1978.

Imobilul teren cu

construcții este identificat prin CF, iar conform Decretului nr. 223/1974, a

trecut în proprietatea statului întregul imobil. Cele două CF și cele două nr. top

sunt legate prin liniuță de unire, respectiv, prin conjuncția „și”, astfel că

formează un drept comun.

Reclamanții au mai

arătat că nu au solicitat terenul în proprietate, ci în folosință, iar potrivit

prevederilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003, pentru terenul

respectiv s-a stabilit și s-a achitat taxa pe teren, plătind astfel impozit

pentru un teren pe care nu-l au în folosință, situație ce este ilegală.

Prin decizia civilă nr.

1020 din 10 noiembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 7624.1/55/2008, Curtea de

Apel Timișoara, secția civilă, a respins recursul declarat de reclamanți,

reținând că, atâta timp cât prin hotărârea judecătorească spre a cărei

înscriere se tinde nu s-a recunoscut un drept de folosință reclamanților,

precum și față de limitele controlului jurisdicțional în cadrul procedurii

plângerii împotriva încheierii de carte funciară, aceștia nu pot obține o

hotărâre judecătorească favorabilă.

Instanța de recurs a

mai reținut că în cadrul plângerii împotriva încheierii de carte funciară

reclamanții nu pot dobândi drepturi noi, ce nu au fost recunoscute sau

dobândite anterior, în formele prevăzute de lege, astfel încât chiar dacă

solicitările acestora nu ar fi fost considerate cereri noi formulate în apel,

acțiunea tot nu ar fi putut fi admisă, față de cadrul procesual trasat de

dispozițiile art. 50 și urm. din Legea nr. 7/1996 republicată.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs, prin mandatar, reclamanții, intitulat inițial

„revizuire”, precizat ulterior, la data de 3 decembrie 2010 ca fiind „recurs”,

arătând că prin decizia civilă nr. 1020 din 10 noiembrie 2009 instanța nu s-a

pronunțat asupra ceea ce s-a cerut, fără însă a preciza asupra cărui aspect nu

s-a pronunțat.

De asemenea au mai

criticat o serie de hotărâri judecătorești pronunțate în diverse stadii

procesuale, în alte cauze decât cea care face obiectul prezentului recurs, din

care au citat mențiuni cuprinse în dispozitiv, fără a indica în ce ar consta

eroarea de judecată.

Recursul este

inadmisibil, potrivit următoarelor argumente:

Căile de atac

reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se

poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești

și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o

garanție a respectării drepturilor lor fundamentale.

Rezultă că împotriva

hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin

dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe

interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod

nedefinit, judecata unui proces.

Recursul este o cale

extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin

intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se

exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Potrivit art. 299 alin.

(1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel,

precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale

sunt supuse recursului”, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod

„sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea

s-a soluționat fondul pricinii”.

Prin coroborarea

textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai

hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și

hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute

de lege.

Față de aceste

dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei

instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă

de a mai fi supusă acestei căi de atac.

O asemenea concluzie

derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un

asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu

se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Hotărârea recurată

este irevocabilă, fiind pronunțată de o instanță de recurs, astfel încât

recursul declarat împotriva ei este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de reclamanții D.D. și D.M. împotriva deciziei

civile nr. 1020 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 10 decembrie 2010.