ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 334/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Arad la 30 august 2007, reclamanta S.E. a chemat în judecată pe pârâții C.L.J. Arad pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Arad, C.L. Arad, M. Arad, prin P. și P.M. Arad, solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr. 184/2006 a Comisiei Locale și a Hotărârii nr. 943/2007 a Comisiei Județene Arad și să fie obligat P.M. Arad la aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru terenul în suprafață de 1440 m.p., situat în intravilanul localității, înscris în CF 3834 Aradul Nou, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că terenul în suprafață de 1440 m.p., situat în intravilanul M. Arad, a aparținut din anul 1926 părinților săi, F.F.

și F.E., iar în anul 1947 a fost expropriat fără nicio despăgubire de către S.R., fiind dat în anul 1970 în administrarea I.I.L. Arad, în baza unei decizii a autorităților locale. Reclamanta a precizat că, în calitate de unică moștenitoare a adresat P.M. Arad mai multe cereri, prima la data de 12 martie 1998, prin care a solicitat despăgubiri pentru preluarea abuzivă a terenului. Întrucât această cerere nu a fost niciodată soluționată, odată cu apariția Legii nr. 247/2005, reclamanta a formulat o nouă cerere, revendicând același teren. A arătat că, urmare a acestei cereri, i-a fost comunicată Hotărârea nr. 184/2006 a Comisiei Locale Arad, prin care i-a fost respinsă solicitarea, motivându-se că aceasta face obiectul Legii nr. 10/2001 și nu al Legii nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005.

În ședința publică de la 9 octombrie 2007 s-au disjuns cele două petite formulate prin acțiune, cererea prin care s-a solicitat obligarea P.M. Arad la aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 formând obiectul prezentului dosar, nr. 10743/55/2007. Prin sentința civilă nr. 7749 din 15 octombrie 2007, Judecătoria Arad a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Arad, reținând că potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 tribunalul are plenitudine de competență asupra cererilor de restituire formulate în baza actului normativ menționat. Tribunalul Arad, prin sentința civilă nr. 200 din 15 aprilie 2009, a respins capătul de cerere al acțiunii disjunse, prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului P.M.

Arad la aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, reținând că plângerea formulată de reclamantă împotriva celor două hotărâri ale comisiilor de fond funciar a fost respinsă prin sentința civilă nr. 7748 din 15 octombrie 2007 a Judecătoriei Arad, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 246 din 5 martie 2008 a Tribunalului Arad, hotărâri judecătorești prin care s-a statuat, cu putere de lucru judecat, că terenul ce a aparținut autorilor petentei nu face obiectul procedurilor prevăzute de Legea nr. 18/1991, ci al Legii nr. 10/2001. În aceste condiții, prima instanță a reținut că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, care prevedeau obligativitatea notificării unității deținătoare a imobilului și, potrivit alin. (5) al acestui articol, este decăzută din dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta, cale de atac calificată de instanță ca apel, învederând că, prin cererea sa formulată încă din 1998 nu a indicat un temei juridic al cererii, astfel că P.M. Arad era competentă atât în aplicarea Legii Fondului Funciar, cât și în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și, chiar dacă ar fi indicat un temei greșit, solicitarea sa trebuia soluționată în raport cu dispozițiile legale aplicabile categoriei din care face parte imobilul în litigiu. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 298 din 25 noiembrie 2009, a admis apelul reclamantei și a desființat sentința atacată cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Arad, reținând că, urmare a constatării, prin Hotărârile nr. 184/2006 și respectiv 943/2007 ale C.L.J.

pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor, cererea reclamantei privind restituirea terenului nu face obiectul Legii nr. 18/1991, ci al Legii nr. 10/2001, trebuia să trimită solicitarea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001. S-a reținut că, pentru valorificarea dreptului subiectiv recunoscut de Legea nr. 10/2001 republicată, cererea adresată de reclamantă, la data de 12 martie 1998, P.M. Arad îndeplinește cerințele prevăzute de art. 22 din actul normativ menționat, în ceea ce privește conținutul acesteia, aspectele formale neatrăgând decăderea din dreptul de a solicita măsurile reparatorii prevăzute de lege. Rejudecând cauza, Tribunalul Arad, prin sentința civilă nr. 509 din 6 iulie 2010, a admis capătul de cerere formulat și precizat de reclamantă în contradictoriu cu pârâții P.M.

Arad și A.V.A.S., disjuns din acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 9196/55/2007 al Judecătoriei Arad, a constatat calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru suprafața de 1440 m.p. teren situat în intravilanul M. Arad, înscris în CF nr. 3834 Aradul Nou. A fost obligat P.M. Arad să înainteze A.V.A.S. București notificarea reclamantei, aceasta din urmă fiind obligată să emită o decizie conținând propunerea de măsuri reparatorii, în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005. S-au respins pretențiile față de pârâții M. Arad și C.L.J. Arad pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Tribunalul a constatat că terenul în discuție nu poate fi restituit în natură, deoarece a intrat în patrimoniul fostei I.I.A.

Arad, unitate privatizată care a vândut imobilul către un terț (SC M.C. SRL Arad). S-a considerat că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 27 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, care obligă unitatea notificată să comunice persoanei îndreptățite datele de identificare ale unității deținătoare. Întrucât reclamanta s-a adresat Primăriei ca unitate deținătoare, fără a primi în termen util, conform Legii nr. 10/2001, datele privind deținătorul real, considerând că în înțelesul art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, nu mai este necesară notificarea A.V.A.S. de către persoana îndreptățită, s-a apreciat că urmează ca notificarea să fie remisă acestei instituții de către P.M. Arad.

S-a reținut, totodată, că, întrucât în procedura notificării la Legea nr. 10/2001, M. Arad nu are vreo obligație legală, această obligație revenind P. ca emitent al dispoziției, conform art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, față de acesta acțiunea se impune a fi respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive. S-a apreciat că nici cele două comisii ce au ca obiect de activitate măsurile reparatorii acordate în temeiul altor acte normative, nu au calitate procesuală pasivă. Împotriva sentinței menționate au declarat apel pârâtele A.V.A.S. și P.M. Arad. În motivarea apelului său, pârâta A.V.A.S. a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, în cauza dedusă judecății nefiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 302/2009.

S-a susținut, totodată, că instanța de fond și-a depășit competența, în condițiile în care A.V.A.S. nu a fost investită cu soluționarea notificării și nu a fost parcursă procedura administrativă prealabilă și obligatorie, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 10/2001 republicată. S-a mai arătat că acțiunea este neîntemeiată în raport cu A.V.A.S. întrucât, conform art. 29 din Legea nr. 10/2001, competența acesteia constă exclusiv în emiterea deciziei cu propunere de măsuri reparatorii, decizie care se transmite către A.N.R.P., condiționat de evidențierea bunului revendicat în patrimoniul unei societăți privatizate (de entitatea implicată în privatizare). Prin apelul său, P.M. Arad a invocat reținerea eronată a întrunirii condițiilor prevăzute de art. 22 din Legea nr. 10/2001, în ceea ce privește notificarea reclamantei, reiterând excepția decăderii acestuia din dreptul de a mai solicita restituirea în natură sau prin echivalent în baza Legii nr. 10/2001.

Pârâtul P.M. Arad a invocat, de asemenea, lipsa calității sale procesuale pasive, având în vedere că nu este deținătorul imobilului, potrivit înscrisurilor în cartea funciară această calitate revenind I.I.A. Arad. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia civilă nr. 79 pronunțată la 25 ianuarie 2011, a respins apelurile pârâților ca nefondate. În ceea ce privește apelul A.V.A.S. s-a reținut că dispozițiile art. II din Legea nr. 302/2009 conferă acesteia calitate procesuală, calitate ce rezultă și din dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, art. 3 lit. e). S-a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 republicată. Nu a fost primită critica pârâtului P.M.

Arad în sensul că acțiunea se impune a fi respinsă, deoarece reclamantul nu a adresat notificarea I.I.L. Arad. În acest sens s-a dat eficiență puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 298 din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, hotărâre irevocabilă prin care s-a constatat că demersul administrativ al reclamantei pentru acordarea de despăgubiri, sau restituirea terenului, la 12 martie 1998, făcut de P. Arad, îndeplinește cerințele art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicate. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs, în termenul legal, pârâții A.V.A.S. și P.M. Arad și M. Arad prin P. Dezvoltând motivele sale de recurs, recurenta A.V.A.S. a criticat decizia atacată ca nelegală în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând că instanțele de fond și apel au dat o soluție eronată excepției inadmisibilității acțiunii privind despăgubirile în echivalent, încălcând dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată. În acest context s-a învederat că A.V.A.S. nu a fost legal învestită cu soluționarea notificării, astfel că instanța ar fi putut analiza cererea de despăgubiri numai în măsura în care se emitea decizie sau dispoziție motivată, ce ar fi putut face obiectul controlului de legalitate în condițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată. Prin cel de-al doilea motiv de recurs, pârâta A.V.A.S. a criticat decizia recurată pentru nelegala reținere a obligației P.M. Arad de a-i înainta notificarea, deși nu s-a dovedit îndeplinirea cerințelor art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, deoarece imobilul revendicat nu este evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate integral cu respectarea dispozițiilor legale de către această autoritate.

În același sens s-a invocat imposibilitatea restituirii în natură a imobilului ce face obiectul cererii de chemare în judecată, în cadrul procedurii administrative legale, obligația de a face propunere de acordare a despăgubirilor legale, revenind numai P. M. Arad, în condițiile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată. Prin motivele sale de recurs, pârâții P.M. Arad și M. Arad prin P. au criticat decizia recurată ca nelegală pentru greșita reținere a împrejurării că notificarea reclamantei întrunește condițiile prevăzute de art. 22 din Legea nr. 10/2010, raportat la statuările instanței de control judiciar, obligatorii pentru instanța de rejudecare conform art. 315 alin. ( 1) C. proc.

civ. În acest context s-a susținut că a fost ignorat art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 202/2010, întrucât decizia nr. 298 A din 25 noiembrie 2009 a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în cadrul căii de atac a apelului, iar dispozițiile de procedură privind judecata în recurs nu se aplică prin analogie și judecății în apel.

S-a învederat că, pentru motivul menționat prima instanță ar fi trebuit să procedeze la o nouă judecată și să constate că a operat decăderea reclamantei din dreptul de a mai solicita restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului în baza Legii nr. 10/2001, în condițiile în care nu s-a respectat procedura specială prevăzută de această lege, respectiv nu a fost notificată unitatea deținătoare a imobilului în condițiile și termenul prevăzut de art. 22 alin. (1). Prin cel de-al doilea motiv de recurs, pârâții P. M. Arad și M. Arad prin primar au criticat hotărârea pentru nepronunțarea asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a M. Arad, întrucât, potrivit înscrisurilor de carte funciară, imobilul a fost deținut de I.I.L.

Arad, situație în care, aplicându-se dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, reclamanta ar fi trebuit să i se adreseze acesteia pentru soluționarea notificării. S-a susținut că, în cauză, potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001, entitatea investită cu soluționarea notificării este instituția publică care a efectuat privatizarea. În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe noi. Examinând criticile invocate de recurenți, raportat la dispozițiile art. 304 pc.9 C. proc. civ., Curtea va constata că ambele recursuri sunt nefondate pentru considerentele ce succed: În ceea ce privește recursul declarat de pârâta A.V.A.S., se va reține că, deși primul motiv a vizat inadmisibilitatea acțiunii privind despăgubirile în echivalent pentru nerespectarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, în realitate ambele critici invocate de recurentă au avut drept finalitate reținerea lipsei calității procesuale pasive a acesteia.

Instanțele de fond și apel au soluționat corect această excepție, calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S. rezultând din dispozițiile art. II din Legea nr. 302/2009 privind modificarea Legii nr. 10/2001, cât și din dispozițiile art. 29 alin. (3) din aceeași lege, coroborate cu art. 3 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Astfel, conform dispozițiilor art. II din Legea nr. 302/2009, în procesele și cererile având ca obiect stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent, A.V.A.S. se substituie și dobândește calitatea procesuală a M.F.P. și instituțiilor publice implicate, preluând toate drepturile și obligațiile procesuale ale acestora, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi. Calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S.

rezultă și din dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, care la art. 3 (e) prevede că entitatea investită cu soluționarea notificării este fie unitatea deținătoare, fie persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun ce nu se află în patrimoniul său (A.V.A.S. sau alte instituții publice implicate). În speță, imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul fostei I.I.L. Arad, unitate privatizată, care a vândut acest bun către SC M.C. SRL Arad. Astfel, se va reține că sunt întrunite dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, care prevăd că, în cazul imobilelor preluate de stat în mod abuziv, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, competența soluționării notificării revenind autorității publice implicate în procesul de privatizare, în speță A.V.A.S.

Recursul declarat de pârâții P.M. Arad și M. Arad prin P. este, de asemenea, nefondat. Critica referitoare la decăderea reclamantului din dreptul de a solicita măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu nu poate fi primită. Instanțele de fond și apel au procedat în mod legal dând eficiență puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 298 din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, prin care s-a reținut că reclamanta intimată a inițiat demersuri pentru acordarea de despăgubiri sau restituirea terenului în litigiu încă de la 12 martie 1998, prin cererea adresată Primăriei Arad, cerere ce întrunește cerințele prevăzute de art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată. Întrucât decizia menționată, pronunțată, într-adevăr, în apel, nu a fost atacată cu recurs, constatările făcute prin considerente în sensul menționat au stat la baza soluției de desființare cu trimitere spre rejudecare a sentinței nr. 200 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad.

Prin urmare, dezlegarea dată problemei de drept în discuție era obligatorie pentru prima instanță. În plus, se va reține că dispozițiile Legii nr. 202/2010 (publicate în M. Of. 1714/26.10.2010) prin care s-a modificat art. 297 alin. (1) C. proc. civ., nu își găsesc aplicarea nefiind în vigoare la momentul desființării cu trimitere spre rejudecare și nici la momentul soluționării cauzei prin sentința nr. 509 din 6 iulie 2010 a Tribunalului Arad, astfel încât nu se putea proceda la o nouă judecată cu nesocotirea problemelor de drept dezlegate de instanța de control judiciar. Nu este lipsită de relevanță constatarea că terenul în litigiu nu face obiectul Legii nr. 18/1991 ci al Legii nr. 10/2001, făcută prin Decizia nr. 246/ R din 5 martie 2008, irevocabilă.

Nici critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs al pârâților, vizând lipsa calității procesuale pasive a M. Arad nu va fi primită. Se va reține că prin sentința primei instanțe, menținută urmare a respingerii apelurilor, s-au respins pretențiile reclamantei față de pârâții M. Arad și C.L.J. Arad pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Prin urmare, în ceea ce privește pe recurentul M. Arad critica este lipsită de interes. Legea nr. 10/2001, în forma sa inițială, prin art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, acordă atribuții P. în sensul de unitate deținătoare. În speță, sunt incidente dispozițiile art. 27 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, care obligă unitatea notificată să comunice persoanei îndreptățite datele de identificare ale unității deținătoare.

Cum reclamanta s-a adresat P. ca unitate deținătoare, fără a primi vreun răspuns în termen util, s-a considerat corect că, față de dispozițiile art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 este necesară înaintarea notificării către pârâta A.V.A.S. Pentru toate aceste considerente, urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă recursurile pârâților ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții A.V.A.S., P.M. Arad și M. Arad împotriva deciziei nr. 79 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2012.