ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 334/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 334/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Judecătoria Arad la 30 august 2007, reclamanta S.E. a chemat în

judecată pe pârâții C.L.J. Arad pentru stabilirea dreptului de proprietate

privată asupra terenurilor Arad, C.L. Arad, M. Arad, prin P. și P.M. Arad,

solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr.

184/2006 a Comisiei Locale și a Hotărârii nr. 943/2007 a Comisiei Județene Arad și să fie obligat P.M. Arad la aplicarea măsurilor reparatorii

prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru terenul în suprafață de 1440 m.p., situat în intravilanul localității, înscris în CF 3834 Aradul Nou, cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că terenul în suprafață de 1440 m.p., situat în intravilanul M. Arad, a aparținut din anul 1926 părinților săi, F.F. și F.E.,

iar în anul 1947 a fost expropriat fără nicio despăgubire de către S.R., fiind

dat în anul 1970 în administrarea I.I.L. Arad, în baza unei decizii a

autorităților locale.

Reclamanta a precizat

că, în calitate de unică moștenitoare a adresat P.M. Arad mai multe cereri,

prima la data de 12 martie 1998, prin care a solicitat despăgubiri pentru

preluarea abuzivă a terenului. Întrucât această cerere nu a fost niciodată

soluționată, odată cu apariția Legii nr. 247/2005, reclamanta a formulat o nouă

cerere, revendicând același teren.

A arătat că, urmare a

acestei cereri, i-a fost comunicată Hotărârea nr. 184/2006 a Comisiei Locale Arad, prin care i-a fost respinsă solicitarea, motivându-se că aceasta face

obiectul Legii nr. 10/2001 și nu al Legii nr. 1/2000, modificată prin Legea nr.

247/2005.

În ședința publică de

la 9 octombrie 2007 s-au disjuns cele două petite formulate prin acțiune,

cererea prin care s-a solicitat obligarea P.M. Arad la aplicarea măsurilor

reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 formând obiectul prezentului dosar, nr.

10743/55/2007.

Prin sentința civilă nr.

7749 din 15 octombrie 2007, Judecătoria Arad a declinat competența soluționării

cauzei în favoarea Tribunalului Arad, reținând că potrivit dispozițiilor art. 26

alin. (3) din Legea nr. 10/2001 tribunalul are plenitudine de competență asupra

cererilor de restituire formulate în baza actului normativ menționat.

Tribunalul Arad, prin

sentința civilă nr. 200 din 15 aprilie 2009, a respins capătul de cerere al

acțiunii disjunse, prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului P.M. Arad

la aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, reținând că

plângerea formulată de reclamantă împotriva celor două hotărâri ale comisiilor

de fond funciar a fost respinsă prin sentința civilă nr. 7748 din 15 octombrie 2007 a Judecătoriei Arad, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 246 din 5 martie 2008 a Tribunalului Arad, hotărâri judecătorești prin care s-a statuat, cu putere de lucru judecat,

că terenul ce a aparținut autorilor petentei nu face obiectul procedurilor

prevăzute de Legea nr. 18/1991, ci al Legii nr. 10/2001.

În aceste condiții,

prima instanță a reținut că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 22 din

Legea nr. 10/2001, care prevedeau obligativitatea notificării unității

deținătoare a imobilului și, potrivit alin. (5) al acestui articol, este

decăzută din dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau

prin echivalent.

Împotriva sentinței

menționate a declarat recurs reclamanta, cale de atac calificată de instanță ca

apel, învederând că, prin cererea sa formulată încă din 1998 nu a indicat un

temei juridic al cererii, astfel că P.M. Arad era competentă atât în aplicarea

Legii Fondului Funciar, cât și în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și,

chiar dacă ar fi indicat un temei greșit, solicitarea sa trebuia soluționată în

raport cu dispozițiile legale aplicabile categoriei din care face parte

imobilul în litigiu.

Curtea de Apel

Timișoara, prin decizia civilă nr. 298 din 25 noiembrie 2009, a admis apelul

reclamantei și a desființat sentința atacată cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Arad, reținând că, urmare a constatării, prin Hotărârile nr. 184/2006 și respectiv

943/2007 ale C.L.J. pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra

terenurilor, cererea reclamantei privind restituirea terenului nu face obiectul

Legii nr. 18/1991, ci al Legii nr. 10/2001, trebuia să trimită solicitarea

Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.

S-a reținut că,

pentru valorificarea dreptului subiectiv recunoscut de Legea nr. 10/2001

republicată, cererea adresată de reclamantă, la data de 12 martie 1998, P.M. Arad

îndeplinește cerințele prevăzute de art. 22 din actul normativ menționat, în

ceea ce privește conținutul acesteia, aspectele formale neatrăgând decăderea

din dreptul de a solicita măsurile reparatorii prevăzute de lege.

Rejudecând cauza,

Tribunalul Arad, prin sentința civilă nr. 509 din 6 iulie 2010, a admis capătul de cerere formulat și precizat de reclamantă în contradictoriu cu pârâții P.M. Arad

și A.V.A.S., disjuns din acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 9196/55/2007

al Judecătoriei Arad, a constatat calitatea reclamantei de persoană

îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru

suprafața de 1440 m.p. teren situat în intravilanul M. Arad, înscris în CF nr. 3834

Aradul Nou.

A fost obligat P.M. Arad

să înainteze A.V.A.S. București notificarea reclamantei, aceasta din urmă fiind

obligată să emită o decizie conținând propunerea de măsuri reparatorii, în

condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

S-au respins

pretențiile față de pârâții M. Arad și C.L.J. Arad pentru stabilirea dreptului

de proprietate asupra terenurilor.

Tribunalul a

constatat că terenul în discuție nu poate fi restituit în natură, deoarece a

intrat în patrimoniul fostei I.I.A. Arad, unitate privatizată care a vândut

imobilul către un terț (SC M.C. SRL Arad).

S-a considerat că, în

speță, sunt incidente dispozițiile art. 27 alin. (5) din Legea nr. 10/2001,

care obligă unitatea notificată să comunice persoanei îndreptățite datele de

identificare ale unității deținătoare. Întrucât reclamanta s-a adresat

Primăriei ca unitate deținătoare, fără a primi în termen util, conform Legii nr.

10/2001, datele privind deținătorul real, considerând că în înțelesul art. 16

alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, nu mai este necesară

notificarea A.V.A.S. de către persoana îndreptățită, s-a apreciat că urmează ca

notificarea să fie remisă acestei instituții de către P.M. Arad.

S-a reținut,

totodată, că, întrucât în procedura notificării la Legea nr. 10/2001, M. Arad nu are vreo obligație legală, această obligație revenind P. ca

emitent al dispoziției, conform art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, față

de acesta acțiunea se impune a fi respinsă pentru lipsa calității procesuale

pasive.

S-a apreciat că nici

cele două comisii ce au ca obiect de activitate măsurile reparatorii acordate

în temeiul altor acte normative, nu au calitate procesuală pasivă.

Împotriva sentinței

menționate au declarat apel pârâtele A.V.A.S. și P.M. Arad.

În motivarea apelului

său, pârâta A.V.A.S. a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, în cauza

dedusă judecății nefiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 302/2009. S-a

susținut, totodată, că instanța de fond și-a depășit competența, în condițiile

în care A.V.A.S. nu a fost investită cu soluționarea notificării și nu a fost

parcursă procedura administrativă prealabilă și obligatorie, prevăzută de art. 25

din Legea nr. 10/2001 republicată.

S-a mai arătat că

acțiunea este neîntemeiată în raport cu A.V.A.S. întrucât, conform art. 29 din

Legea nr. 10/2001, competența acesteia constă exclusiv în emiterea deciziei cu

propunere de măsuri reparatorii, decizie care se transmite către A.N.R.P.,

condiționat de evidențierea bunului revendicat în patrimoniul unei societăți

privatizate (de entitatea implicată în privatizare).

Prin apelul său, P.M.

Arad a invocat reținerea eronată a întrunirii condițiilor prevăzute de art. 22

din Legea nr. 10/2001, în ceea ce privește notificarea reclamantei, reiterând

excepția decăderii acestuia din dreptul de a mai solicita restituirea în natură

sau prin echivalent în baza Legii nr. 10/2001.

Pârâtul P.M. Arad a

invocat, de asemenea, lipsa calității sale procesuale pasive, având în vedere

că nu este deținătorul imobilului, potrivit înscrisurilor în cartea funciară

această calitate revenind I.I.A. Arad.

Curtea de Apel

Timișoara, secția civilă, prin decizia civilă nr. 79 pronunțată la 25 ianuarie 2011, a respins apelurile pârâților ca nefondate.

În ceea ce privește

apelul A.V.A.S. s-a reținut că dispozițiile art. II din Legea nr. 302/2009

conferă acesteia calitate procesuală, calitate ce rezultă și din dispozițiile

Titlului VII al Legii nr. 247/2005, art. 3 lit. e). S-a apreciat că în cauză

sunt incidente dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 republicată.

Nu a fost primită

critica pârâtului P.M. Arad în sensul că acțiunea se impune a fi respinsă,

deoarece reclamantul nu a adresat notificarea I.I.L. Arad. În acest sens s-a

dat eficiență puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 298 din 25

noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, hotărâre irevocabilă prin care s-a

constatat că demersul administrativ al reclamantei pentru acordarea de

despăgubiri, sau restituirea terenului, la 12 martie 1998, făcut de P. Arad,

îndeplinește cerințele art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicate.

Împotriva deciziei

menționate au declarat recurs, în termenul legal, pârâții A.V.A.S. și P.M. Arad

și M. Arad prin P.

Dezvoltând motivele

sale de recurs, recurenta A.V.A.S. a criticat decizia atacată ca nelegală în baza

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanțele de fond și

apel au dat o soluție eronată excepției inadmisibilității acțiunii privind

despăgubirile în echivalent, încălcând dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001

republicată.

În acest context s-a

învederat că A.V.A.S. nu a fost legal învestită cu soluționarea notificării,

astfel că instanța ar fi putut analiza cererea de despăgubiri numai în măsura

în care se emitea decizie sau dispoziție motivată, ce ar fi putut face obiectul

controlului de legalitate în condițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

republicată.

Prin cel de-al doilea

motiv de recurs, pârâta A.V.A.S. a criticat decizia recurată pentru nelegala reținere

a obligației P.M. Arad de a-i înainta notificarea, deși nu s-a dovedit

îndeplinirea cerințelor art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, deoarece

imobilul revendicat nu este evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale

privatizate integral cu respectarea dispozițiilor legale de către această

autoritate.

În același sens s-a

invocat imposibilitatea restituirii în natură a imobilului ce face obiectul

cererii de chemare în judecată, în cadrul procedurii administrative legale,

obligația de a face propunere de

acordare a

despăgubirilor legale, revenind numai P.

M. Arad, în condițiile art. 36 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001 republicată.

Prin motivele sale de

recurs, pârâții P.M. Arad și M. Arad prin P. au criticat decizia recurată ca

nelegală pentru greșita reținere a împrejurării că notificarea reclamantei

întrunește condițiile prevăzute de art. 22 din Legea nr. 10/2010, raportat la

statuările instanței de control judiciar, obligatorii pentru instanța de

rejudecare conform art. 315 alin.

(

1) C. proc. civ.

În acest context s-a

susținut că a fost ignorat art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în forma

modificată prin Legea nr. 202/2010, întrucât decizia nr. 298 A din 25 noiembrie 2009 a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în cadrul căii de atac a

apelului, iar dispozițiile de procedură privind judecata în recurs nu se aplică

prin analogie și judecății în apel. S-a învederat că, pentru motivul menționat

prima instanță ar fi trebuit să procedeze la o nouă judecată și să constate că

a operat decăderea reclamantei din dreptul de a mai solicita restituirea în

natură sau prin echivalent a imobilului în baza Legii nr. 10/2001, în

condițiile în care nu s-a respectat procedura specială prevăzută de această

lege, respectiv nu a fost notificată unitatea deținătoare a imobilului în

condițiile și termenul prevăzut de art. 22 alin. (1).

Prin

cel de-al doilea motiv de recurs, pârâții P.

M. Arad

și

M. Arad prin primar au criticat hotărârea pentru

nepronunțarea asupra excepției

lipsei calității procesuale pasive a M. Arad, întrucât, potrivit înscrisurilor

de carte funciară, imobilul a fost deținut de I.I.L. Arad, situație în

care, aplicându-se dispozițiile art. 27 din Legea

nr. 10/2001,

reclamanta ar fi trebuit să i se adreseze acesteia pentru

soluționarea notificării.

S-a susținut că, în

cauză, potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001, entitatea investită cu

soluționarea notificării este instituția publică care a efectuat privatizarea.

În faza procesuală a

recursului nu s-au administrat probe noi.

Examinând criticile

invocate de recurenți, raportat la dispozițiile art. 304 pc.9 C. proc. civ.,

Curtea va constata că ambele recursuri sunt nefondate pentru considerentele ce

succed:

În ceea ce privește

recursul declarat de pârâta A.V.A.S., se va reține că, deși primul motiv a

vizat inadmisibilitatea acțiunii privind despăgubirile în echivalent pentru

nerespectarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, în

realitate ambele critici invocate de recurentă au avut drept finalitate

reținerea lipsei calității procesuale pasive a acesteia.

Instanțele

de fond și apel au soluționat corect această excepție, calitatea procesuală

pasivă a A.V.A.S. rezultând din dispozițiile art. II din Legea nr. 302/2009

privind modificarea Legii nr. 10/2001, cât și din dispozițiile art. 29 alin. (3)

din aceeași lege, coroborate cu art. 3 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Astfel,

conform dispozițiilor art. II din Legea nr. 302/2009, în procesele și cererile

având ca obiect stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent, A.V.A.S. se

substituie și dobândește calitatea procesuală a M.F.P. și instituțiilor publice

implicate, preluând toate drepturile și obligațiile procesuale ale acestora,

începând cu data intrării în vigoare a acestei legi.

Calitatea

procesuală pasivă a A.V.A.S. rezultă și din dispozițiile Titlului VII al Legii nr.

247/2005, care la art. 3 (e) prevede că entitatea investită cu soluționarea

notificării este fie unitatea deținătoare, fie persoana juridică abilitată de

lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun ce nu se află în

patrimoniul său (A.V.A.S. sau alte instituții publice implicate).

În

speță, imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul fostei I.I.L. Arad, unitate

privatizată, care a vândut acest bun către SC M.C. SRL Arad.

Astfel,

se va reține că sunt întrunite dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001

republicată, care prevăd că, în cazul imobilelor preluate de stat în mod

abuziv, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate,

persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent,

competența soluționării notificării revenind autorității publice implicate în

procesul de privatizare, în speță A.V.A.S.

Recursul

declarat de pârâții P.M. Arad și M. Arad prin P. este, de asemenea, nefondat.

Critica

referitoare la decăderea reclamantului din dreptul de a solicita măsuri

reparatorii pentru imobilul în litigiu nu poate fi primită.

Instanțele

de fond și apel au procedat în mod legal dând eficiență puterii de lucru

judecat a deciziei civile nr. 298 din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, prin care s-a reținut că reclamanta intimată a inițiat demersuri

pentru acordarea de despăgubiri sau restituirea terenului în litigiu încă de la

12 martie 1998, prin cererea adresată Primăriei Arad, cerere ce întrunește

cerințele prevăzute de art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată.

Întrucât

decizia menționată, pronunțată, într-adevăr, în apel, nu a fost atacată cu

recurs, constatările făcute prin considerente în sensul menționat au stat la

baza soluției de desființare cu trimitere spre rejudecare a sentinței nr. 200

din 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad.

Prin

urmare, dezlegarea dată problemei de drept în discuție era obligatorie pentru

prima instanță.

În plus,

se va reține că dispozițiile Legii nr. 202/2010 (publicate în M. Of. 1714/26.10.2010)

prin care s-a modificat art. 297 alin. (1) C. proc. civ., nu își găsesc

aplicarea nefiind în vigoare la momentul desființării cu trimitere spre

rejudecare și nici la momentul soluționării cauzei prin sentința nr. 509 din 6

iulie 2010 a Tribunalului Arad, astfel încât nu se putea proceda la o nouă

judecată cu nesocotirea problemelor de drept dezlegate de instanța de control

judiciar.

Nu este lipsită de

relevanță constatarea că terenul în litigiu nu face obiectul Legii nr. 18/1991

ci al Legii nr. 10/2001, făcută prin Decizia nr. 246/ R din 5 martie 2008, irevocabilă.

Nici critica

formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs al pârâților, vizând lipsa

calității procesuale pasive a M. Arad nu va fi primită.

Se va reține că prin

sentința primei instanțe, menținută urmare a respingerii apelurilor, s-au

respins pretențiile reclamantei față de pârâții M. Arad și C.L.J. Arad pentru

stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Prin urmare, în ceea

ce privește pe recurentul M. Arad critica este lipsită de interes.

Legea nr. 10/2001, în

forma sa inițială, prin art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, acordă

atribuții P. în sensul de unitate deținătoare.

În speță, sunt

incidente dispozițiile art. 27 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, care obligă

unitatea notificată să comunice persoanei îndreptățite datele de identificare

ale unității deținătoare.

Cum reclamanta s-a

adresat P. ca unitate deținătoare, fără a primi vreun răspuns în termen util,

s-a considerat corect că, față de dispozițiile art. 16 alin. (2) din Titlul VII

al Legii nr. 247/2005 este necesară înaintarea notificării către pârâta A.V.A.S.

Pentru toate aceste

considerente, urmează ca în temeiul

dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă

recursurile pârâților

ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de pârâții A.V.A.S., P.M. Arad și M. Arad

împotriva deciziei nr. 79 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2012.