ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5652/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 9 mai 2008, sub nr. 1229/108/2008, reclamanta M.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Arad prin Primar, a solicitat următoarele: - restituirea în natură a terenului din Arad, C.A.V. nr. 241, înscris în CF 9 P.B. nr. top. 1/c.1.a.1.1.4/1, în suprafață de 212 mp și nr. top. 1/c.1.a.1.1.4/4, în suprafață de 690 mp; - să se dispună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu o suprafață de teren, pentru construcția demolată și pentru terenul din Arad, C.A.V. nr. 241, înscris în CF-2185 P.B., nr. top. 1/c.a.1.1.4/2, în suprafață de 253 mp, pentru terenul înscris în CF 2186 P.B., nr. top.

1/c.1.a.1.1.4/3 în suprafață de 30 mp și pentru terenul înscris în CF 2409 P.B., nr. top. 1/c.1.a.1.1.4/5, în suprafață de 17 mp, cu îndrumarea OCPI la cuvenitele mențiuni în CF. Reclamanta a formulat precizare de acțiune prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu terenul înscris în CF 306 Arad, nr. top. 377/1 în suprafață de 1965 mp De asemenea, prin răspunsul la întâmpinare a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârât, scoțând în evidență împrejurarea că nesolicitarea de către defunctă a tuturor imobilelor avute în proprietate este o evidentă greșeală materială, aceasta neavând cunoștințe juridice. Prin Sentința civilă nr. 371 din 18 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1229/108/2008, Tribunalul Arad a respins acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele considerente: În privința excepțiilor invocate, care se cercetează înaintea fondului, acestea au fost admise prin încheierea din 17 iunie 2008, astfel încât problemele legate de celelalte imobile pretinse în afara celui solicitat prin notificare nu vor fi discutate. Legat de fondul cauzei, s-a reținut că se poate observa că acțiunea este diferită de ceea ce a pretins titulara dreptului, defuncta V.E.E. Astfel, din notificarea înregistrată de aceasta în anul 2001, rezultă că solicită despăgubiri civile privind imobilul situat în Arad, C.A.V. nr. 241, înscris în CF9 P.B., nr. top. 1/c.1.a.1.1.4/1, apreciind despăgubirile la 300.000.000 RON.

Acest imobil a fost expropriat prin Decretul nr. 213/1980 cu scopul de a se construit blocuri de locuințe. Din această notificare rezultă fără echivoc care sunt pretențiile defunctei proprietare pe care nu și le-a modificat până în anul 2007, când a decedat. Pretențiile reclamantei, ca moștenitoare, nu se pot modifica și nu pot fi altele decât cele formulate inițial de titulara dreptului de proprietate. Aceste aspecte, însă, nu au fost rezolvate prin admiterea unei excepții așa cum s-a arătat mai sus.

Legat de soluționarea notificării, la dosar există o adresă a Primăriei Municipiului Arad în care se arată că din actele depuse la dosar rezultă că imobilul solicitat nu se poate restitui în natură, moștenitoarea petentei formulând opțiunea de acordare a măsurilor compensatorii în echivalent în cartierul G. sau S.M., iar în vederea soluționării dosarului administrativ este necesar ca moștenitoarea petentei să-și completeze dosarul cu o copie legalizată a actului de identitate, urmând ca după efectuarea identificării imobilului expropriat să se demareze lucrările de dezmembrare pentru terenurile disponibile din aceste cartiere.

În această situație, prima instanță a concluzionat că reclamanta care a devenit moștenitoare în ianuarie 2008 a promovat acțiunea de față în mai 2008, cu toate că adresa la care s-a făcut referire mai sus datează din 17 iunie 2008, deci la o lună de la promovarea acțiunii, în condițiile în care procedura administrativă era în derulare, existând și culpa reclamantei în necompletarea dosarului. De asemenea, exproprierea s-a făcut cu plata despăgubirilor aferente, existând însă la dosar o declarație notarială a defunctei prin care arată că nu s-au primit niciun fel de despăgubiri. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, procedura administrativă prevăzută de art. 22 are un caracter obligatoriu și prealabil sesizării instanței.

Or, așa cum rezultă din actele de la dosar procedura administrativă este în derulare și nu în nelucrare, reclamanta putând contesta dispoziția entității în cazul în care nu este mulțumită. Nu se impune acordarea de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta M.L. și pârâtul Municipiul Arad reprezentat prin Primar. Prin Decizia civilă nr. 532/A din 9 martie 2011 Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamanta M.L. împotriva Sentinței civile nr. 371 din 18 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Arad, pe care a desființat-o cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, fiind respins apelul declarat de pârâtul Municipiului Arad împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a avut în vedere faptul că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei cu privire la acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilul înscris în CF nr. 9 P.B., nr. top 1/c.1.a.1.1.4/1, și în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, a admis apelul reclamantei, a desființat hotărârea apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arad. Pentru aceleași considerente, în baza art. 296 C. proc. civ., Curtea a respins ca neîntemeiat apelul pârâtului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Arad, care a fost admis prin Decizia civilă nr. 1225 din 23 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, dispunându-se casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

S-a reținut că omisiunea instanței de apel de a analiza criticile formulate de pârât prin apelul declarat, de a răspunde excepțiilor invocate de acesta, de a arăta care sunt motivele pentru care susținerile acestei părți sunt sau nu întemeiate, așa cum prevede art. 261 alin. (5) C. proc. civ., echivalează cu o necercetare a fondului care face imposibilă pentru instanța de recurs exercitarea controlului judiciar.

După reînregistrarea dosarului la Curtea de Apel Timișoara, apelantul pârât Municipiul Arad reprezentat de Primar a formulat concluzii scrise pentru termenul de judecată din 09 mai 2012, în care a reiterat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei M.L., pentru aceea că prin mai multe acte autentice succesive (încheiate în 05 noiembrie 2007 și, respectiv 26 aprilie 2011), ea și autoarea ei au transmis integral drepturile lor de creanță asupra imobilului în litigiu numitului P.C.I., care au fost comunicate Primăriei municipiului Arad la data de 28 ianuarie 2011, motiv pentru care Dispoziția de soluționare a notificării fostei proprietare a fost emisă pe numele acestuia. Prin Decizia civilă nr. 133 din 03 iulie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1229/108/2008*, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de reclamanta M.L.

împotriva Sentinței civile nr. 371 din 18 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă, în Dosarul nr. 1229/108/2008, precum și apelul declarat de pârâtul Municipiul Arad reprezentat de Primarul municipiului Arad, împotriva aceleiași sentințe. Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut în esență că notificarea în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul din Arad, înscris în CF 9 P.B. a fost formulată de fosta proprietară tabulară V.E.E. (dosar de fond vol. I) sub nr. 1399 din 7 noiembrie 2001. Aceasta a decedat la 27 decembrie 2007 lăsând un testament autentificat sub nr. 4882 din 20 iulie 2007 în favoarea numitei M.L. (reclamanta în cauză), căreia i-a fost eliberat certificatul de calitate de legatar nr. 19 din 18 ianuarie 2008. La data de 9 mai 2008 când M.L.

a formulat pretenții în nume propriu pentru restituirea în natură a imobilului din CF 9 P.B. (ca și pentru celelalte imobile enunțate în acțiune, dar care nu făcuseră obiectul notificării antecesoarei sale), ea nu avea calitatea procesuală de a solicita acest lucru instanței pentru că testamentul întocmit de V.E.E. în favoarea sa, în privința acestui bun, a fost tacit revocat prin faptul că ea a înstrăinat toate drepturile legate de acesta până la data decesului când s-a deschis succesiunea. Împotriva Deciziei civile nr. 133 din 3 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs pârâtul Municipiul Arad prin Primar, care a adus critici hotărârii atacate, în sensul nerespectării dispozițiilor art. 261 alin. (5) și art. 274 C. proc.

civ., respectiv cu privire la neanalizarea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată. Prin Decizia civilă nr. 889 din 21 februarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 1229/108/2008*, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursul declarat de pârâtul Municipiul Arad prin Primar, împotriva Deciziei civile nr. 133 din 3 iulie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. S-a reținut că prin Decizia nr. 133 din 3 iulie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins apelul declarat de către pârât, însă în considerentele hotărârii nu există niciun argument de fapt sau de drept, care să motiveze soluția dată, iar neanalizarea apelului declarat de pârât impune admiterea recursului, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat de către acesta împotriva Sentinței civile nr. 371 din 18 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Arad. Urmare a casării cu trimitere spre rejudecare, cauza s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 09 martie 2013, sub nr. 1229/108/2008**. Prin Decizia civilă nr. 65 din 23 aprilie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins apelurile declarate de reclamanta M.L. și de pârâtul Municipiul Arad prin Primar împotriva Sentinței civile nr. 371 din 18 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 1229/108/2008.

Curtea a constatat că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: În ceea ce privește apelul declarat de reclamanta M.L., Curtea de Apel a reținut, în esență, că soluția de respingere a acțiunii reclamantei este corectă, raportat la faptul că în mod irevocabil s-a stabilit că nu este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul din litigiu, aceasta neavând legitimare procesuală pentru solicitarea menționată. În ceea ce privește critica adusă hotărârii atacate de pârâtul apelant, referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, Curtea a constatat că nu este întemeiată. Astfel, raportat la dispozițiile art. 274 C. proc. civ., la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, astfel că partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat de partea căruia i s-au admis pretențiile.

În cauză, se constată că prin apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 371 din 18 mai 2010, pârâtul Municipiul Arad, prin Primar a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii contraexpertizei dispusă în cauză. Or, proba cu efectuarea unei expertize de către trei experți a fost solicitată de pârât, astfel că în mod corect trebuia să fie achitată de această parte. Mai mult, prima expertiză efectuată în cauză la solicitarea reclamantei a fost achitată de aceasta. Raportat la considerentele arătate, Curtea în baza art. 297 C. proc. civ., a respins apelurile declarate de reclamanta M.L. și de pârâtul Municipiul Arad prin Primar. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Arad prin primar.

În condițiile art. 312 alin. (2) și (3) coroborat cu art. 304 pct. 7 și 9 din C. proc. civ. se solicită modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul: - admiterii apelului Municipiului Arad cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, și prin urmare, modificarea în parte a Sentinței civile nr. 371 din 18 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 1229/108/2008, numai în ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, cu consecința menținerii în rest a sentinței cu privire la respingerea acțiunii formulate de reclamanta M.L. împotriva Municipiului Arad prin primar; - menținerii în rest a Deciziei civile cu nr. 65 din 23 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul civil nr. 1229/108/2008** în ceea ce privește soluția de respingere a apelului declarat de reclamanta M.L., precum și cu privire la soluția de respingere a acțiunii civile formulate de această reclamantă.

În susținerea motivelor de recurs se arată că instanța de apel a pronunțat Decizia civilă nr. 133 din 03 iulie 2012 cu încălcarea prevederilor art. 274 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., respingând criticile pârâtului formulate în apel, cu privire la neacordarea de către Tribunalul Arad a cheltuielilor de judecată, situație în care respingerea cererii din apel, de modificare în parte a sentinței civile în sensul admiterii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, cu consecința menținerii în rest a Sentinței civile nr. 371 din 18 mai 2010 a Tribunalului Arad, cu privire la respingerea acțiunii formulate de reclamanta M.L., face ca hotărârea instanței de apel să fie nelegală și lipsită de temei legal sub acest aspect.

În considerentele Deciziei civile nr. 65 din 23 aprilie 2013, atacate, instanța de apel a reținut că raportat la dispozițiile art. 274 C. proc. civ., la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, astfel că partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat de partea căreia i s-au admis pretențiile, stabilind în mod nelegal că apelul pârâtului apelant referitor la acordarea cheltuielilor de judecată sunt neîntemeiate, cât timp proba cu efectuarea expertizei de către trei experți a fost solicitată de către pârât, astfel că trebuie achitată de această parte.

Se învederează că, prin cererea de apel înregistrată la Tribunalul Arad la data de 20 iulie 2010, cât și în motivele de apel depuse pentru termenul de apel din data de 09 februarie 2011, Municipiul Arad a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a Sentinței civile nr. 371 din 18 mai 2010 a Tribunalului Arad, în sensul admiterii în totalitate a excepțiilor formulate de către pârâtul Municipiul Arad, precum și a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată și menținerea în rest a Sentinței civile nr. 371/18,05.2010 a Tribunalului Arad cu privire la respingerea acțiunii formulate de reclamanta M.L. împotriva Municipiului Arad prin primar.

În motivarea criticilor cu privire la neacordarea de către Tribunalul Arad a cheltuielilor de judecată s-a arătat că prin concluziile scrise pârâtul Municipiul Arad a solicitat cheltuieli de judecată privind contravaloarea contraexpertizei tehnice plătite integral de către acesta și luarea în considerare a faptului că obiectivul contraexpertizei cu privire la stabilirea valorii de piață a imobilului din Arad, str. A., înscris în CF nr. 5042 Arad, deși a fost solicitat de reclamantă, a fost inclus în contraexpertiza plătită integral de pârât prin Ordinul de Plată nr. 5542 din data de 27 octombrie 2009 și Ordinul de Plată nr. 1988 din data de 06 mai 2009. Față de aspectele expuse s-a arătat instanței de apel faptul că instanța de fond, în mod greșit și fără nicio motivare, a arătat în finalul considerentelor sentinței civile, că nu se impune acordarea cheltuielilor de judecată.

De asemenea, prin soluția Tribunalului Arad de respingere a acțiunii, partea care a căzut în pretenții este reclamanta M.L. și făcând aplicarea prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., raportat la cererea expresă formulată în primă instanță de către pârât, de acordare a cheltuielilor de judecată, reclamanta trebuia obligată la plata cheltuielilor de judecată privind contravaloarea contraexpertizei tehnice plătite integral de către pârâtul Municipiul Arad prin Ordinul de Plata nr. 5542 din data de 27 octombrie 2009, prin care pârâtul a virat suma de 3.600 RON reprezentând onorariu pentru experții ing. P.G., ing. I.I. și ing. B.V., cât și prin Ordinul de Plată nr. 1988 din data de 06 mai 2009 prin care pârâtul a virat suma de 900 RON experților ing.

P.G., ing. I.I. și ing. B.V. cu titlu onorariu, sume care totalizează 4.500 de RON și care reprezintă întreg onorariu plătit de Municipiul Arad experților desemnați de instanță pentru întocmirea raportului de contraexpertiză tehnică judiciară, efectuat și depus de experții tehnici judiciari la Dosarul nr. 1229/108/2008 a Tribunalului Arad în data de 12 octombrie 2009. Curtea de Apel Timișoara prin Decizia civilă nr. 65 din 23 aprilie 2013 a încălcat fără nicio motivare prevederile art. 274 C. proc. civ., considerând apelul Municipiului Arad neîntemeiat, în condițiile în care prin Sentința civilă nr. 371 din 18 mai 2010 pronunțată în Dosarul civil nr. 1229/108/2008, Tribunalul Arad a respins acțiunea reclamantei M.L., iar pârâtul apelant a dovedit faptul că a plătit integral contravaloarea contraexpertizei tehnice judiciare efectuate în primă instanță.

Prin dispozițiile alin. (2) al art. 274 C. proc. civ. se prevede că "Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut", situație în care legiuitorul a stabilit că în categoria cheltuielilor de judecată ce pot fi acordate intră și cheltuielile făcute cu plata experților.

În aceste condiții, având în vedere faptul că Municipiul Arad a solicitat în concluziile formulate în primă instanță, plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul achitat celor trei experți ce au efectuat raportul de contraexpertiză judiciară, legea neimpunând exigența ca partea să solicite plata cheltuielilor de judecată în anumite limite ale procesului, putând fi solicitate și cu prilejul dezbaterii cauzei în fond, precum și faptul că prin Sentința civilă nr. 371 din 18 mai 2010 Tribunalul Arad a respins acțiunea reclamantei M.L., iar acordarea cheltuielilor de judecată se întemeiază pe culpa procesuală a părții care a pierdut procesul, în situația în care pârâtul a făcut dovada plății integrale a acestora, soluția Curții de Apel Timișoara de respingere a apelului Municipiului Arad vine în contradicție totală cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., în condițiile în care solicitarea pârâtului, neluată în considerare de instanța de fond și respinsă de instanța de apel, îndeplinea condițiile prescrise de articolul antecitat. Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că este fondat, urmând să îl admită pentru considerentele ce succed: Singura critică de nelegalitate formulată de recurentul pârât Municipiul Arad prin primar vizează aplicarea greșită a textului de lege care reglementează acordarea cheltuielilor de judecată și anume art. 274 C. proc. civ. În apel, Curtea a constatat că nu este întemeiată critica adusă hotărârii atacate de pârâtul apelant, referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, reținând că prin apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 371 din 18 mai 2010 pârâtul Municipiul Arad prin Primar a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii contraexpertizei dispusă în cauză.

Or, proba cu efectuarea unei expertize de către trei experți a fost solicitată de pârât, astfel că în mod corect trebuia să fie achitată de această parte. Mai mult, prima expertiză efectuată în cauză la solicitarea reclamantei a fost achitată de aceasta. Considerentele instanței de apel sunt fundamental greșite, având în vedere faptul că acordarea cheltuielilor de judecată se bazează pe culpa procesuală a părții din vina căreia s-a purtat procesul, care a căzut în pretenții, neavând relevanță cine a solicitat probe, respectiv partea care a efectuat asemenea cheltuieli. Prin soluția Tribunalului Arad de respingere a acțiunii reclamantei, soluție care a rămas definitivă, partea care a căzut în pretenții este reclamanta M.L., astfel încât făcând aplicarea prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., raportat la cererea expresă formulată în primă instanță de către pârât, de acordare a cheltuielilor de judecată, reclamanta trebuia obligată la plata cheltuielilor de judecată privind contravaloarea contraexpertizei tehnice plătite integral de către pârâtul Municipiul Arad prin Ordinul de Plata nr. 5542 din data de 27 octombrie 2009 (dosar fond), prin care a virat suma de 3.600 RON reprezentând onorariu pentru experții ing. P.G., ing. I.I. și ing. B.V., cât și prin Ordinul de Plată nr. 1988 din data de 06 mai 2009 (dosar fond), prin care a virat suma de 900 RON experților ing. P.G., ing. I.I. și ing. B.V. cu titlu de onorariu, sume care totalizează 4.500 de RON și care reprezintă întreg onorariu plătit de Municipiul Arad prin primar pentru întocmirea raportului de contraexpertiză tehnică judiciară efectuat și depus la Dosarul nr. 1229/108/2008 al Tribunalului Arad în data de 12 octombrie 2009. Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., "Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată". Înalta Curte constată că dispozițiile art. 274 C. proc. civ., chiar dacă nu menționează in terminis, induc o prezumție de culpă procesuală în sarcina celui ce prin atitudinea sa, a determinat cheltuielile de judecată făcute de partea adversă în timpul și cu ocazia purtării procesului. Cheltuielile de judecată au rolul de a acționa ca veritabile sancțiuni procedurale, fiind suportate în final de către partea din vina căreia s-a promovat acțiunea, aceasta fiind partea care a pierdut procesul. Potrivit art. 274 alin. (2) C. proc. civ.

"Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut". Față de caracterul imperativ și de imediată aplicare a acestor dispoziții legale procedurale, Înalta Curte constată că instanța de apel confirmând temeinicia și legalitatea soluției de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor cu experții efectuate de pârât, care a câștigat procesul, a dat o hotărâre cu încălcarea legii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Drept consecință, Înalta Curte constată că s-au încălcat dispozițiile art. 274 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., fiind incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1), (2), (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârât, va casa în parte decizia recurată, în sensul că, în raport de dispozițiile art. 296 C. proc. civ., va admite apelul declarat de pârâtul Municipiul Arad prin primar împotriva Sentinței civile nr. 371 din 18 mai 2010 a Tribunalului Arad, secția civilă; va schimba în parte sentința, în sensul că va obliga reclamanta M.L. să plătească pârâtului suma de 4500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Totodată, se vor păstra celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței, care au intrat în puterea lucrului judecat, nefiind supuse controlului judiciar pendinte exercitat de instanța de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Arad prin primar împotriva Deciziei civile nr. 65 din 23 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Casează în parte decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de pârâtul Municipiul Arad prin primar împotriva Sentinței civile nr. 371 din 18 mai 2010 a Tribunalului Arad, secția civilă. Schimbă în parte sentința, în sensul că obligă reclamanta M.L. să plătească pârâtului suma de 4500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Păstrează celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 decembrie 2013. Procesat de GGC - GV