ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5103/2013

Deliberând asupra cauzei de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., reține următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 octombrie 2009 pe rolul Tribunalului Arad, reclamanta S.I.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Arad, prin Primar, anularea dispoziției nr. 4527 din 11 septembrie 2009 emisă de pârât, acordarea de teren în intravilanul Municipiului Arad, ca măsură compensatorie în echivalent pentru imobilul situat în Arad, str. M., înscris în C.F. X Arad, și imobilul din Arad, Bd. V.M., din C.F. Y Arad. În motivare, reclamanta a arătat că imobilele au fost proprietatea autorilor săi și că a solicitat restituirea lor, prin notificările nr. 1107 și 1108, formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.

Ulterior, reclamanta s-a adresat instanței, promovând o acțiune prin care pârâtul să fie obligat să soluționeze aceste notificări. Ca urmare a sentinței civile nr. 147/2007 pronunțată de Tribunalul Arad, pârâtul a întocmit procesul-verbal din 11 februarie 2009, prin care s-a constatat că primul teren nu poate fi restituit în natură și au fost evaluate terenurile la sumele de 145 . 000 euro și respectiv 103.000 euro. Reclamanta a înregistrat la pârât solicitarea de a-i fi acordate, prin echivalent, alte suprafețe de teren în Municipiul Arad. Pârâtul a emis dispoziția nr. 4527 din 11 septembrie 2009, prin care i se restituie reclamantei teren intravilan în Municipiul Arad, în suprafață de 6.200 m.p., ca măsură compensatorie în echivalent.

Reclamanta contestă dispoziția astfel emisă, arătând că din cuprinsul acesteia nu rezultă amplasarea exactă a terenului, iar valoarea reală a acestuia este cu mult sub cea prezentată de pârât. Prin sentința civilă nr. 306 din 28 aprilie 2010, Tribunalul Arad a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei. În motivare, Tribunalul a arătat că dispoziția nr. 4527 din 11 septembrie 2009 emisă de pârât, este legală și temeinică, în raport cu poziția reclamantei, care, în cursul procedurii administrative, declanșată în baza Legii nr. 10/2001, a solicitat terenul intravilan, de 6.200 m.p., din C.F. Z Arad, ca măsură compensatorie pentru imobilul situat în Arad, înscris în C.F. X Arad, și imobilul din Arad, Bd.

V.M., din C.F. Y Arad, terenuri care au fost proprietatea antecesorilor reclamantei. Curtea de Apel Timișoara a menținut hotărârea instanței de fond, prin decizia civilă nr. 429 din 10 noiembrie 2010, reținând că terenurile, proprietatea antecesorilor reclamantei nu mai pot fi restituite în natură, iar reclamanta și-a exprimat acordul de a primi teren în echivalent, în condițiile art. 1 alin. (2), art. 25 alin. (3), (4), art. 26 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, opțiune materializată prin dispoziția emisă în soluționarea notificării reclamantei. S-a apreciat că susținerea pârâtei, potrivit cu care există diferențe valorice între terenurile în discuție, nu a fost probată, evaluarea terenurilor acordate reclamantei fiind făcută de un expert evaluator, reclamanta refuzând să administreze o nouă probă cu expertiza tehnică, pentru evaluarea terenului, obiect al dispoziției atacate.

Prin decizia civilă nr. 7840 din 03 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul și a trimis spre rejudecare cauza, la Curtea de Apel Timișoara, reținând că instanța și-a încălcat rolul activ, prevăzut de art. 129 C. proc. civ. în legătură cu precizarea de acțiune depusă în data de 14 aprilie 2010, neanalizată de instanța de apel. Prin decizia nr. 38 din 21 martie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei. Pentru a decide astfel, Curtea a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru evaluarea terenului de 6.200 m.p., care a fost făcută prin metoda comparației, de către un expert evaluator, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România, conform normelor A.N.E.V.A.R., reținându-se prețul de circa 45 euro/m.p.

Curtea de apel a avut în vedere că data de 14 octombrie 2012, reclamanta a formulat o precizare de acțiune, prin care a solicitat anularea dispoziției nr. 4527 din 11 septembrie 2009 emisă de pârât, context în care a fost de acord cu valorile stabilite de expertul evaluator [alin. (3)-(4) al motivelor din precizarea de acțiune]. Prin precizarea de acțiune, reclamanta a mai arătat și că dispoziția se impune a fi anulată, întrucât Municipiul Arad nu i-a prezentat nici o ofertă cu privire la terenul menționat în dispoziția nr. 4257 din 11 septembrie 2009, încălcându-se dispozițiile art. 25 alin. (3), (4) din Legea nr. 10/2001. Curtea de apel a constatat că în precizarea de acțiune reclamanta nu mai solicită teren în compensare, renunțând, practic, la petitul 2 din acțiunea introductivă.

În contextul probatoriului administrat a rezultat că nu există nici un motiv de anulare a dispoziției emise de pârâtul intimat, care s-a conformat dispozițiilor legale menționate, soluționând notificarea reclamantei, conform opțiunilor acesteia, de a i se acorda măsura reparatorie - respectiv teren în compensare în Municipiul Arad, sens în care i s-a atribuit suprafața de 6.200 m.p. teren, în valoare de 241.366 euro, astfel cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, cu precizarea că evaluarea este aferentă datei de 11 septembrie 2009, data emiterii dispoziției atacate, cursul de referință al Băncii Naționale a României 1 euro = 4,2552 RON. Mai mult, reclamanta este cea care a optat pentru această măsură și a fost de acord cu evaluarea făcută de expertul evaluator, astfel cum susține, de altfel, chiar în precizarea de acțiune din 14 februarie 2010, care face obiectul dosarului de față.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat recurs, aducându-i critici de nelegalitate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, instanța a omis să analizeze incidența în speță a dispozițiilor pct. 25.5 și pct. 25.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, apreciind că nu există motive de nulitate a dispoziției atacate. Prin decizia de casare nr. 7840/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus ca instanța de apel să analizeze precizarea de acțiune formulată de reclamantă la data de 14 aprilie 2010, prin care a invocat incidența art. 26 alin. (5), art. 25 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 10/2001, ca motive de nulitate ale dispoziției atacate.

Mai arată reclamanta și că dispoziția atacată este lovită de nulitate, întrucât nu respectă dispozițiile pct. 25.5 și pct. 25.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, neexistând nici o schiță a terenului acordat în compensare. În mod greșit Curtea de apel a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în apel, câtă vreme acestea sunt reprezentate de onorarii de expert, aferente contraexpertizelor solicitate de pârât. Analizând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente: Prin decizia civilă nr. 7840 din 03 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanta S.I.D.

împotriva deciziei nr. 429 din 10 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, și a trimis cauza spre rejudecare. S-a reținut ca instanța de apel nu a răspuns criticilor formulate de reclamantă asupra soluției date singurului capăt de cerere care mai trebuia analizat, după precizarea de acțiune depusă în data de 14 aprilie 2010, chestiuni obligatorii pentru instanță, în rejudecare, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ. Prin decizia recurată instanța de apel a constatat că, din conținutul precizării de acțiune, reclamanta nu mai solicită teren în compensare, renunțând, practic, la petitul 2 din acțiunea introductivă. De asemenea, dispoziția emisă de pârât este legală, neexistând nici un motiv de anulare.

S-a reținut ca situație de fapt că prin dispoziția nr. 4527 din 11 septembrie 2009 emisă de Primarul Municipiului Arad s-a acordat notificatoarei S.I.D. teren în suprafață de 6.200 m.p., situat în Arad, ca măsură compensatorie în echivalent. Prin contestația împotriva acestei dispoziții, notificatoarea a arătat că nu a fost informată despre amplasamentul concret al terenului, neexistând nici o schiță a terenului în acest sens. Prin precizarea de acțiune, făcută la termenul din 14 aprilie 2010, reclamanta a arătat că solicită doar anularea dispoziției primarului, întrucât Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului Arad nu i-a prezentat nicio ofertă cu privire la teren, locul unde acesta este amplasat și modul în care comisia a înțeles să evalueze terenul, renunțând la capătul de cerere având ca obiect acordarea unui teren conform valorii imobilelor preluate de stat.

Față de restrângerea obiectului contestației s-a renunțat și la efectuarea unei expertize care să evalueze terenurile preluate și, respectiv terenul oferit în compensare. Instanța de apel nu s-a conformat celor dispuse, cu caracter obligatoriu, prin decizia de casare, prin aceea că nu a răspuns criticilor formulate de reclamantă asupra soluției date singurului capăt de cerere care mai trebuia analizat după precizarea de acțiune. În rejudecarea apelului urmează ca instanța să analizeze precizarea de acțiune a reclamantei, aflată la dosarul Tribunalului Arad, și să răspundă criticilor aduse dispoziției nr. 4527 din 11 septembrie 2009 emisă de Primarul Municipiului Arad. Înalta Curte constată că s-a pronunțat o soluție dată cu nesocotirea art. 315 C. proc.

civ., fiind întrunite cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi admis și hotărârea atacată va fi casată, cu trimitere spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta S.I.D., împotriva deciziei civile nr. 38 din 21 martie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2013.