CASE OF SOKURENKO AND STRYGUN v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 6-1;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award - Convention proceedings
CASE OF SOKURENKO AND STRYGUN v. UKRAINE (CtEDO, 2006)
Reclamanții locuiesc în satul Samgorodok, regiunea Cherkassy, Ucraina. În februarie 2002, compania Agro-Ros Ltd a instituit două seturi de proceduri împotriva Consiliului de District Smilyanskiy și a fiecăruia dintre solicitanți, provocând decizia Consiliului de a furniza reclamanților anumite parcele de teren. Prin două hotărâri din 12 august 2003, Curtea comercială regională Cherkassy a constatat împotriva reclamanților. La 18 noiembrie 2003, Curtea comercială de apel a respins apelurile reclamanților și a susținut hotărârile instanței de primă instanță. La 16 martie 2004, Curtea de Comerț Superioră a Ucrainei, în cazul apelurilor reclamanților, a anulat deciziile instanțelor de judecată și a remis cazul pentru o atenție proaspătă. La 25 mai 2004, Curtea Supremă a Ucrainei, la apelul companiei „Agro-Ros” Ltd, a anulat rezoluțiile Curții de Comerț Superiore ( Extractul relevant al Constituției Ucrainei se citește după cum urmează: „Potența statului în Ucraina este exercitată cu privire la principiile diviziunii sale în putere legislativă, executivă și judiciară. Organismele de competență legislativă, executivă și judiciară își exercită autoritatea în limitele stabilite de această Constituție și în conformitate cu legile Ucrainei. „Justiția în Ucraina este administrată exclusiv de instanțe... Jurisdicția instanțelor se extinde la toate relațiile juridice care apar în stat. Procedurile judiciare sunt desfășurate de Curtea Constituțională a Ucrainei și de instanțe de jurisdicție generală...” „În Ucraina sistemul instanțelor de jurisdicție generală se formează în conformitate cu principiul teritorial și principiul specializării. Curtea Supremă a Ucrainei este cel mai înalt organism judiciar din sistemul instanțelor de jurisdicție generală...” „...principele principale ale procedurii judiciare sunt: 1) legalitatea...” 11. Dispozițiile relevante ale Actului (în formularea din 18 martie 2004) au citit după cum urmează: „1. Curtea Supremă a Ucrainei este cel mai înalt organism judiciar din sistemul instanțelor de jurisdicție generală... Curtea Supremă a Ucrainei trebuie: 1) să revizuiască ... cazurile în cadrul procedurii de casă în situațiile stabilite de lege... 7) să exercite alte competențe în temeiul legii.” 12. Codul de Procedură Comercială (de anterior Procedura de Arbitraj) a fost reformulat semnificativ la 21 iunie 2001. În acel moment, nivelul al patrulea de competență a fost introdus în Procedură Comercială. Potrivit dispozițiilor relevante ale Codului, un recurs de cassare la Curtea Supremă de Comerț, similar celui constatat în alte state membre ale Consiliului Europei, și un al doilea (sau repetat) recurs de cassare la Curtea Supremă sunt acum disponibile părților într-un caz comercial. Procedura comercială este singura procedură judiciară a Ucrainei în care există nivelul al patrulea de competență și în care Curtea Supremă acționează ca o a doua instanță de casație (în procedurile penale și civile acționează ca o instanță obișnuită de casație și în procedurile infracțiunilor administrative și administrative, aceasta efectuează doar o revizuire extraordinară). Rezoluția de procedură a Curții de Comerț în Ucraina [denumită în continuare în continuare „O instanță comercială anulează procedurile în acest caz, în cazul în care 1) un litigiu nu este supus examinării în instanța comercială a Ucrainei;...” „Printele la un caz precum și Procurorul General al Ucrainei au dreptul de a apela în casă la Curtea Supremă a Ucrainei împotriva rezoluției Curții Comerciale Superiore a Ucrainei].”” „Prima instanță Supremă a Ucrainei de pronunțare a unei decizii în cazul în care se întâmpină rezoluțiile [o pronunțare a Curții Comerciale a Ucrainei] O rezoluție a Curții Supreme a Ucrainei este finală și nu va fi supusă recursului. „Instrucțiunile, conținute în rezoluția Curții Supreme a Ucrainei, sunt obligatorii pentru instanța de primă instanță în cursul unei noi analize a cazului [și pentru Curtea comercială superioră a Ucrainei în cursul examinării materialelor recursului în casație sau a cererii de reexaminare în casație]. Rezoluția Curții Supreme a Ucrainei, în urma reexaminării cauzei pe baza unui recurs în casă împotriva rezoluției [sau a hotărârii] a Curții Comerciale Superiore a Ucrainei, nu include instrucțiuni privind admisibilitatea sau inadmisibilitatea probelor, superioritatea unui tip de probe peste altul, normele legislației [sau procedurale] de fond care se aplică sau tipul de decizie care se adoptă ca urmare a unei analize suplimentare a cazului.”