ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2140/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, C.L.R. și

Primarul Comunei Răducăneni au chemat în judecată M.F.P., A.N.A.F., D.G.F.P.I,

A.F.P.R., I.J.P.I. și I.J.P.F.I. solicitând obligarea înregistrării fiscale a

Biroului de Poliție Răducăneni, din cadrul I.J.P.I. și a Sectorului de Poliție

de Frontieră Răducăneni din cadrul I.J.P.F.I., ca plătitori de impozit pe

venituri din salarii la organul fiscal în a cărui rază teritorială își au

sediul, respectiv A.F.P.R., precum și restituirea către acest organ fiscal a

sumelor calculate și vărsate în ultimii 5 ani, prin aplicarea incorectă a

legii, către alte structuri de administrare fiscală.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat, în esență, că, potrivit art. 17 pct. 1 și pct. 2 și art.

72 C. proc. fisc., I.J.P.I. și I.J.P.F.I., în calitate de contribuabili, aveau

obligația declarării la organul fiscal competent din subordinea A.N.A.F.

înființarea sediilor secundare: B.P.R. și Sectorul de Poliție de Frontieră

Răducăneni.

În raport cu art. 62 alin.

(2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, pârâții I.J.P.I. și

I.J.P.F.I. se fac vinovați pentru neînregistrarea fiscală a punctelor de lucru,

ca plătitori de impozit pe venituri din salarii, la organul fiscal în a cărui

rază teritorială acestea se află. Prin aceasta, susțin reclamanții, a fost adus

un prejudiciu important bugetului unității administrativ - teritoriale

Răducăneni, care a fost lipsit de cotele de alocare prevăzute de art. 28 alin.

(1) din O.U.G. nr. 45/2003 privind finanțele publice locale. În acest sens,

reclamanții solicită regularizarea sumelor calculate, reținute și virate cu

încălcarea legii, ca urmare a neînregistrării fiscale a celor două puncte de

lucru.

Reclamanții au chemat în

judecată M.F.P., A.N.A.F., D.G.F.P.I. și A.F.P.C.R. în considerarea

competențelor ce le revin potrivit legii în materia veniturilor bugetare.

Prin întâmpinare, M.F.P.,

A.N.A.F., D.G.F.P.I. și A.F.P.C.R. au invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive, susținând că, în raport cu pct. 71.3 din Normele

metodologice de aplicare a C. proc. fisc., aprobate prin H.G. nr. 1050/2004,

obligația înregistrării revenea I.J.P.I. și I.J.P.F.I. Totodată, M.F.P.,

A.N.A.F., D.G.F.P.I. și A.F.P.C.R. arată că și-au îndeplinit obligația

înștiințării I.J.P.I. și I.J.P.F.I. cu privire la drepturile și obligațiile ce

le revin în desfășurarea procedurii potrivit legislației fiscale în privința

clarificării statutului de plătitor de impozite și taxe aferente subunităților

lor.

Totodată, pârâții au

solicitat respingerea acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative

prealabile.

I.J.P.F.I. a solicitat

respingerea acțiunii, susținând că instituțiilor publice nu le sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 31/1990 referitoare la sediile secundare și punctele de

lucru și că Sectorul de Poliție de Frontieră Răducăneni este instituție

specializată a statului, finanțată integral de la bugetul de stat, căreia îi

sunt aplicabile dispozițiile art. 62 alin. (2) din Legea nr. 500/2002.

I.J.P.I. a solicitat

respingerea acțiunii, susținând că, în privința Biroului de Poliție Răducăneni,

nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 31/1990 referitoare la sediile

secundare și punctele de lucru și că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile

O.U.G. nr. 45/2003.

Prin sentința civilă nr.

107/ CA din 2 octombrie 2006, Curtea de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

a M.F.P., A.N.A.F., D.G.F.P.I, și A.F.P.C.R. și a respins acțiunea

reclamanților C.L.R. și Primarul Comunei Răducăneni.

În motivarea sentinței pronunțate,

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut,

în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare.

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale pasive a M.F.P., A.N.A.F., D.G.F.P.I. și A.F.P.C.R.,

Instanța de Fond a reținut că instituțiile respective, prin competențele ce le

sunt conferite de lege, intervin direct în procedura de formare, angajare și

utilizare a fondurilor publice, respectiv în procedura de executare și raportare

a bugetelor locale, astfel încât pot sta în judecată în raport cu pretențiile

ce formează obiectul cererii de chemare în judecată.

Pe fondul cauzei, Instanța a

reținut, în primul rând, faptul că, în raport cu prevederile art. 72 C. proc. fisc., M.F.P., A.N.A.F., D.G.F.P.I. și A.F.P.C.R. nu pot fi obligate să aducă la

îndeplinire o obligație prevăzută în sarcina contribuabilului.

Cu privire la capătul de

cerere referitor la obligația de înregistrare a Biroului de Poliție Răducăneni

din cadrul I.J.P.I. și a Sectorului de Poliție de Frontieră Răducăneni din

cadrul I.J.P.F.I., a reținut Curtea de Apel că noțiunile de „sediu permanent”,

„sediu secundar” sau „punct de lucru” sunt specifice agenților economici, iar

nu instituțiilor publice, cum sunt cele două Inspectorate de poliție județene,

care, fiind finanțate integral de la bugetul de stat, au obligația prevăzută de

art. 62 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 în sensul vărsării integrale a

veniturilor la bugetul din care sunt finanțate, iar din acest buget se acordă

lunar cote defalcate pentru echilibrarea bugetelor locale, potrivit art. 28 din

O.U.G. nr. 45/2003.

Împotriva sentinței civile

nr. 107/ CA din 2 octombrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții C.L.R. și Primarul

Comunei Răducăneni.

Susține recurenta că în mod

greșit, în hotărârea recurată, Instanța a reținut că cele două subunități ale

M.A.I. nu ar fi contribuabili în sensul prevederilor art. 17 pct. 2 din O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., întrucât nu exista nici o prevedere legală

în acest sens.

Cele două subunități ale

M.A.I. sunt sedii secundare și se încadrează în prevederile art. 72.1 din

Normele metodologice de aplicare ale C. proc. fisc., iar potrivit art. 34 pct.

2 din Norme, pentru impozitul pe venitul din salarii datorat de sediul

secundar, înregistrat ca plătitor al obligației fiscale la alt organ fiscal

teritorial, decât cel al contribuabilului persoană juridică, plătitor este

sediul secundar.

Recurenta critică hotărârea

cu motivarea că Instanța nu a ținut seama nici de faptul că alte structuri și

instituții publice, finanțate integral de la bugetul de stat, constituie sedii

secundare ale instituțiilor publice din care fac parte, sunt fără personalitate

juridică și varsă impozitul pe veniturile din salariile angajaților lor la

bugetul de stat, la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află conform

art. 28 pct. 7 din O.U.G. nr. 45/2003 actualizată.

Instanța nu a ținut seama de

dovezile administrate în cauză, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii prin

care specialiști în domeniul fiscal au recunoscut că aspectele sesizate de

recurentă întemeiate.

Recurenta invocă ca temei

juridic prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Se solicită casarea

hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare cu procedură legal

îndeplinită fără ca motivele de recurs să vizeze acest aspect, iar instanța,

din analiza hotărârii recurate nu a constatat că se justifică acest motiv de

casare.

Intimații I.J.P.F.I. și I.P.J.I.

au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului întrucât

prevederile art. 28 pct. 7 din O.U.G. nr. 45/2003 referitoare la Finanțele publice locale, nu sunt aplicabile I.P.J.I. și unităților aflate în subordinea

acestora care ca și I.J.P.F.I. este finanțat integral de la bugetul de stat.

Recursul este nefondat.

Susținerea recurenților

privind greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 17 pct. 2 din O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., nu poate fi reținută.

Conform acestor prevederi

legale, contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice

entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții

și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii.

În sensul acestor prevederi,

recurenții apreciază că intimații - pârâți I.J.P.I. și I.J.P.F.I. sunt

contribuabili pentru punctele de lucru de pe raza comunei Răducăneni și

obligați să se înregistreze ca plătitori de impozit pe veniturile din salarii.

Cu privire la noțiunea de

puncte de lucru, în mod corect prima Instanță a avut în vedere prevederile art.

1 din Ordinul M.F.P. nr. 800/2001 care are în vedere punctele de lucru stabile,

respectiv un centru de activitate din structura unui agent economic cu

personalitate juridică.

De asemeni, și noțiunea de

sediu secundar definită prin art. 71.1 din H.G. nr. 1050/2004, este specifică

agenților economici ce desfășoară activitate lucrativă.

Activitatea intimaților I.J.P.I.

și I.J.P.F.I. este reglementată prin acte normative specifice, respectiv O.U.G.

nr. 104/2001 și respectiv Legea nr. 218/2002, fiind instituții publice

finanțate conform legii integral din bugetul de stat.

Nefondată este și critica ce

vizează aplicarea greșită a prevederilor art. 72.1 din Normele de procedură

fiscală privind obligația declarării în termen de 30 zile a sediilor secundare

s-a avut în vedere direct de prima Instanță că nu se poate proceda la obligarea

organelor fiscale de a îndeplini o sarcină care aparține direct

contribuabililor.

Referirea făcută de

recurentă cu privire la alte structuri și instituții publice finanțate integral

de la bugetul de stat, nu prezintă relevanță în cauză întrucât prin prisma

dispozițiilor legale menționate, cele două intimate finanțate integral din

bugetul de stat au obligația conform art. 65 alin. (2) din Legea nr. 500/2002

de a vărsa integral veniturile la bugetul din care sunt finanțate, bineînțeles

cu aplicarea art. 28 din O.U.G. nr. 45/2003 pentru echilibrarea bugetelor

locale.

Instanța de Fond a analizat

în ansamblu probele administrate în cauză, iar opiniile exprimate prin adresele

invocate de recurentă au fost raportate la dispozițiile legale aplicabile

cauzei deduse judecății.

Pentru aceste considerente,

recursul este nefundat, iar în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ., a fost respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.L.R. și Primarul Comunei Răducăneni, împotriva sentinței civile nr. 107/

CA din 2 octombrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 aprilie 2007.