ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 179/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 179/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei civile de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 05

noiembrie 2010, reclamanta B.M., prin procurator Ioanovici Doru-Cristian, a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții: Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice, Ministerul Administrației și Internelor,

Ministerul Public, prin Procuror General, Prefectura Județului Iași,

prin Prefect și Comuna Răducăneni, județul Iași, prin

Primar, să se dispună: predarea patrimoniului său material

și cultural, patrimoniu constituit din imobil (teren și clădiri),

situat în satul Bohotin, comuna Răducăneni, județul Iași

și bunul: terenul, în suprafață de 50 ari și 120 ari,

conform actului de vânzare nr. 125 din 10 iunie 1932; clădirea morii

și un atelier mecanic de întreținere, utilaje și

părțile componente ale tehnologiei de morărit, care au

făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare din 26 septembrie 1927;

fructele proprietății pe care acest bun le putea produce, în

echivalent, ca fiind 1000 euro/lună, începând din anul 1952; suportarea

penalităților de întârziere a plății, potrivit practicii

Ministerului Finanțelor, adică 0,1%/zi; iar, la un cumul de 3 ani,

să se dubleze suma, începând cu data de 15 ianuarie 2002, adică de la

data depunerii notificării, 10 august    2001; daunele datorate de

imposibilitatea de a contracta împrumuturi, potrivit practicii din prezent,

daune care se calculează din 15 ianuarie 2002, când trebuia deja să

dețină proprietatea.

Alăturat

acțiunii sale, reclamanta a depus și o situație (tabel) cu

calculul venitului și venitul anual, de la data de 31 decembrie 2011,

calculul penalităților și a daunelor datorate, potrivit

aprecierilor sale.

Pârâții au

formulat întâmpinări prin care au invocat excepții și

apărări de fond, după cum urmează:

Ministerul

Administrației și Internelor, prin Direcția Generală

Juridică - București a invocat excepția

inadmisibilității acțiunii, excepția de netimbrare și

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Aceeași

excepție a inadmisibilității a fost formulată și de

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului

Iași.

Pârâtul Ministerul

Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin Procurorul General al României, a invocat excepția

nulității cererii de chemare în judecată formulată de

reclamantă pentru lipsa obiectului.

La termenul din 11

aprilie 2011, s-a prezentat în instanță numitul S.C.M. care a depus

cerere de intervenție în interesul reclamantei și asupra căreia

părțile și-au expus concluziile la termenul din 16 mai 2011.

Instanța a

constatat că acesta a fost împuternicit de reclamantă, conform

procurii speciale din 23 aprilie 2007, emisă de Notar Public – S.T. -

comuna Răducăneni, județul Iași, să-i administreze

suprafața de 37.500 m.p. teren arabil, situat în comuna Răducăneni,

cât și suprafața de 5.000 m.p. teren clădit și

neclădit aferent casei de locuit din intravilanul satului Bohotin, comuna

Răducăneni, județul Iași.

Reclamanta a

solicitat ca mandatarul său să administreze terenurile, să le

cultive, să achite taxele și impozitele și să semneze în

numele său când va fi morar.

Din cuprinsul cererii

de intervenție și a procurii depuse, instanța a constatat

că intervenientul nu a demonstrat interesul pentru o atare cerere și

nici nu a fost autorizat de reclamantă să efectueze un atare demers

în cauză.

Totodată, nu a justificat

o eventuală necesitate de a apăra interesele reclamantei în prezenta

cauză, conform art. 49 pct. 3 C. proc. civ., procuratorul S.M. fiind

mandatat pentru anumite probleme de administrare ce au legătură cu

alte proprietăți ale reclamantei și față de alte

autorități.

Astfel, prin

încheierea din 16 mai 2011, s-a respins cererea de intervenție

formulată de numitul S.M.

Prin sentința

civilă nr. 1413/2011 din 27 iunie 2011, Tribunalul Iași a respins

excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de

către Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat

de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului

Iași și de către Ministerul Administrației și

Internelor, prin Direcția Generală Juridică, în calitate de

reprezentant legal.

A fost respinsă

excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru

lipsa obiectului, invocată de pârâta Ministerul Public, prin Procurorul

General al României.

A fost admisă

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților,

excepție invocată de către Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice, Comuna Răducăneni, Județul Iași,

prin Primar și de către Ministerul Public, prin Procurorul General al

României și, în consecință:

A fost respinsă

acțiunea formulată de reclamanta B.M. prin procurator I.D.C., în

contradictoriu cu pârâții: Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Județului Iași, Ministerul Administrației și Internelor,

prin Direcția Generală Juridică, Ministerul Public, prin

Procurorul General al României, Prefectura Județului Iași, prin

Prefectul Județului Iași și Comuna Răducăneni,

județul Iași, prin Primar, ca fiind introdusă împotriva unor

persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin decizia nr. 592

din 16 martie 2012 Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, recursul

reclamantei, reținând următoarele:

Prin cererea de

chemare în judecată, reclamanta a invocat fundamentul juridic al

pretențiilor formulate - Constituția României, Declarația

Universală a Drepturilor Omului, Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Protocoalele

Adiționale nr. 1 și 2 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, TEU, TFEU (amendate

de Tratatul de la Lisabona, în anul 2007), Statutul Curții Penale

Internaționale de la Roma, Legile nr. 10/2001, nr. 247/2005 și nr. 221/2009,

fără a arăta și motivele de fapt.

Prin precizările

depuse la dosarul cauzei, la data de 11 februarie 2011, aceasta a arătat

că a solicitat predarea proprietății sale - cu toate atributele

ei - care a fost preluată abuziv de către statul român, dreptul

său de proprietate fiind încălcat și în prezent, ceea ce demonstrează

continuitatea persecuției asupra dușmanilor de clasă, asupra

celor care nu au trecut în grupul comuniștilor-bolșevicilor.

Reclamanta a

susținut că de proprietate ei s-a folosit tot sistemul

politico-economic, din momentul în care aceasta a fost preluată și se

folosește și în prezent, iar ea se află în imposibilitate de

a-și dezvolta industria de morărit, astfel că este nevoită

să suporte daunele de la momentul preluării și până în

prezent.

Curtea a constatat

că, prin notificarea nr. 24/2001, G.E. (unchiul reclamantei) și G.C.

(mama reclamantei) au solicitat Comunei Răducăneni restituirea în

natură a imobilului - moară de porumb - situat în sat Bohotin, comuna

Răducăneni, județul Iași, ce a fost preluat abuziv de

statul român.

Fiind învestit cu

soluționarea notificării, Primarul comunei Răducăneni a

emis Dispoziția nr. 178 din 11 iulie 2003, prin care a respins notificarea

nr. 24/2001, motivat de faptul că imobilul nu s-a aflat în administrarea

primăriei și că notificatorii au fost informați să se

adreseze unității care au avut morile în administrare și le-au

înstrăinat.

Curtea a mai

constatat că, prin adresa din 8 octombrie 2002, Primăria comunei

Răducăneni i-a înștiințat pe notificatorii G.E. și G.C.

să depună dosarul cu înscrisurile referitoare la moară (dosar ce

le-a fost restituit de această instituție), conform art. 25 din Legea

nr. 10/2001, la SC M. SA Iași (fila 49 dosar fond).

Din adresa din 12

februarie 1993, înaintată notificatorului - G.E. - de către SC M. SA

Iași, rezultă că acesta a fost informat că societatea a

decis ca moara din satul Bohotin, comuna Răducăneni, județul Iași

să fie vândută la licitație publică, urmând ca, la

licitație, să participe salariații societății și

moștenitorii proprietarului morii.

Raportat la

împrejurarea că moara, care formează obiectul litigiului, s-a aflat

în deținerea SC M. SA, care a vândut-o la licitație publică, curtea

a apreciat că instanța de fond a reținut, în mod corect, că

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul

Administrației și Internelor, Comuna Răducăneni, prin

Primar, Ministerul Public, prin Procurorul General al României și Prefectura

Județului Iași, nu-și legitimează calitatea procesuală

pasivă în cauză.

Astfel, acțiunea

promovată de B.M. prin care revendică imobilul - moară și

teren aferent - este inadmisibilă, însă atâta timp cât tribunalul a

respins excepția inadmisibilității, iar hotărârea nu a fost

atacată sub acest aspect, curtea de apel a reținut că nu poate

înrăutăți situația reclamantei-recurente în propria cale de

atac.

Procedând la

examinarea criticilor referitoare la admiterea excepției lipsei

calității procesuale a pârâților din prezenta cauză, curtea

a reținut că stabilirea calității procesuale pasive

presupune stabilirea existenței unei identități între persoana

pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul

juridic dedus judecății.

În sistemul Legii nr.

10/2001 raportul juridic creat prin aplicarea acestui act normativ se

stabilește între persoana îndreptățită și unitatea

deținătoare a bunului sau unitatea implicată în privatizare, iar

statul român poate fi subiect al raportului juridic născut din aplicarea

Legii nr. 10/2001, republicată, numai în situația de excepție

reglementată de art. 28 alin. (3) din lege, și anume atunci când

unitatea deținătoare nu poate fi identificată, astfel că,

în celelalte situații

juridice generate

de aplicarea acestei legi, statul, reprezentat prin Ministerul Finanțelor

Publice, nu are calitate procesuală pasivă.

Deși autorii

reclamantei-recurente au inițiat procedura specială instituită

de Legea nr. 10/2001, înaintând notificarea de restituire a imobilului, cu destinația

de moară, Primăriei Răducăneni, aceștia nu au mai

continuat procedura neaflându-se în posesia unei dispoziții/ decizii de

soluționare a notificării sau a unei hotărâri judecătorești

prin care să se constate refuzul nejustificat al persoanei juridice de a

răspunde la notificare.

Raportat la obiectul

cererii de chemare în judecată și la prevederile legilor speciale în

materia restituirii imobilelor preluate abuziv de stat, curtea a apreciat

că niciunul dintre pârâți nu este titularul vreunei obligații

din raportul juridic dedus judecății, astfel că tribunalul a

admis excepția lipsei calității lor procesuale pasive   printr-o

corectă aplicare a prevederilor legale în materie.

Susținerea

recurentei referitoare la încălcarea dreptului său de acces la justiție

nu este întemeiată, deoarece acest drept nu este unul absolut, iar prin

Legea nr. 10/2001, cât și prin Legea nr. 247/2005 se indică, în mod

imperativ, procedura ce trebuie urmată de cei îndreptățiți

la măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, procedură

ce nu a fost parcursă de către B.M.

În ceea ce

privește criticile referitoare la respingerea cererii de intervenție

în interes alăturat reclamantei, formulată de S.M., curtea a

constatat că prin aceasta intervenientul a invocat pretenții proprii

cu privire la imobilele care formează obiectul litigiului, susținând

că este „moștenitor legitim, ca și B.M., al autorului

proprietății care face obiectul cauzei”.

Astfel, cererea de

intervenție era una în interes propriu și nu alăturat

reclamantei, astfel că soluția de respingere a acesteia putea fi

atacată numai de către titularul cererii - S.M. și nu de

către B.M., care nu justifică vreun interes legitim în acest sens.

Curtea a apreciat

că respingerea cererii de intervenție, chiar în ipoteza

calificării acesteia ca fiind în interes alăturat reclamantei -

așa cum a procedat instanța de fond -, putea fi atacată cu

recurs tot numai de titularul acesteia, singurul care justifica un interes

legitim în exercitarea căii de atac sub acest aspect.

Împotriva menționatei

hotărâri, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate,

sens în care a susținut că în mod greșit i-a fost respinsă

irevocabil acțiunea dedusă judecății, cu încălcarea

dreptului de a uza de exercițiul tuturor căilor de atac

prevăzute de lege.

Intimații Comuna

Răducăneni, prin Primar, Ministerul Afacerilor Interne și

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție au solicitat respingerea recursului dedus

judecății, ca inadmisibil, în raport de prevederile art. 299 alin. (1)

C. proc. civ., raportat la art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., cu referire

la art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, hotărârea atacată fiind

irevocabilă.

Referitor la calea de

atac dedusă judecății, se constată următoarele:

Cererea dedusă

judecății, înregistrată pe rolul instanței de judecată

la data de 05 noiembrie 2010, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001,

astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2006,

precum și pe dispozițiile legale constituționale și

internaționale ce reglementează și ocrotesc dreptul de

proprietate privată, privește restituirea/predarea

proprietății reclamantei preluate în mod abuziv de stat din

patrimoniul autorilor săi, precum și a fructelor

civile/despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului, începând

cu epoca preluării acestuia și până la predarea sa.

Obiectul cererii nu

l-a constituit exercitarea căii de atac a contestației împotriva

dispoziției emise în faza administrativă a procedurii, pentru a fi

atrasă incidența normei prevăzute de art. 26 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, în actuala reglementare, astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 202/2010 (prin care a fost suprimată calea de atac a apelului),

ci o cerere de chemare în judecată supusă, în lipsa de

stipulație contrară, dublului grad de jurisdicție.

Ca urmare, se

constată ca neîntemeiată excepția inadmisibilității

recursului reclamantei invocată de pârâți și, în considerarea

principiului legalității căilor de atac și constatând

că, în mod greșit, cu încălcarea dispozițiilor legale ce le

reglementează, curtea de apel a soluționat cauza în recurs,

reținând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.

5 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul dedus

judecății va fi admis, decizia curții de apel casată

și cauza trimisă aceleiași instanțe pentru soluționarea

apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

excepția inadmisibilității recursului declarat de reclamanta B.M.,

invocată de către intimații pârâți Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Administrației și

Internelor prin Direcția Generală Juridică, Ministerul Public

prin Procurorul General și Comuna Răducăneni prin Primar.

Admite recursul

declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 592 din 16 martie 2012 a

Curții de Apel Iași, secția civilă.

Casează decizia

atacată și trimite cauza pentru judecarea apelului Curții de

Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2013.