ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5308/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 2887 bis din 22 noiembrie 2010, Tribunalul Botoșani a admis acțiunea formulată de reclamantul C.A., a anulat Decizia nr. 730 din 8 decembrie 2008, emisă de Primarul Mun. Dorohoi, în temeiul Legii 10/2001; s-a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc; a fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 27.578,13 lei, reprezentând contravaloarea imobilului casă de locuit cu parter în suprafață de 80,50 mp, construită din cărămidă, compusă din trei camere de locuit, o cameră prăvălie și patru camere dependințe, precum și suma de 3.125 euro, reprezentând contravaloarea suprafeței de 125 mp teren, ambele situate în Mun.

Dorohoi, Jud. Botoșani, preluate de la autorul C.S.; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 4.633 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor, depunând acte juridice care atestă deținerea proprietății. Există la dosar și o adresă emisă de Arhivele Naționale prin care se aduce la cunoștință faptul că din cercetarea arhivelor Mun. Dorohoi pe anii 1948-1968 nu figurează nici o sentință sau decizie de preluare către stat a imobilului din Dorohoi, fostă proprietate a lui C.S.. Lipsa actului de trecere a bunului în proprietatea statului nu poate constitui un impediment la retrocedare care să fie imputabil solicitantului, în condițiile în care deținătorul actual al bunului nu poate justifica dreptul său asupra acestuia.

La dosar a fost depusă și o copie după certificatul de moștenitor prin care se atestă că de pe urma defunctului C.S., au rămas ca moștenitori C.A. și C.I. Împotriva sentinței tribunalului a formulat apel, în termen legal, pârâtul Mun. Dorohoi, prin primar. Apelantul nu și-a motivat apelul. În cauză a fost introdusă C.R., în calitate de moștenitoare a reclamantului C.A., decedat la 19 octombrie 2010. Prin Decizia civilă nr. 60 din 19 aprilie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul declarat de pârâtul Mun. Dorohoi, prin primar și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 3.822 lei. În motivarea soluției sale, curtea de apel a reținut că, în conformitate cu certificatul de moștenitor din 2009, reclamantul C.A.

este moștenitorul defunctului C.S., iar acesta din urmă a avut în proprietate casa în suprafață de 80,56 mp cu anexe și terenul în suprafață de 125 mp, situate în Dorohoi. Deși pârâtul a contestat dreptul de proprietate al autorului reclamantului, precum și faptul că imobilele nu au fost preluate de către stat, Tribunalul a apreciat, în mod corect, având în vedere copia buletinului clădirii a orașului Dorohoi, procesul-verbal de identificare și evaluare a imobilului din 9 august 1962, efectuat de agenți ai secției Financiare a orașului Dorohoi, precum și adresa emisă de Arhivele Naționale din 23 aprilie 2007 că reclamantul a făcut dovada că este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001.

Cu privire la faptul preluării imobilelor de către stat, simpla ipoteză a existenței acestora în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare fără titlu. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Mun. Dorohoi, prin Primar și Primarul Mun. Dorohoi. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 23 iunie 2011. La termenul de la 21 septembrie 2012, judecata recursurilor a fost suspendată conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar la 14 octombrie 2013, din oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 18 noiembrie 2013, când instanța a invocat excepția perimării recursurilor.

Analizând cu prioritate această excepție, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constată și din oficiu. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc.

civ. În speță, la termenul de la 21 septembrie 2012, judecata recursurilor a fost suspendată conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților. Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 23 septembrie 2013, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecății. Reținând că în cauză sunt întrunite condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și constatând că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată și din oficiu de instanță, față de dispozițiile art. 252 alin. (1) teza I din același cod, Înalta Curte urmează să constate perimate cererile de recurs cu care a fost investită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimate recursurile declarate de pârâții Mun. Dorohoi, prin Primar și de Primarul Mun. Dorohoi împotriva Deciziei civile nr. 60 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2013.