ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5308/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2887 bis din 22

noiembrie 2010, Tribunalul Botoșani a admis acțiunea formulată de reclamantul C.A.,

a anulat Decizia nr. 730 din 8 decembrie 2008, emisă de Primarul Mun. Dorohoi,

în temeiul Legii 10/2001; s-a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri

reparatorii prin echivalent bănesc; a fost obligat pârâtul să achite

reclamantului suma de 27.578,13 lei, reprezentând contravaloarea imobilului

casă de locuit cu parter în suprafață de 80,50 mp, construită din cărămidă,

compusă din trei camere de locuit, o cameră prăvălie și patru camere

dependințe, precum și suma de 3.125 euro, reprezentând contravaloarea

suprafeței de 125 mp teren, ambele situate în Mun. Dorohoi, Jud. Botoșani,

preluate de la autorul C.S.; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului

suma de 4.633 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul a reținut că reclamantul a făcut dovada dreptului de

proprietate asupra imobilelor, depunând acte juridice care atestă deținerea

proprietății. Există la dosar și o adresă emisă de Arhivele Naționale prin care

se aduce la cunoștință faptul că din cercetarea arhivelor Mun. Dorohoi pe anii

1948-1968 nu figurează nici o sentință sau decizie de preluare către stat a

imobilului din Dorohoi, fostă proprietate a lui C.S.. Lipsa actului de trecere

a bunului în proprietatea statului nu poate constitui un impediment la

retrocedare care să fie imputabil solicitantului, în condițiile în care

deținătorul actual al bunului nu poate justifica dreptul său asupra acestuia.

La dosar a fost depusă și o copie după certificatul de moștenitor prin care se

atestă că de pe urma defunctului C.S., au rămas ca moștenitori C.A. și C.I.

Împotriva sentinței tribunalului

a formulat apel, în termen legal, pârâtul Mun. Dorohoi, prin primar.

Apelantul nu și-a

motivat apelul.

În cauză a fost

introdusă C.R., în calitate de moștenitoare a reclamantului C.A., decedat la 19

octombrie 2010.

Prin Decizia civilă nr.

60 din 19 aprilie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, a respins apelul declarat de pârâtul Mun. Dorohoi,

prin primar și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată către

reclamantă, în cuantum de 3.822 lei.

În motivarea soluției

sale, curtea de apel a reținut că, în conformitate cu certificatul de

moștenitor din 2009, reclamantul C.A. este moștenitorul defunctului C.S., iar

acesta din urmă a avut în proprietate casa în suprafață de 80,56 mp cu anexe și

terenul în suprafață de 125 mp, situate în Dorohoi. Deși pârâtul a contestat

dreptul de proprietate al autorului reclamantului, precum și faptul că

imobilele nu au fost preluate de către stat, Tribunalul a apreciat, în mod

corect, având în vedere copia buletinului clădirii a orașului Dorohoi,

procesul-verbal de identificare și evaluare a imobilului din 9 august 1962,

efectuat de agenți ai secției Financiare a orașului Dorohoi, precum și adresa

emisă de Arhivele Naționale din 23 aprilie 2007 că reclamantul a făcut dovada

că este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în conformitate cu

prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001.

Cu privire la faptul

preluării imobilelor de către stat, simpla ipoteză a existenței acestora în

patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare fără titlu.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs pârâții Mun. Dorohoi, prin Primar și Primarul Mun.

Dorohoi.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, la data de 23 iunie 2011.

La termenul de la 21

septembrie 2012, judecata recursurilor a fost suspendată conform prevederilor art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar la 14 octombrie 2013, din oficiu,

Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 18 noiembrie

2013, când instanța a invocat excepția perimării recursurilor.

Analizând cu

prioritate această excepție, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ.,

Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an. Conform dispozițiilor art. 252 alin. (1)

C. proc. civ. perimarea se poate constată și din oficiu.

Termenul de perimare

începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar

cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art.

249 și 250 C. proc. civ.

În speță, la termenul

de la 21 septembrie 2012, judecata recursurilor a fost suspendată conform

prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Din

verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 23 septembrie 2013,

când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5)

C. proc. civ., părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în

vederea continuării judecății.

Reținând

că în cauză sunt întrunite condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1)

C. proc. civ. și constatând că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea

operează de drept, putând fi constatată și din oficiu de instanță, față de

dispozițiile art. 252 alin. (1) teza I din același cod, Înalta Curte urmează să

constate perimate cererile de recurs cu care a fost investită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimate

recursurile declarate de pârâții Mun. Dorohoi, prin Primar și de Primarul Mun.

Dorohoi împotriva Deciziei civile nr. 60 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 18 noiembrie 2013.