ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7149/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta G.I., a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul București reprezentat prin Primar și pe C.Ș. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligați aceștia să-i restituie suma pe care o evaluează provizoriu la 1.700.000.000 ROL, constând în: prețul actualizat la nivelul pieții pentru ap. X1. din str. S. pe care l-a cumpărat parțial în baza Legii nr. 112/1995 cu contractul de vânzare-cumpărare nr. V1.

din 8 octombrie 1998 și parțial printr-o sultă urmare a dispoziției Primăriei din 05 mai 2000 emisă în executarea sentinței Judecătoriei sectorului 2 București nr. 465 din 22 martie 2000; cheltuielile pe care le-a suportat pentru executarea planului de situație și de structură a imobilului și -sporul de valoare al acestui apartament, reprezentând lucrările necesare și utile pe care le-a efectuat, constând în montarea cu gresie, faianță și rigips în dependințe și în unele încăperi, înlocuirea instalațiilor sanitare (cadă baie, cabină duș, boiler, chiuvete și vase WC), a instalației de apă, gaze și lumină, calorifere, serpentină centrală gaze, refacere tâmplărie interioară și exterioară ș.a. A solicitat actualizarea acestei sume în baza indicelui de inflație comunicat de Comisia de Statistică la data plății efective.

Pârâtul C.S. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se dispună obligarea reclamantei- pârâte G.I. la plata sumei de 1000 euro (4,26 RON) plătibilă in RON la cursul din ziua plații, reprezentând lipsa de folosință pentru spațiul din București, str. S., parter, ap. X1., sector 2, pe care îl ocupă fără sa achite chiria încă din ianuarie 2008 și până la zi; suma este ipotetică urmând sa-și mărească câtimea pretențiilor potrivit disp art 132 alin. (2) C. proc. civ., in baza unui raport de expertiză de stabilire a lipsei de folosință ; obligarea la plata cheltuielilor de judecata. În fapt, a arătat că a redobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat in București, str. S., în baza deciziei civile nr. 1632 din 21 noiembrie 2006 pronunțata de Tribunalul București, secția a V a civilă, rămasa irevocabila prin Decizia nr. 2140 din 13 decembrie 2007 pronunțata de Curtea de Apel, secția a III a civilă.

În baza hotărârii judecătorești definitive au fost emise dispoziția primarului general al P.M.B. din 11 martie 2009 și Protocolul de predare -preluare nr. PP. din 28 aprilie 2009 al C.G.M.B. - A.F.L. Pârâta ocupă spațiul situat la parterul imobilului din str. S., sector 2, și camera de la mansarda precum și pivnița, fără sa achite chirie din 1 ianuarie 2008, iar la notificarea sa formulata prin avocat la data de 9 iunie 2009 nu a dat curs. Prin sentința civilă nr. 1287 din 9 iulie 2011 Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a P.M.B. și a respins acțiunea față de aceasta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, privind capătul de cerere de restituire a prețului; a respins acest capăt de cerere privind restituirea prețului și în contradictoriu cu Statul Român; a admis în parte capătul 2 din cerere (sporul de valoare) formulat de reclamanta G.I.

în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul București reprezentat prin Primar și C.S.; a obligat pârâtul C. la plata către reclamantă a sumei de 23.407,85 euro, în echivalent RON la data plății, reprezentând spor de valoare; a admis în parte cererea reconvențională; a obligat reclamanta către pârâtul C. la plata sumei de 9.435,99 euro, în echivalent RON la data plății reprezentând lipsa de folosință a imobilului de la data de 01 iulie 2009 la zi. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a cumpărat ap. X1. din str. S. conform Legii nr. 112/1995 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. V1. din 8 octombrie 1998 și parțial printr-o sultă urmare a dispoziției Primăriei din 05 mai 2000 emisă în executarea sentinței Judecătoriei sectorului 2 București nr. 465 din 22 martie 2000 prin ieșirea din indiviziune cu Municipiul București pe o parte din acest apartament.

Întreg imobilul a fost retrocedat numitului C.Ș. prin decizia Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, nr. 2140 din 13 decembrie 2007 definitivă și irevocabilă. Instanța a mai reținut că dispozițiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată prevăd că restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare - cumpărare, încheiate cu eludarea Legii nr. 112/1995 cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se face de către Ministerul Finanțelor Publice și, față de acestea, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului București pentru partea de imobil cumpărată în baza Legii nr. 112/1995.

Pentru îmbunătățirile efectuate, raportul de expertiză întocmit în cauză a constatat că valoarea acestora este în sumă de 23.407,85 euro, la un curs de 4,2957 euro la data efectuării raportului de expertiză, sumă la care a fost obligat pârâtul C. la plată către reclamantă, în echivalent RON la data plății, reprezentând spor de valoare. Referitor la cererea reconvențională, contravaloarea lipsei de folosință urmează s-a stabilit în funcție de valoarea chiriei stabilite conform regulilor cererii și ofertei de pe piața liberă, sens în care raportul de expertiză tehnică a concluzionat o valoare de 9.435,99 euro, în echivalent RON la data plății, la care a fost obligată reclamanta către pârâtul C. Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanta G.I.

și pârâtul C.Ș. Prin apelul declarat, reclamanta a susținut că, în cauză, Municipiul București (P.M.B) are calitate procesuală pasivă, acțiunea trebuia analizată atât prin prima Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 1/2009, art. 50 alin. (2), cât și prin prisma dispozițiilor de drept civil (dreptul comun) privind garanția pentru evicțiune, instanța nu a motivat refuzul restituirii prețului actualizat privind partea din imobil pe care a dobândit-o ca urmare a plății unei sulte stabilite de instanță în lumina dreptului comun - garanția vânzătorului pentru evicțiune și a dat dovadă de lipsă de rol activ, conform art. 129 C. proc. civ. De asemenea, în mod greșit, instanța l-a obligat pe pârâtul C.Ș.

la plata sumei de 23.407,85 euro, în condițiile în care, prin cererea precizatoare, s-a solicitat suma de 37.452,57 euro, așa cum a rezultat din concluziile expertizei efectuată în cauză. Prin apelul declarat, pârâtul C.Ș. a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii capătului 2 din cererea privind sporul de valoare în sumă de 23.407,85 euro reprezentând lucrări necesare și utile. Reclamanta nu a făcut dovada cu nici un înscris privind lucrările pretins executate, iar instanța nu a ținut cont de apărările sale prin care a arătat că, rezultă fără putință de tăgadă, faptul ca aceste lucrări sunt în mare parte nu necesare și utile, ci voluptorii.

Prin decizia nr. 171A din 12 aprilie 2012 Curtea de Apel București, secția a III- a civilă, a admis ambele apeluri, a desființat în parte sentința apelată în privința capătului prim de cerere, formulat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului București, ca urmare a respingerii excepției lipsei calității procesuale a acestei pârâte și în privința capătului de cerere secund relativ sporului de valoare, formulat în contradictoriu cu pârâtul C.Ș., a trimis cauza spre rejudecare. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

În considerente s-a reținut că imobilul pentru care reclamanta a solicitat acordarea prețului de piață, respectiv a sporului de valoare, prezintă o situație, din punct de vedere juridic, atipică, în sensul că o parte din imobil a fost cumpărat de către reclamantă în temeiul Legii nr. 112/1995, iar cealaltă parte a fost dobândită în urma ieșirii din indiviziune, soluționată în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului București, prin atribuire în schimbul sultei plătite. În ceea ce privește partea din imobil, achiziționată în temeiul Legii nr. 112/1995, Curtea a reținut că sunt incidente prevederile art 50 din Legea nr. 10/2001, cu consecința că pretențiile (constând în prețul reactualizat, respectiv prețul de piață, în funcție de modalitatea în care s-a perfectat contractul de vânzare cumpărare: cu respectarea sau cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995) pot fi formulate în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice.

Cu privire la partea din imobil dobândit de către reclamantă, ca urmare a ieșirii din indiviziune, Curtea a constatat că se aplică regulile dreptului comun, ce guvernează răspunderea copărtașilor pentru evicțiunea suferită de unul dintre ei și, ca atare, acest capăt de cerere trebuia soluționat în contradictoriu cu Primăria Municipiului București, din această perspectivă, fiind eronată soluția primei instanței de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte.

Instanța a mai reținut că se impune determinarea concretă atât a sporului de valoare (cuprinzând doar partea generată de îmbunătățirile efectuate și nu și valoarea suplimentară determinată de acestea, în contextul pieței imobiliare, cum greșit s-a apreciat în cadrul suplimentului la raportul de expertiză) aferent părții obținute în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru care în temeiul art. 48 din Legea nr. 10/2001, debitor este pârâtul C., cât și stabilirea concretă distinctă a sporului de valoare pentru cealaltă parte de imobil, obținută prin partaj, pentru care debitor ar fi Primăria municipiului București, acest ultim spor de valoare fiind calculat de experți și prin raportare la influența determinată de îmbunătățirile efectuate.

Ca atare, a trimis cauza la prima instanță, urmând a se proceda la rejudecarea primului capăt de cerere în contradictoriu cu Primăria Municipiului București, pentru partea din imobil obținută ca efect la partajului, iar cel de-al doilea capăt de cerere se va rejudeca în contradictoriu cu pârâtul C.Ș. A dat îndrumarea de a se efectua un supliment de expertiză pentru delimitarea sporului de valoare (astfel cum a fost explicitat în cele ce preced) aferent celor două părți ale imobilului, elementele de distincție constând în modul de dobândire a acestora: cumpărare în baza Legii nr. 112/1995 și atribuire în urma ieșirii din indiviziune, dar și în defalcarea sporului de valoare în funcție de cauza sa, conform celor precizate.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâtul C.Ș., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că îmbunătățirile au fost efectuate de reclamantă cu rea credință, după promovarea acțiunii în revendicare. De asemenea, aceste îmbunătățiri sunt mai mult voluptuarii și acordarea contravalorii lor ar însemna o îmbogățire fără just temei a reclamantei. Recursul nu este fondat. În speță, instanța de apel a constatat că se impune rejudecarea capătului de cerere privind îmbunătățirile aduse imobilului. Fiind o chestiune de fapt, care ține de determinarea cuantumului și a naturii cheltuielilor efectuate, atât pentru partea de imobil dobândită prin Legea nr. 112/1995, cât și pentru cealaltă parte pentru care s-a achitat sulta, în mod corect, a trimis cauza la instanța de fond pentru a se administra un probatoriu adecvat.

Criticile recurentului privind caracterul voluptuariu al cheltuielilor efectuate de reclamantă și intenția acesteia de a obține o îmbogățire fără justă cauză nu pot fi reținute în prezentul recurs, întrucât aceste chestiuni vizează o situație de fapt, care va fi analizată cu ocazia rejudecării, conform îndrumărilor instanței de apel, iar pentru stabilirea corectă a naturii cheltuielilor, recurentul pârât va avea posibilitatea să invoce, drept apărări, toate aspectele inserate în motivarea prezentului recurs. Pentru aceste considerente, nu se poate reține nici un motiv de nelegalitate a deciziei atacate, iar recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul C.Ș. împotriva deciziei nr. 171/A din 12 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2012.