ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7149/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta G.I., a chemat

în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

Municipiul București reprezentat prin Primar și pe C.Ș. solicitând instanței ca

prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligați aceștia să-i restituie suma pe

care o evaluează provizoriu la 1.700.000.000 ROL, constând în: prețul

actualizat la nivelul pieții pentru ap. X1. din str. S. pe care l-a cumpărat

parțial în baza Legii nr. 112/1995 cu contractul de vânzare-cumpărare nr. V1.

din 8 octombrie 1998 și parțial printr-o sultă urmare a dispoziției Primăriei din

05 mai 2000 emisă în executarea sentinței Judecătoriei sectorului 2 București

nr. 465 din 22 martie 2000; cheltuielile pe care le-a suportat pentru

executarea planului de situație și de structură a imobilului și -sporul de

valoare al acestui apartament, reprezentând lucrările necesare și utile pe care

le-a efectuat, constând în montarea cu gresie, faianță și rigips în dependințe și

în unele încăperi, înlocuirea instalațiilor sanitare (cadă baie, cabină duș, boiler,

chiuvete și vase WC), a instalației de apă, gaze și lumină, calorifere, serpentină

centrală gaze, refacere tâmplărie interioară și exterioară ș.a.

A solicitat actualizarea acestei sume în

baza indicelui de inflație comunicat de Comisia de Statistică la data plății efective.

Pârâtul C.S. a formulat cerere reconvențională

prin care a solicitat să se dispună obligarea reclamantei- pârâte G.I. la plata

sumei de 1000 euro (4,26 RON) plătibilă in RON la cursul din ziua plații, reprezentând

lipsa de folosință pentru spațiul din București, str. S., parter, ap. X1., sector

2, pe care îl ocupă fără sa achite chiria încă din ianuarie 2008 și până la zi;

suma este ipotetică urmând sa-și mărească câtimea pretențiilor potrivit disp art

132 alin. (2) C. proc. civ., in baza unui raport de expertiză de stabilire a lipsei

de folosință ; obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

În fapt, a arătat că a redobândit dreptul

de proprietate asupra apartamentului situat in București, str. S., în baza deciziei

civile nr. 1632 din 21 noiembrie 2006 pronunțata de Tribunalul București, secția

a

V

a civilă, rămasa irevocabila prin Decizia

nr. 2140 din 13 decembrie 2007 pronunțata de Curtea de Apel, secția a III a civilă.

În baza hotărârii judecătorești definitive

au fost emise dispoziția primarului general al P.M.B. din 11 martie 2009 și Protocolul

de predare -preluare nr. PP. din 28 aprilie 2009 al C.G.M.B. - A.F.L.

Pârâta ocupă spațiul situat la parterul

imobilului din str. S., sector 2, și camera de la mansarda precum și pivnița, fără

sa achite chirie din 1 ianuarie 2008, iar la notificarea sa formulata prin avocat

la data de 9 iunie 2009 nu a dat curs.

Prin sentința civilă nr. 1287 din 9

iulie 2011 Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a P.M.B. și a respins acțiunea față de aceasta ca fiind

introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, privind capătul

de cerere de restituire a prețului; a respins acest capăt de cerere privind restituirea

prețului și în contradictoriu cu Statul Român; a admis în parte capătul 2 din cerere

(sporul de valoare) formulat de reclamanta G.I. în contradictoriu cu pârâții Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul București reprezentat prin

Primar și C.S.; a obligat pârâtul C. la plata către reclamantă a sumei de 23.407,85

euro, în echivalent RON la data plății, reprezentând spor de valoare; a admis în

parte cererea reconvențională; a obligat reclamanta către pârâtul C. la plata sumei

de 9.435,99 euro, în echivalent RON la data plății reprezentând lipsa de folosință

a imobilului de la data de 01 iulie 2009 la zi.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că reclamanta a cumpărat ap. X1. din str. S. conform Legii nr. 112/1995

prin contractul de vânzare-cumpărare nr. V1. din 8 octombrie 1998 și parțial printr-o

sultă urmare a dispoziției Primăriei din 05 mai 2000 emisă în executarea sentinței

Judecătoriei sectorului 2 București nr. 465 din 22 martie 2000 prin ieșirea din

indiviziune cu Municipiul București pe o parte din acest apartament.

Întreg imobilul a fost retrocedat numitului

C.Ș. prin decizia Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze

cu minori și familie, nr. 2140 din 13 decembrie 2007 definitivă și irevocabilă.

Instanța a mai reținut că dispozițiile

art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată prevăd că restituirea prețului

actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare - cumpărare, încheiate

cu eludarea Legii nr. 112/1995 cu modificările și completările ulterioare, au fost

desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se face de către

Ministerul Finanțelor Publice și, față de acestea, a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Primăriei Municipiului București pentru partea de imobil cumpărată

în baza Legii nr. 112/1995.

Pentru îmbunătățirile efectuate, raportul

de expertiză întocmit în cauză a constatat că valoarea acestora este în sumă de

23.407,85 euro, la un curs de 4,2957 euro la data efectuării raportului de expertiză,

sumă la care a fost obligat pârâtul C. la plată către reclamantă, în echivalent

RON la data plății, reprezentând spor de valoare.

Referitor la cererea reconvențională, contravaloarea

lipsei de folosință urmează s-a stabilit în funcție de valoarea chiriei stabilite

conform regulilor cererii și ofertei de pe piața liberă, sens în care raportul de

expertiză tehnică a concluzionat o valoare de 9.435,99 euro, în echivalent RON la

data plății, la care a fost obligată reclamanta către pârâtul C.

Împotriva acestei sentințe au formulat

apel reclamanta G.I. și pârâtul C.Ș.

Prin apelul declarat, reclamanta a susținut

că, în cauză, Municipiul București (P.M.B) are calitate procesuală pasivă, acțiunea

trebuia analizată atât prin prima Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 1/2009,

art. 50 alin. (2), cât și prin prisma dispozițiilor de drept civil (dreptul comun)

privind garanția pentru evicțiune, instanța nu a motivat refuzul restituirii prețului

actualizat privind partea din imobil pe care a dobândit-o ca urmare a plății unei

sulte stabilite de instanță în lumina dreptului comun - garanția vânzătorului pentru

evicțiune și a dat dovadă de lipsă de rol activ, conform art. 129 C. proc. civ.

De asemenea, în mod greșit, instanța l-a obligat pe pârâtul C.Ș. la plata sumei

de 23.407,85 euro, în condițiile în care, prin cererea precizatoare, s-a solicitat

suma de 37.452,57 euro, așa cum a rezultat din concluziile expertizei efectuată

în cauză.

Prin apelul declarat, pârâtul C.Ș. a solicitat

schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii capătului 2 din cererea

privind sporul de valoare în sumă de 23.407,85 euro reprezentând lucrări necesare

și utile. Reclamanta nu a făcut dovada cu nici un înscris privind lucrările pretins

executate, iar instanța nu a ținut cont de apărările sale prin care a arătat că,

rezultă fără putință de tăgadă, faptul ca aceste lucrări sunt în mare parte nu necesare

și utile, ci voluptorii.

Prin decizia nr. 171A din 12 aprilie 2012

Curtea de Apel București, secția a

III-

a

civilă, a admis ambele apeluri, a desființat în parte sentința apelată în privința

capătului prim de cerere, formulat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului

București, ca urmare a respingerii excepției lipsei calității procesuale a acestei

pârâte și în privința capătului de cerere secund relativ sporului de valoare, formulat

în contradictoriu cu pârâtul C.Ș., a trimis cauza spre rejudecare. A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

În considerente s-a reținut că imobilul

pentru care reclamanta a solicitat acordarea prețului de piață, respectiv a sporului

de valoare, prezintă o situație, din punct de vedere juridic, atipică, în sensul

că o parte din imobil a fost cumpărat de către reclamantă în temeiul Legii nr. 112/1995,

iar cealaltă parte a fost dobândită în urma ieșirii din indiviziune, soluționată

în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului București, prin atribuire

în schimbul sultei plătite.

În ceea ce privește partea din imobil,

achiziționată în temeiul Legii nr. 112/1995, Curtea a reținut că sunt incidente

prevederile art 50 din Legea nr. 10/2001, cu consecința că pretențiile (constând

în prețul reactualizat, respectiv prețul de piață, în funcție de modalitatea în

care s-a perfectat contractul de vânzare cumpărare: cu respectarea sau cu nerespectarea

dispozițiilor Legii nr. 112/1995) pot fi formulate în contradictoriu cu Ministerul

Finanțelor Publice.

Cu privire la partea din imobil dobândit

de către reclamantă, ca urmare a ieșirii din indiviziune, Curtea a constatat că

se aplică regulile dreptului comun, ce guvernează răspunderea copărtașilor pentru

evicțiunea suferită de unul dintre ei și, ca atare, acest capăt de cerere trebuia

soluționat în contradictoriu cu Primăria Municipiului București, din această perspectivă,

fiind eronată soluția primei instanței de admitere a excepției lipsei calității

procesuale pasive a acestei pârâte.

Instanța a mai reținut că se impune determinarea

concretă atât a sporului de valoare (cuprinzând doar partea generată de îmbunătățirile

efectuate și nu și valoarea suplimentară determinată de acestea, în contextul pieței

imobiliare, cum greșit s-a apreciat în cadrul suplimentului la raportul de expertiză)

aferent părții obținute în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru care în temeiul

art. 48 din Legea nr. 10/2001, debitor este pârâtul C., cât și stabilirea concretă

distinctă a sporului de valoare pentru cealaltă parte de imobil, obținută prin partaj,

pentru care debitor ar fi Primăria municipiului București, acest ultim spor de valoare

fiind calculat de experți și prin raportare la influența determinată de îmbunătățirile

efectuate.

Ca atare, a trimis cauza la prima instanță,

urmând a se proceda la rejudecarea primului capăt de cerere în contradictoriu cu

Primăria Municipiului București, pentru partea din imobil obținută ca efect la partajului,

iar cel de-al doilea capăt de cerere se va rejudeca în contradictoriu cu pârâtul

C.Ș. A dat îndrumarea de a se efectua un supliment de expertiză pentru delimitarea

sporului de valoare (astfel cum a fost explicitat în cele ce preced) aferent celor

două părți ale imobilului, elementele de distincție constând în modul de dobândire

a acestora: cumpărare în baza Legii nr. 112/1995 și atribuire în urma ieșirii din

indiviziune, dar și în defalcarea sporului de valoare în funcție de cauza sa, conform

celor precizate.

Împotriva deciziei instanței de apel a

declarat recurs pârâtul C.Ș., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând

că îmbunătățirile au fost efectuate de reclamantă cu rea credință, după promovarea

acțiunii în revendicare. De asemenea, aceste îmbunătățiri sunt mai mult voluptuarii

și acordarea contravalorii lor ar însemna o îmbogățire fără just temei a reclamantei.

Recursul nu este fondat.

În speță, instanța de apel a constatat

că se impune rejudecarea capătului de cerere privind îmbunătățirile aduse imobilului.

Fiind o chestiune de fapt, care ține de determinarea cuantumului și a naturii cheltuielilor

efectuate, atât pentru partea de imobil dobândită prin Legea nr. 112/1995, cât și

pentru cealaltă parte pentru care s-a achitat sulta, în mod corect, a trimis cauza

la instanța de fond pentru a se administra un probatoriu adecvat.

Criticile recurentului privind caracterul

voluptuariu al cheltuielilor efectuate de reclamantă și intenția acesteia de a obține

o îmbogățire fără justă cauză nu pot fi reținute în prezentul recurs, întrucât aceste

chestiuni vizează o situație de fapt, care va fi analizată cu ocazia rejudecării,

conform îndrumărilor instanței de apel, iar pentru stabilirea corectă a naturii

cheltuielilor, recurentul pârât va avea posibilitatea să invoce, drept apărări,

toate aspectele inserate în motivarea prezentului recurs.

Pentru aceste considerente, nu se poate

reține nici un motiv de nelegalitate a deciziei atacate, iar recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâtul C.Ș. împotriva deciziei nr. 171/A din

12 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2012.