ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 31.01.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 388/2008

HOTĂRÂRE
31.01.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 388/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra cererii de revizuire de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 110 din 28 martie 2007, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta T.D., în contradictoriu cu

pârâtul M.S.P., dispunând anularea Ordinelor nr. 918 din 28 septembrie 2006 și

1115 din 29 septembrie 2006, precum și obligarea pârâtului să procedeze la

reîncadrarea reclamantei în funcția de director executiv adjunct de sănătate

publică la A.S.P. a județului Dolj.

Pentru a hotărî astfel,

prima Instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin Ordinul nr. 918 din 28

septembrie 2006, reclamanta a fost eliberată, începând cu data de 1 octombrie

2006, din funcția publică de conducere, director executiv adjunct medicină

preventivă a D.S.P. Dolj, și a fost încadrată în funcția publică de execuție de

consilier I, gradul superior, treapta I de salarizare în cadrul A.S.P. a

județului Dolj, avându-se în vedere prevederile art. 5 alin. (2) și art. 3 din

Ordinul M.S.P. nr. 880/2006 și ale Legii nr. 188/1999, republicată.

Începând cu aceeași dată,

prin Ordinul nr. 1115/2006 s-a dispus promovarea acesteia cu caracter temporar

în funcția publică de conducere de director executiv adjunct de sănătate

publică la A.S.P. Dolj, în baza acelorași prevederi legale și a avizului

A.N.F.P. din 29 septembrie 2006.

Ordinul nr. 918/2006 este

nelegal, întrucât măsura dispusă de autoritatea pârâtă nu s-a justificat prin

reducerea postului sau prin modificarea atribuțiilor în proporție de peste 50%,

concluzia ce are la bază analiza comparativă efectuată de instanța din care a

rezultat că nu au intervenit modificări substanțiale în ceea ce privește

atribuțiile funcției de director executiv adjunct, fiind definite în realitate

printr-o nouă reglementare competențele generale deținute anterior de

reclamantă, astfel încât există o echivalență între noua funcție și cea

anterioară.

Potrivit art. 8 din Ordinul nr.

880/2006, personalul direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului

București va fi preluat de autoritățile de sănătate publică corespunzătoare și

va fi repartizat pe compartimente funcționale conform structurii organizatorice

aprobate.

Temeiul juridic reținut de

emitentul actului prin raportare la Legea nr. 188/1999, republicată, cu

modificările și completările ulterioare se regăsește în prevederile art. 84

2

.

Potrivit acestui temei

juridic funcționarul public este eliberat din funcția publică deținută dacă

autoritatea publică își reduce personalul, ca urmare a reorganizării

activității, fie prin mutarea autorității publice în altă localitate, fie prin

reducerea postului ocupat de acesta, dacă atribuțiile aferente se modifică în

proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare

a postului respectiv.

Conform art. 84

3

din Legea nr. 188/1999, în ipoteza reorganizării autorității sau instituției

publice, cum s-a procedat în speță, funcționării publici vor fi numiți în noile

funcții publice sau, după caz, în noile compartimente în situațiile expres

prevăzute de text, între care și aceea când se modifică atribuțiile aferente

unei funcții publice într-o proporție mai mică de 50%.

Potrivit dispozițiilor alin.

(4) al aceluiași text, reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile

aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt

modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv referitoare la

studii.

În cauza dedusă judecății

s-a reținut că aceste cerințe legale nu au fost îndeplinite, atribuțiile

funcției de director executiv adjunct de medicină preventivă regăsindu-se în

proporție de peste 50% în cele ale funcției de director executiv adjunct de

sănătate publică, așa cum a rezultat din analiza comparativă a acestora

efectuată de Instanță.

Legalitatea celor două

ordine nu poate fi argumentată nici prin existența avizului favorabil emis de

A.N.F.P. în vederea organizării concursului pentru noua funcție, aviz prin care

se tinde să se justifice reorganizarea activității, întrucât aceasta nu

presupune exercitarea unor atribuții noi sau alte condiții specifice de

ocupare.

În consecință, cele două

ordine sunt nelegale, fiind în contradicție cu dispozițiile art. 8 din Ordinul nr.

880/2006 și art. 84

3

alin. (1) din Legea nr. 188/1999, în

considerarea cărora se impunea preluarea, respectiv încadrarea reclamantei în

noua funcție publică.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, în termenul legal, M.S.P., solicitând modificarea ei în sensul

respingerea acțiunii reclamantei, în principal, ca fiind lipsită de obiect, iar,

în subsidiar, pe fondul cauzei, ca fiind neîntemeiată.

Au fost invocate motivele de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora s-a susținut, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită

a legii, atât sub aspectul soluționării excepției lipsei de obiect a acțiunii,

în condițiile în care prin Ordinul nr. 880/2006 a fost creată o nouă funcție cu

atribuții clare, distincte de cele prevăzute anterior pentru directorul

executiv adjunct de medicină preventivă, cât și pe fondul cauzei, atributul aplicării

și respectării prevederilor legale referitoare la reorganizare activității

revenind, în opinia recurentului, autorității sau instituției publice în

discuție.

Prin concluziile scrise

depuse la dosar, intimata - reclamantă T.D. a solicitat respingerea recursului

ca nefondat, susținând, în esență, că în cazul său reorganizarea referitoare la

funcția de conducere ocupată la D.S.P. Dolj permite aplicarea prevederilor art.

84

3

alin. (1), art. 3 lit. f) și art. 4 alin. (1) și alin. (2) din

Legea nr. 188/1999, respectiv numirea sa prin Ordin al M.S.P., pe perioadă

nedeterminată, în funcția de director executiv adjunct de sănătate publică.

S-a apreciat, de asemenea,

că recursul a fost promovat de o persoană fără calitate, o atare excepție

neputând fi reținută întrucât s-a depus ulterior la dosar, Ordinul nr. 589 din

2 aprilie 2007 al M.S. privind împuternicirea acordată directorului direcției

juridice în vederea semnării cererii de recurs.

Prin Decizia nr. 3790 din 9

octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, s-a admis recursul declarat, s-a modificat sentința

atacată și în fond, s-a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

În motivarea acestei soluții

s-a reținut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a

prevederilor legale.

Potrivit prevederilor Legii nr.

95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, M.S.P. prin Ordinul nr. 880 din 18

iulie 2006 a aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a autorităților

de sănătate publică județene, respectiv a Municipiului București și a

structurii organizatorice a acestor autorități.

În conformitate cu

prevederile acestui ordin, funcțiile de director executiv adjunct de medicină

preventivă și director executiv adjunct managementul asistenței medicale au

fost înlocuite cu funcțiile de director executiv de sănătate publică și

director executiv adjunct medical.

Reorganizarea direcțiilor de

sănătate publică a determinat în mod evident o modificare a atribuțiilor

generale ale instituțiilor publice, ca de altfel și a celor aferente funcțiilor

de conducere ale structurilor nou înființate, fiind create structuri noi, cu

atribuții precise în evaluare, supraveghere, diagnostic de laborator și

monitorizare, delimitate de activitățile de inspecție și control care sunt

efectuate de I.S.S., cu respectarea standardului european referitoare la

competența unor astfel de organisme imparțiale.

S-a arătat că la emiterea

actelor contestate au fost avute în vedere prevederile Legii nr. 188/1999 și

cele ale Ordinului nr. 880/2006 (art. 8) - text potrivit căruia personalul

direcției de sănătate publică județeană va fi preluat de autoritatea publică

nou creată și repartizat pe compartimente, dispoziții care trebuiesc corelate

cu prevederile legale din domeniul funcției publice și al funcționarilor

publici.

Legea nr. 188/1999 prevede

că, în ipoteza reorganizării autorității sau instituției publice, funcționarii

publici vor fi numiți în noile funcții publice numai în cazurile expres

prevăzute de art. 84

3

, între care și acela când se modifică

atribuțiile aferente unei funcții publice în proporție de mai puțin de 50%, ori

se schimbă denumirea fără modificarea atribuțiilor în proporție de peste 50%.

S-a reținut că problema

juridică în discuție a vizat stabilirea limitelor și modalității controlului

exercitat de Instanță asupra măsurii de eliberare din funcție a unui funcționar

public în cazul reducerii postului justificată de modificarea în proporție de

peste 50% a atribuțiilor aferente.

S-a concluzionat că

activitatea de determinare a proporției modificării atribuțiilor prin

verificarea conținutului acestora excede competenței Instanței de judecată,

pentru că actele au fost emise în baza unui act administrativ cu aplicarea

generală în domeniul sănătății, a cărui legalitate nu a fost contestată după

regulile procedurale stabilite de art. 8 sau art. 4 din Legea nr. 554/2004, ele

neputând fi anulate pe considerentul că ar fi inoportune în raport cu

conținutul atribuțiilor aferente postului.

Împotriva acestei decizii a

formulat cerere de revizuire intimata - reclamantă T.D. arătând că înainte de

redactarea deciziei atacate, la 29 octombrie 2007 i-a fost comunicată fișa

postului întocmită de A.S.P. Dolj din conținutul căreia reiese că atribuțiile

care constituie conținutul funcției publice de director executiv adjunct

sănătate publică sunt în proporție de peste 50% aceleași cu cele din cadrul

funcției de director executiv adjunct medicină preventivă la D.S.P. Dolj, reglementate prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1042/2003.

Acest înscris nu a putut fi

prezentat Instanței deoarece a fost întocmit și comunicat de angajator numai la

29 octombrie 2007, astfel că este incident motivul de revizuire prevăzut de art.

322 pct. 5 C. proc. civ.

A fost invocat și motivul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. în sensul că Instanța de Recurs

s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat

asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Astfel, Instanța de Recurs a

modificat sentința Instanței de Fond constatând lipsa de competență a acesteia

de a judeca o astfel de cerere și trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 312

alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. care stabilește că pentru motivul prevăzut

de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., se poate dispune casarea.

Competența Instanței a fost

analizată de Instanța de Recurs deși nu a fost invocată de recurent.

S-a depus la dosar fișa

postului pentru director executiv adjunct comunicată revizuentei la 29

octombrie 2007.

După examinarea motivelor de

revizuire invocate acesta va fi admisă pentru următoarele considerente:

Unul dintre motivele de

revizuire invocate este cel prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. potrivit căruia se poate cere revizuirea unei hotărâri dacă, după darea hotărârii,

s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care

nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Acest motiv de revizuire

presupune îndeplinirea următoarele condiții:

- partea interesată să

prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a

pronunțat hotărârea atacată;

- înscrisul se aibă forță

probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte

mijloace de probă;

- înscrisul invocat să fie

existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită;

- înscrisul să nu fi putut

fi prezentat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată pentru că a

fost reținut de partea potrivnică, fără să prezinte relevanță dacă reținerea a

fost involuntară sau intenționată, iar revizuientul să nu fi cunoscut faptul

reținerii înscrisului de către adversar în momentul judecării fondului.

- înscrisul să fie determinant,

în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de Instanța cu ocazia judecării

fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

Înscrisul prezentat de

revizuientă îndeplinește condițiile cerute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru că este un înscris care emană chiar de la partea adversă, care nu a fost

cunoscut de Instanță când a fost soluționată cauza acesta exista, iar înscrisul

este determinant.

De aceea, va fi admisă

cererea de revizuire, va fi desființată Decizia nr. 3790 din 9 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în baza art.

327 C. proc. civ. alin. (1) C. proc. civ. și va fixa termen pentru judecarea

recursului.

În privința motivului de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. se constată că acesta nu

este fondat.

În cererea de revizuire se

invocă faptul că Instanța de Recurs nu a luat în discuție competența Instanței de

Fond, deși acest lucru era esențial, de a soluția cauza.

Așa cum chiar textul art. 322

pct. 2 C. proc. civ. prevede revizuirea se poate cere și când Instanța s-a

pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra

unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Nu se poate considera „extra

petita” sau „minus petita” faptul că Instanța de Recurs nu a invocat din oficiu

motivul de casare privitor la competența Instanței de Fond.

De altfel, referirile cu

privire la competența Instanței s-au făcut în motivarea soluției.

Nu poate fi admisă o cerere

de revizuire dacă Instanța ar fi soluționat o cerere cu eventuale încălcări a

unor dispoziții legale.

Admite cererea de revizuire formulată de T.D. împotriva Deciziei

nr. 3790 din 9 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Desființează decizia atacată

și fixează termen pentru judecarea recursului.

Termen - 14 martie 2008, cu

citarea părților.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,98
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84974)
căpătând o nouă numerotare. Curtea de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr.110/28.03.2007, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta TD, în contradictoriu cu pârâtul Ministe
ÎCCJ 2013-09-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6191/2013
Dolj, prin care s-a reiterat excepția tardivității introducerii acțiunii și excepția lipsei calități procesuale pasive a D.S.P. Dolj, față de obiectul acțiunii, care privește un ordin emis de ministrul sănătății. La data de 30 ianuarie 2012
ÎCCJ 2007-05-31
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2806/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 36 din 8 februarie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formula
ÎCCJ 2008-03-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1109/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 13 decembrie 2006 și precizată ulterior, I.M.V. a solicitat ca în contradictoriu cu A.N.A.F. să se dispună anularea ord
ÎCCJ 2010-03-11
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1388/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 747/36/2009 pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, și precizată la data de 03 iulie
Sursă