ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 388/2008

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 110 din 28 martie 2007, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta T.D., în contradictoriu cu pârâtul M.S.P., dispunând anularea Ordinelor nr. 918 din 28 septembrie 2006 și 1115 din 29 septembrie 2006, precum și obligarea pârâtului să procedeze la reîncadrarea reclamantei în funcția de director executiv adjunct de sănătate publică la A.S.P. a județului Dolj. Pentru a hotărî astfel, prima Instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin Ordinul nr. 918 din 28 septembrie 2006, reclamanta a fost eliberată, începând cu data de 1 octombrie 2006, din funcția publică de conducere, director executiv adjunct medicină preventivă a D.S.P.

Dolj, și a fost încadrată în funcția publică de execuție de consilier I, gradul superior, treapta I de salarizare în cadrul A.S.P. a județului Dolj, avându-se în vedere prevederile art. 5 alin. (2) și art. 3 din Ordinul M.S.P. nr. 880/2006 și ale Legii nr. 188/1999, republicată. Începând cu aceeași dată, prin Ordinul nr. 1115/2006 s-a dispus promovarea acesteia cu caracter temporar în funcția publică de conducere de director executiv adjunct de sănătate publică la A.S.P. Dolj, în baza acelorași prevederi legale și a avizului A.N.F.P.

din 29 septembrie 2006. Ordinul nr. 918/2006 este nelegal, întrucât măsura dispusă de autoritatea pârâtă nu s-a justificat prin reducerea postului sau prin modificarea atribuțiilor în proporție de peste 50%, concluzia ce are la bază analiza comparativă efectuată de instanța din care a rezultat că nu au intervenit modificări substanțiale în ceea ce privește atribuțiile funcției de director executiv adjunct, fiind definite în realitate printr-o nouă reglementare competențele generale deținute anterior de reclamantă, astfel încât există o echivalență între noua funcție și cea anterioară. Potrivit art. 8 din Ordinul nr. 880/2006, personalul direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București va fi preluat de autoritățile de sănătate publică corespunzătoare și va fi repartizat pe compartimente funcționale conform structurii organizatorice aprobate.

Temeiul juridic reținut de emitentul actului prin raportare la Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare se regăsește în prevederile art. 84 2 . Potrivit acestui temei juridic funcționarul public este eliberat din funcția publică deținută dacă autoritatea publică își reduce personalul, ca urmare a reorganizării activității, fie prin mutarea autorității publice în altă localitate, fie prin reducerea postului ocupat de acesta, dacă atribuțiile aferente se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv.

Conform art. 84 3 din Legea nr. 188/1999, în ipoteza reorganizării autorității sau instituției publice, cum s-a procedat în speță, funcționării publici vor fi numiți în noile funcții publice sau, după caz, în noile compartimente în situațiile expres prevăzute de text, între care și aceea când se modifică atribuțiile aferente unei funcții publice într-o proporție mai mică de 50%. Potrivit dispozițiilor alin. (4) al aceluiași text, reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv referitoare la studii.

În cauza dedusă judecății s-a reținut că aceste cerințe legale nu au fost îndeplinite, atribuțiile funcției de director executiv adjunct de medicină preventivă regăsindu-se în proporție de peste 50% în cele ale funcției de director executiv adjunct de sănătate publică, așa cum a rezultat din analiza comparativă a acestora efectuată de Instanță. Legalitatea celor două ordine nu poate fi argumentată nici prin existența avizului favorabil emis de A.N.F.P. în vederea organizării concursului pentru noua funcție, aviz prin care se tinde să se justifice reorganizarea activității, întrucât aceasta nu presupune exercitarea unor atribuții noi sau alte condiții specifice de ocupare. În consecință, cele două ordine sunt nelegale, fiind în contradicție cu dispozițiile art. 8 din Ordinul nr. 880/2006 și art. 84 3 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, în considerarea cărora se impunea preluarea, respectiv încadrarea reclamantei în noua funcție publică.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, M.S.P., solicitând modificarea ei în sensul respingerea acțiunii reclamantei, în principal, ca fiind lipsită de obiect, iar, în subsidiar, pe fondul cauzei, ca fiind neîntemeiată. Au fost invocate motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora s-a susținut, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, atât sub aspectul soluționării excepției lipsei de obiect a acțiunii, în condițiile în care prin Ordinul nr. 880/2006 a fost creată o nouă funcție cu atribuții clare, distincte de cele prevăzute anterior pentru directorul executiv adjunct de medicină preventivă, cât și pe fondul cauzei, atributul aplicării și respectării prevederilor legale referitoare la reorganizare activității revenind, în opinia recurentului, autorității sau instituției publice în discuție.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata - reclamantă T.D. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, că în cazul său reorganizarea referitoare la funcția de conducere ocupată la D.S.P. Dolj permite aplicarea prevederilor art. 84 3 alin. (1), art. 3 lit. f) și art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 188/1999, respectiv numirea sa prin Ordin al M.S.P., pe perioadă nedeterminată, în funcția de director executiv adjunct de sănătate publică. S-a apreciat, de asemenea, că recursul a fost promovat de o persoană fără calitate, o atare excepție neputând fi reținută întrucât s-a depus ulterior la dosar, Ordinul nr. 589 din 2 aprilie 2007 al M.S. privind împuternicirea acordată directorului direcției juridice în vederea semnării cererii de recurs.

Prin Decizia nr. 3790 din 9 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis recursul declarat, s-a modificat sentința atacată și în fond, s-a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. În motivarea acestei soluții s-a reținut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor legale. Potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, M.S.P. prin Ordinul nr. 880 din 18 iulie 2006 a aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a autorităților de sănătate publică județene, respectiv a Municipiului București și a structurii organizatorice a acestor autorități. În conformitate cu prevederile acestui ordin, funcțiile de director executiv adjunct de medicină preventivă și director executiv adjunct managementul asistenței medicale au fost înlocuite cu funcțiile de director executiv de sănătate publică și director executiv adjunct medical.

Reorganizarea direcțiilor de sănătate publică a determinat în mod evident o modificare a atribuțiilor generale ale instituțiilor publice, ca de altfel și a celor aferente funcțiilor de conducere ale structurilor nou înființate, fiind create structuri noi, cu atribuții precise în evaluare, supraveghere, diagnostic de laborator și monitorizare, delimitate de activitățile de inspecție și control care sunt efectuate de I.S.S., cu respectarea standardului european referitoare la competența unor astfel de organisme imparțiale. S-a arătat că la emiterea actelor contestate au fost avute în vedere prevederile Legii nr. 188/1999 și cele ale Ordinului nr. 880/2006 (art. 8) - text potrivit căruia personalul direcției de sănătate publică județeană va fi preluat de autoritatea publică nou creată și repartizat pe compartimente, dispoziții care trebuiesc corelate cu prevederile legale din domeniul funcției publice și al funcționarilor publici.

Legea nr. 188/1999 prevede că, în ipoteza reorganizării autorității sau instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții publice numai în cazurile expres prevăzute de art. 84 3 , între care și acela când se modifică atribuțiile aferente unei funcții publice în proporție de mai puțin de 50%, ori se schimbă denumirea fără modificarea atribuțiilor în proporție de peste 50%. S-a reținut că problema juridică în discuție a vizat stabilirea limitelor și modalității controlului exercitat de Instanță asupra măsurii de eliberare din funcție a unui funcționar public în cazul reducerii postului justificată de modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente.

S-a concluzionat că activitatea de determinare a proporției modificării atribuțiilor prin verificarea conținutului acestora excede competenței Instanței de judecată, pentru că actele au fost emise în baza unui act administrativ cu aplicarea generală în domeniul sănătății, a cărui legalitate nu a fost contestată după regulile procedurale stabilite de art. 8 sau art. 4 din Legea nr. 554/2004, ele neputând fi anulate pe considerentul că ar fi inoportune în raport cu conținutul atribuțiilor aferente postului. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire intimata - reclamantă T.D. arătând că înainte de redactarea deciziei atacate, la 29 octombrie 2007 i-a fost comunicată fișa postului întocmită de A.S.P.

Dolj din conținutul căreia reiese că atribuțiile care constituie conținutul funcției publice de director executiv adjunct sănătate publică sunt în proporție de peste 50% aceleași cu cele din cadrul funcției de director executiv adjunct medicină preventivă la D.S.P. Dolj, reglementate prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1042/2003. Acest înscris nu a putut fi prezentat Instanței deoarece a fost întocmit și comunicat de angajator numai la 29 octombrie 2007, astfel că este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. A fost invocat și motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. în sensul că Instanța de Recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Astfel, Instanța de Recurs a modificat sentința Instanței de Fond constatând lipsa de competență a acesteia de a judeca o astfel de cerere și trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. care stabilește că pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., se poate dispune casarea. Competența Instanței a fost analizată de Instanța de Recurs deși nu a fost invocată de recurent. S-a depus la dosar fișa postului pentru director executiv adjunct comunicată revizuentei la 29 octombrie 2007. După examinarea motivelor de revizuire invocate acesta va fi admisă pentru următoarele considerente: Unul dintre motivele de revizuire invocate este cel prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. potrivit căruia se poate cere revizuirea unei hotărâri dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Acest motiv de revizuire presupune îndeplinirea următoarele condiții: - partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; - înscrisul se aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; - înscrisul invocat să fie existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; - înscrisul să nu fi putut fi prezentat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fără să prezinte relevanță dacă reținerea a fost involuntară sau intenționată, iar revizuientul să nu fi cunoscut faptul reținerii înscrisului de către adversar în momentul judecării fondului.

- înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de Instanța cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată. Înscrisul prezentat de revizuientă îndeplinește condițiile cerute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru că este un înscris care emană chiar de la partea adversă, care nu a fost cunoscut de Instanță când a fost soluționată cauza acesta exista, iar înscrisul este determinant. De aceea, va fi admisă cererea de revizuire, va fi desființată Decizia nr. 3790 din 9 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în baza art. 327 C. proc. civ. alin. (1) C. proc. civ. și va fixa termen pentru judecarea recursului.

În privința motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. se constată că acesta nu este fondat. În cererea de revizuire se invocă faptul că Instanța de Recurs nu a luat în discuție competența Instanței de Fond, deși acest lucru era esențial, de a soluția cauza. Așa cum chiar textul art. 322 pct. 2 C. proc. civ. prevede revizuirea se poate cere și când Instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Nu se poate considera „extra petita” sau „minus petita” faptul că Instanța de Recurs nu a invocat din oficiu motivul de casare privitor la competența Instanței de Fond. De altfel, referirile cu privire la competența Instanței s-au făcut în motivarea soluției.

Nu poate fi admisă o cerere de revizuire dacă Instanța ar fi soluționat o cerere cu eventuale încălcări a unor dispoziții legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea de revizuire formulată de T.D. împotriva Deciziei nr. 3790 din 9 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Desființează decizia atacată și fixează termen pentru judecarea recursului. Termen - 14 martie 2008, cu citarea părților. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2008.