ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1415/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 13 martie 2007 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. 5038/3/2007 reclamanții M.V.S.D., I.I. și R.A. au contestat Ordinul nr. 1236 din 11 ianuarie 2007 emis de Președintele Administrației Naționale pentru Tineret, solicitând anularea acestuia și restituirea în natură a imobilului situat în Bușteni, Prahova, compus din teren în suprafață de 1619 mp și 2 corpuri – construcții. În motivarea contestației, reclamanții au arătat că prin Ordinul nr. 1236 din 11 ianuarie 2007 li s-a respins notificarea, cu motivarea potrivit căreia notificatorii nu și-au probat calitatea de persoane îndreptățite și nu au depus actele solicitate de comisie . La data de 18 decembrie 2001 cu notificarea nr. 753/2001 reclamanții au solicitat Inspectoratului Județean Prahova restituirea imobilului teren și 2 construcții vile ce au aparținut autorilor lor E.I.

și M.I. – dobândit prin actul autentificat de vânzare-cumpărare nr. 18796 din 18 august 1930 și preluat de stat în temeiul Decretului nr. 92/1950 de naționalizare, prevăzut în anexa la decret la poziția 3680. Prin sentința civilă nr. 1392 din 09 noiembrie 2007 Tribunalul București a respins ca nefondată contestația reclamanților M.V.S.I.I. și R.A. cu motivare că aceștia nu și-au probat calitatea de persoane îndreptățite în sensul art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 la acordarea măsurilor reparatorii. Prin decizia civilă nr. 388 A din 22 mai 2008 a Curții de Apel București, secția civilă, a fost admis apelul contestatorilor în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Tineret, a fost desființată sentința nr. 1392 din 09 noiembrie 2007 și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel București a constatat că imobilului în litigiu nu i se aplică regimul reparației de bunuri întrucât a fost cumpărat prin contractul autentificat nr. 18796 din 18 august 1930, de către E.I.M. cu consimțământul soțului său I.M., iar actele emise de Primăria Bușteni atestă că deținătorul imobilului la data preluării de către stat era I.M. Și lista anexă la decretul de naționalizare consemnează numele autorului contestatorilor, pentru 5 apartamente situate în Bușteni, aspect relevant în cauză. Prin sentința civilă nr. 1828 F din 13 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis contestația formulată de M.V.S.D. I.I. și R.A.

în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Tineret, a anulat Ordinul nr. 1236 din 11 ianuarie 2007 al președintelui acestei autorități și a dispus restituirea în natură către reclamanți a imobilului compus din 2 vile și terenul identificat prin expertizele tehnice efectuate în cauză și omologate – situat în Bușteni. S-a concluzionat în temeiul actelor de stare civilă și a certificatelor de moștenitor care au evidențiat șirul nașterilor și ordinea deschiderii succesiunilor, că reclamanții sunt persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii în calitate de moștenitori ai foștilor proprietari tabulari și că în mod greșit prin ordinul contestat le-a fost respinsă notificarea. Reținând că restituirea în natură a imobilului – teren și construcții este posibilă, terenul fiind identificat prin expertiza S.V.

iar construcțiile prin expertiza C.I., Tribunalul a anulat ordinul 1236 din 11 ianuarie 2007 al A.N.T. și a dispus restituirea imobilului în natură către contestatori. Prin decizia nr. 408 din 16 iunie 2009 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefundat apelul Ministerului Tineretului și Sportului împotriva sentinței civile nr. 1828 din 03 decembrie 2008, reținând că prin decizia nr. 388 din 22 mai 2008 problema calității reclamanților de moștenitori ai proprietarului imobilului preluat de stat abuziv a fost irevocabil tranșată și nu mai poate fi pusă în discuție, deoarece a dobândit putere de lucru judecat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Ministerul Tineretului și Sportului, criticile de nelegalitate fiind încadrate de acesta în dispozițiunile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. În susținerea recursului se arată că prin decizia nr. 408/2009 Curtea de Apel București a reținut greșit că prin decizia nr. 388 din 22 mai 2008, s-a lămurit definitiv și irevocabil calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite, deoarece cauza a fost trimisă spre rejudecare iar Tribunalul urma a se pronunța pe fondul cauzei. Dacă Curtea de Apel prin decizia nr. 388/2008 ar fi tranșat acest aspect, trimiterea cauzei spre rejudecare nu și-ar mai fi avut sens, instanța de apel putându-se pronunța pe fondul cauzei, în condițiile în care din actele depuse în această fază procesuală s-ar fi evidențiat semnificativ calitatea contestatorilor de succesori. Or, instanței de fond, potrivit deciziei pronunțate în apel îi revenea competența de rejudecare a cauzei în lumina probelor administrate în faza procesuală a apelului.

- Probele administrate nu au relevat calitatea contestatorilor de succesori ai defunctei E.I., în al cărei patrimoniu se găsea imobilul în litigiu, dobândit în 1930 sub regimul separației de bunuri. Ca urmare, calitatea contestatorilor de succesori ai defunctului I.M. rămâne fără relevanță în condițiile în care imobilul aparținea în exclusivitate soției sale E.I. Recursul este nefondat. Prin decizia nr. 388 A din 22 mai 2008 a Curții de Apel București, neatacată cu recurs, s-a tranșat definitiv și irevocabil problema calității contestatorilor de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii, în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001, în temeiul înscrisurilor administrate în cele două faze procesuale, apreciate din perspectiva dispozițiilor de favoare ale art. 24 coroborate cu art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001.

Așa cum s-a reținut și prin decizia nr. 408/2009 a Curții de Apel București, cele statuate prin decizia nr. 388/2008 în legătură cu legitimarea contestatorilor de persoane îndreptățite se bucură de autoritatea lucrului judecat, de vreme ce decizia nr. 388/2008 nu a fost atacată cu recurs. Așa fiind, calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii nu mai putea fi pusă în discuție de către instanța de trimitere, deoarece din extrapolarea principiului prevăzut de art. 315 C. proc. civ., cele statuate irevocabil de către instanța de apel, în problemele de drept, sunt obligatorii instanței de trimitere.

Prin urmare, nu se mai poate pune în discuție în cadrul recursului împotriva deciziei nr. 408/2009 aspectele legate de legitimarea reclamanților de persoane îndreptățite, după cum problemele legate de aprecierea probelor cu înscrisuri în legătură cu legitimarea acestora nu numai că este de prisos dar și excede cadrul de cenzura a instanței de recurs, care se rezumă numai la aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate. Faptul că instanța de apel a tranșat prin decizia nr. 388/2009 problema legitimării reclamanților de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 nu o îndreptățea pe aceasta să soluționeze fondul cauzei, chiar dacă este instanță devolutivă, deoarece Tribunalul se pronunțase pe excepție, fără a examina litigiul pe fondul său, situație în care s-a făcut în cauză aplicarea art. 297 alin. (1) C. proc.

civ., asigurându-se astfel tuturor părților accesul la toate gradele de jurisdicție. Pentru cele expuse mai sus, recursul declarat de Ministerul Tineretului și Sportului va fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Tineretului și Sportului împotriva deciziei nr. 408 din 16 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2010.