ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1415/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

data de 13 martie 2007 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub

nr. 5038/3/2007 reclamanții M.V.S.D., I.I. și R.A. au contestat Ordinul nr. 1236

din 11 ianuarie 2007 emis de Președintele Administrației Naționale pentru

Tineret, solicitând anularea acestuia și restituirea în natură a imobilului

situat în Bușteni, Prahova, compus din teren în suprafață de 1619 mp și 2

corpuri – construcții.

În motivarea contestației,

reclamanții au arătat că prin Ordinul nr. 1236 din 11 ianuarie 2007 li s-a

respins notificarea, cu motivarea potrivit căreia notificatorii nu și-au probat

calitatea de persoane îndreptățite și nu au depus actele solicitate de comisie .

La data de 18 decembrie 2001

cu notificarea nr. 753/2001 reclamanții au solicitat Inspectoratului Județean

Prahova restituirea imobilului teren și 2 construcții vile ce au aparținut

autorilor lor E.I. și M.I. – dobândit prin actul autentificat de

vânzare-cumpărare nr. 18796 din 18 august 1930 și preluat de stat în temeiul

Decretului nr. 92/1950 de naționalizare, prevăzut în anexa la decret la poziția

3680.

Prin sentința civilă nr. 1392

din 09 noiembrie 2007 Tribunalul București a respins ca nefondată contestația

reclamanților M.V.S.I.I. și R.A. cu motivare că aceștia nu și-au probat

calitatea de persoane îndreptățite în sensul art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001

la acordarea măsurilor reparatorii.

Prin decizia civilă nr. 388

A din 22 mai 2008 a Curții de Apel București, secția civilă, a fost admis

apelul contestatorilor în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru

Tineret, a fost desființată sentința nr. 1392 din 09 noiembrie 2007 și trimisă

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această

decizie, Curtea de Apel București a constatat că imobilului în litigiu nu i se

aplică regimul reparației de bunuri întrucât a fost cumpărat prin contractul

autentificat nr. 18796 din 18 august 1930, de către E.I.M. cu consimțământul

soțului său I.M., iar actele emise de Primăria Bușteni atestă că deținătorul

imobilului la data preluării de către stat era I.M. Și lista anexă la decretul

de naționalizare consemnează numele autorului contestatorilor, pentru 5

apartamente situate în Bușteni, aspect relevant în cauză.

Prin sentința civilă nr. 1828

F din 13 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis

contestația formulată de M.V.S.D. I.I. și R.A. în contradictoriu cu Autoritatea

Națională pentru Tineret, a anulat Ordinul nr. 1236 din 11 ianuarie 2007 al

președintelui acestei autorități și a dispus restituirea în natură către reclamanți

a imobilului compus din 2 vile și terenul identificat prin expertizele tehnice

efectuate în cauză și omologate – situat în Bușteni.

S-a concluzionat în temeiul

actelor de stare civilă și a certificatelor de moștenitor care au evidențiat

șirul nașterilor și ordinea deschiderii succesiunilor, că reclamanții sunt

persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii în calitate de

moștenitori ai foștilor proprietari tabulari și că în mod greșit prin ordinul

contestat le-a fost respinsă notificarea.

Reținând că restituirea în

natură a imobilului – teren și construcții este posibilă, terenul fiind

identificat prin expertiza S.V. iar construcțiile prin expertiza C.I.,

Tribunalul a anulat ordinul 1236 din 11 ianuarie 2007 al A.N.T. și a dispus

restituirea imobilului în natură către contestatori.

Prin decizia nr. 408 din 16

iunie 2009 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca

nefundat apelul Ministerului Tineretului și Sportului împotriva sentinței

civile nr. 1828 din 03 decembrie 2008, reținând că prin decizia nr. 388 din 22

mai 2008 problema calității reclamanților de moștenitori ai proprietarului

imobilului preluat de stat abuziv a fost irevocabil tranșată și nu mai poate fi

pusă în discuție, deoarece a dobândit putere de lucru judecat.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs Ministerul Tineretului și Sportului, criticile de nelegalitate

fiind încadrate de acesta în dispozițiunile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ.

În susținerea recursului se

arată că prin decizia nr. 408/2009 Curtea de Apel București a reținut greșit că

prin decizia nr. 388 din 22 mai 2008, s-a lămurit definitiv și irevocabil

calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite, deoarece cauza a fost

trimisă spre rejudecare iar Tribunalul urma a se pronunța pe fondul cauzei.

Dacă Curtea de Apel prin

decizia nr. 388/2008 ar fi tranșat acest aspect, trimiterea cauzei spre

rejudecare nu și-ar mai fi avut sens, instanța de apel putându-se pronunța pe

fondul cauzei, în condițiile în care din actele depuse în această fază

procesuală s-ar fi evidențiat semnificativ calitatea contestatorilor de

succesori. Or, instanței de fond, potrivit deciziei pronunțate în apel îi

revenea competența de rejudecare a cauzei în lumina probelor administrate în

faza procesuală a apelului.

- Probele administrate nu au

relevat calitatea contestatorilor de succesori ai defunctei E.I., în al cărei

patrimoniu se găsea imobilul în litigiu, dobândit în 1930 sub regimul

separației de bunuri. Ca urmare, calitatea contestatorilor de succesori ai

defunctului I.M. rămâne fără relevanță în condițiile în care imobilul aparținea

în exclusivitate soției sale E.I.

Recursul este nefondat.

Prin decizia nr. 388 A din

22 mai 2008 a Curții de Apel București, neatacată cu recurs, s-a tranșat

definitiv și irevocabil problema calității contestatorilor de persoane

îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii, în sensul art. 4 din Legea nr.

10/2001, în temeiul înscrisurilor administrate în cele două faze procesuale,

apreciate din perspectiva dispozițiilor de favoare ale art. 24 coroborate cu

art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001.

Așa cum s-a reținut și prin

decizia nr. 408/2009 a Curții de Apel București, cele statuate prin decizia nr.

388/2008 în legătură cu legitimarea contestatorilor de persoane îndreptățite se

bucură de autoritatea lucrului judecat, de vreme ce decizia nr. 388/2008 nu a

fost atacată cu recurs.

Așa fiind, calitatea

contestatorilor de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii nu

mai putea fi pusă în discuție de către instanța de trimitere, deoarece din

extrapolarea principiului prevăzut de art. 315 C. proc. civ., cele statuate

irevocabil de către instanța de apel, în problemele de drept, sunt obligatorii

instanței de trimitere.

Prin urmare, nu se mai poate

pune în discuție în cadrul recursului împotriva deciziei nr. 408/2009 aspectele

legate de legitimarea reclamanților de persoane îndreptățite, după cum

problemele legate de aprecierea probelor cu înscrisuri în legătură cu

legitimarea acestora nu numai că este de prisos dar și excede cadrul de cenzura

a instanței de recurs, care se rezumă numai la aspectele de nelegalitate ale

hotărârii recurate.

Faptul că instanța de apel a

tranșat prin decizia nr. 388/2009 problema legitimării reclamanților de

persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.

10/2001 nu o îndreptățea pe aceasta să soluționeze fondul cauzei, chiar dacă

este instanță devolutivă, deoarece Tribunalul se pronunțase pe excepție, fără a

examina litigiul pe fondul său, situație în care s-a făcut în cauză aplicarea

art. 297 alin. (1) C. proc. civ., asigurându-se astfel tuturor părților accesul

la toate gradele de jurisdicție.

Pentru cele expuse mai sus,

recursul declarat de Ministerul Tineretului și Sportului va fi respins în

temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

Ministerul Tineretului și Sportului împotriva deciziei nr. 408 din 16 iunie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2010.