ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5828/2010

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra

cauzei civile de față reține următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 9152/2002 pe rolul

Tribunalului Prahova contestatoarea M.M. a solicitat instanței anularea

Deciziei nr. 155 din 24 iunie 2002 emisă de Primăria orașului Bușteni și

restituirea în natură a terenului în suprafață de 933 mp, situat în orașul

Bușteni.

Tribunalul, învestit cu soluționarea cererii în primă

instanță, prin sentința civilă nr. 123 din 21 februarie 2003, a respins

contestația, reținând, în esență, că prin actul de vânzare-cumpărare încheiat

la data de 22 iulie 1947 autorii contestatoarei, V.D. și V.M., au dobândit

dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 933 mp, dar că imobilul

teren nu îi poate fi restituit contestatoarei conform art. 8 din Legea nr. 10/2001,

deoarece acesta a făcut obiectul Legii nr. 18/1991.

După două cicluri procesuale, Curtea de Apel Ploiești,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 27 din

15 februarie 2010, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității

procesuale pasive a intimatei Primăria orașului Bușteni, excepție invocată de

aceasta; a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive

a intimatei SC C. SRL, excepție invocată de aceasta.

A admis apelul declarat de contestatoare; a schimbat

în tot sentința civilă nr. 123 din 21 februarie 2003 a Tribunalului Prahova, în

sensul că a admis în parte contestația formulată; a anulat în parte dispoziția

din 24 iunie 2002 emisă de Primăria orașului Bușteni, în sensul obligării

intimatei Primăria orașului Bușteni la restituirea în natură către

contestatoare a suprafeței de teren de 330,15 mp, identificată în raportul de

expertiză topografică întocmit de inginer D.I. și în schița anexă la raport în pct.

2, 3, 4, 5 (filele 139-142 Dosar apel nr. 42168/42/2006); a constatat dreptul

contestatoarei la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de teren

de 102,85 mp și a obligat intimatele să plătească contestatoarei suma de 2.100

lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, pentru considerentele ce urmează.

Calitatea procesuală pasivă a Primăriei orașului

Bușteni se justifică prin faptul că a emis în baza Legii nr. 10/2001 dispoziția

a cărei anulare se solicită, iar a SC C. SRL (succesoarea lui SC C. SA) prin

aceea că, la momentul introducerii contestației, parte din terenul în litigiu

era deținut de aceasta.

Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că potrivit

contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 22 iulie 1947 (fila 6 dosar

fond) autorul contestatoarei D.V. a devenit proprietarul terenului în suprafață

de 933 mp, situat în orașul Bușteni.

În baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat

din 6 noiembrie 1947 (fila 37 dosar fond) M.D. și I B au dobândit dreptul de

proprietate doar asupra unei treimi din loturile situate în orașul Bușteni.

În acest context, în proprietatea statului nu putea să

treacă de la B.M. decât o treime din terenul situat în orașul Bușteni.

În condițiile Legii nr. 18/1991, pentru terenul din

Bușteni, în baza Deciziei civile nr. 312 din 21 februarie 1994 a Tribunalului

Prahova și Ordinului din 21 noiembrie 1997 al Prefectului Județului Prahova,

conform titlului de proprietate din 11 decembrie 1997, numita B.M. a primit în

proprietate 500 mp, pe un alt amplasament.

În baza Legii 18/1991, s-au acordat măsuri reparatorii

numai pentru 500 mp din cei 933 mp ce formează obiectul litigiului.

Ca atare, pentru diferența de 433 mp, contestatoarea

(ce a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său D.V. asupra

terenului în litigiu și a preluării abuzive a acestuia de către stat) are dreptul

la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001, ale cărei prevederi au

caracter de complinire în raport cu alte acte normative reparatorii speciale

anterioare (conform Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001-

art. 1 lit. f) din cap. 1).

În acest fel, se respectă reglementările referitoare

la proprietate, cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale și în protocoalele adiționale la această convenție

(în special art. 1 din Primul protocol adițional), precum și soluțiile

jurisprudențiale ale C.E.D.O.

Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 instituie, în

situația imobilelor preluate în mod abuziv, obligativitatea restituirii în

natură a terenului liber, măsurile reparatorii prin echivalent stabilindu-se

numai pentru terenurile ocupate.

În cazul în speță, din raportul de expertiză

topografică ing. Dumitru Ion (filele 139-142 Dosar apel nr. 42168/42/2006) se

reține că suprafața de 330,15 mp din terenul în litigiu (identificată pe schița

de plan în pct. 2, 3, 4, 5) este liberă în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001,

motiv pentru care poate fi restituită în natură.

Împotriva deciziei au declarat recurs contestatoarea

M.M. și intimații Primăria orașului Eforie și SC C. SRL.

Contestatoarea critică decizia în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât obiecțiunile formulate la

raportul de expertiză nu au fost admise ceea ce a determinat nelămurirea

situației juridice a terenului notificat și care putea fi restituit în natură,

respectiv suprafața totală de teren de 406,50 mp.

Primăria orașului Bușteni prin recursul întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critică decizia sub aspectul

greșitei respingeri a excepției lipsei calității procesuale pasive întrucât

suprafața de teren de 330,15 mp este loc viran, ce nu este în administrarea

recurentei.

O altă critică se referă la împrejurarea că terenul

notificat a fost restituit M.B. în temeiul Legii nr. 18/1991, fiind ocupate de

cabana anexă a Căminului A., reconstituirea a fost făcută pe un alt

amplasament.

Totodată se arată că terenul notificat intră sub

incidența dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, în sensul că regimul

juridic al acestuia este reglementat de Legea nr. 18/1991.

Recurenta SC C. SRL critică decizia în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., întrucât excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de recurentă a fost greșit soluționată

față de conținutul raportului de expertiză.

Totodată, suprafața de teren de 102,85 mp nu este

identificată prin acte, nestabilindu-se cine o deține și cine va acorda

despăgubiri. Se apreciază astfel că instanța de apel a interpretat greșit actul

juridic dedus judecății.

O ultimă critică se referă la împrejurarea că, deși

față de recurentă nu s-a stabilit nicio obligație, instanța o obligă la plata

cheltuielilor de judecată către recurenta-contestatoare.

Contestatoarea, prin întâmpinarea depusă conform art. 308

alin. (2) C. proc. civ., solicită respingerea recursurilor declarate de

intimată.

Înalta Curte, analizând recursurile prin prisma

criticilor formulat, a probatoriilor formulate în toate etapele procesuale și a

temeiurilor de drept incidente în cauză reține cele ce succed.

Calitatea procesuală pasivă a celor două intimate,

Primăria orașului Bușteni și SC C. SRL, a fost stabilită de instanța de apel

prin raportare la împrejurarea că prima intimată este emitenta deciziei

contestate în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6

martie 1945-22 decembrie 1989, cea de-a doua fiind indicată la momentul

formulării cererii de chemare în judecată, drept deținătoare a unei porțiuni

din terenul notificat.

Drept urmare, față de cele mai sus-expuse, instanța de

control judiciar a apreciat corect că există identitate între persoanele

intimatelor și cei despre care se pretinde că se poate realiza interesul

contestatoarei.

Susține recurenta Primăria orașului Bușteni că terenul

în litigiu, teren viran după cum afirmă însăși recurenta, nu se află în

administrarea sa fără însă a face dovezi în sensul celor afirmate, așa încât și

calitatea sa de unitate deținătoare a imobilului în sensul art. 21 din legea de

reparație a fost pe deplin stabilită în calea devolutivă de atac.

Ambele recurente-intimate contestă calitatea de

persoană îndreptățită a contestatoarei față de faptul înstrăinării terenului de

autoarea sa S.Ș.G.V. către M.I.D. și I.B.

Susținerea este în contradicție cu însuși actul de

înstrăinare (fila 29 recurs) în care se precizează că „ dreptul (…) de

moștenire ce mi se cuvine în averea mobilă și imobilă rămasă de la soțul meu

Ș.G.V., pe care-l vând domnișoarei M.I.D. și domnului I.B. este o treime”.

Așadar, reținerea instanței de apel în sensul că în

proprietatea statului putea să treacă de la B.M. doar 1/3, respectiv „dreptul

de moștenire cumpărat de la d-na S.Ș.G.V.”, este concordantă probatoriilor

administrate în cauză.

B.M. a primit măsuri reparatorii pentru 500 mp din

suprafața totală de teren a loturilor 116 și 119 situate în Bușteni.

Ca atare, pentru diferența de 433 mp M.M. are dreptul

la acordarea măsurilor reparatorii stabilite în legea specială, respectiv

330,15 mp în natură, teren liber, neafectat de utilități ori amenajări de

interes public conform raportului de expertiză judiciară, pentru diferența de

102,85 mp urmând a fi acordate, cum dealtfel deja a stabilit instanța de apel,

măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001 și față de conținutul dispozițiilor art. 1 lit. f) din

Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 publicate în M.

Of. nr. 227 din 3 aprilie 2007.

Recurenta-contestatoare, cu ignorarea caracterului

căii extraordinare de atac a recursului în sensul că prin intermediul acesteia

pot fi cenzurate doar aspecte de nelegalitate, invocă aspecte de netemeinicie -

neîncuviințarea obiecțiunilor la raportul de expertiză, efectuarea unui nou

raport de expertiză - aspecte ce nu pot fi examinate în recurs, față de

dispozițiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumată a cursului

procesului, instanța de apel a obligat doar pe intimata Primăria orașului Bușteni

la restituirea în natură către M.M. a suprafeței de teren de 330,15 mp,

intimatei SC C. SRL neimputându-i-se nicio obligație către contestatoare.

Drept urmare, cum recurenta SC C. SRL nu a căzut în

pretenții, obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în solidar cu

recurenta Primăria orașului Bușteni s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 274

alin. (1) C. proc. civ.

Față de soluția ce se va adopta, Curtea reține că nu

se impune și analizarea celorlalte motive de recurs.

Înalta Curte, pentru considerentele ce preced, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile

declarate de M.M. și primăria orașului Bușteni, iar în temeiul dispozițiile art.

312 alin. (1), (2) și (3), cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va

admite recursul declarat de SC C. SRL în sensul modificării în parte a

deciziei, respectiv cererea de obligare a acestei intimate la plata

cheltuielilor de judecată efectuate de contestatoare va fi respinsă.

Drept consecință, celelalte dispoziții ale deciziei

vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de

contestatoarea M.M. și de pârâta Primăria Orașului Bușteni împotriva Deciziei

27 din 15 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, pentru cauze

cu minori și de familie.

Admite recursul declarat de pârâta SC C. SRL împotriva

aceleiași decizii.

Modifică în parte decizia atacată, în sensul că

respinge cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată formulată față

de pârâta SC C. SRL.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie

2010.