ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5171/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova, secția civilă, la 10 noiembrie 2008, reclamanții S.D. și S.S.A. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Bușteni prin Primar, solicitând obligarea acesteia de a emite dispoziție de restituire a terenului în suprafață de 126 mp, situat în Orașul Bușteni, județul Prahova. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că autorii lor A.C., C.S. și A.V. au deținut imobilul situat la adresa menționată, compus din teren în suprafață de 474 mp și o construcție, preluat abuziv de stat prin Decizia nr. 37 din 15 iunie 1960 a Sfatului Popular al Orașului Bușteni. Au mai arătat că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, li s-a restituit doar o parte din imobil, respectiv terenul în suprafață de 348 mp și construcția, fără să se țină seama că întreaga suprafață de teren era de 474 mp.

La data de 5 decembrie 2008, reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând completarea dispoziției de restituire din 27 mai 2004 și cu terenul în litigiu, de 126 mp. Prin sentința civilă nr. 1213 din 4 iunie 2009, Tribunalul Prahova a respins excepția tardivității formulării acțiunii, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a respins acțiunea reclamanților, astfel curii a fost precizată, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin Decizia penală nr. 1994/1959 a Tribunalului Regional Galați, autorul reclamanților, C.A. a fost condamnat și s-a luat măsura confiscării totale a averii, iar numiții C.S. și A. au fost condamnați la confiscarea parțială a averii, constând în imobilele situate în Bușteni, respectiv o construcție compusă din parter și demisol în suprafață construită de 126 mp și terenul (curte) în suprafață de 348 mp.

S-a reținut că imobilul a fost restituit în integralitatea sa reclamanților, în calitate de moștenitori ai fostului proprietar, condamnat pentru infracțiune politică. Prima instanță a constatat că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor și asupra diferenței de 226 mp, faptul că în cuprinsul expertizei topografice se menționează o suprafață totală a terenului de 574 mp; (în loc de 348 mp) neîndreptățindu-i pe aceștia la restituirea diferenței de 226 mp a cărei preluare abuzivă nu a fost probată. Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru nerestituirea diferenței de 226 mp, teren preluat de stat și rămas nerestituit.

Apelanții au susținut că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, întinderea dreptului de proprietate prezumându-se a fi cea recunoscută în actul normativ de preluare, reprezentat de Decizia nr. 37 din 15 iunie 1959, prin care a fost trecută în proprietatea statului o suprafață de 574 mp. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia civilă nr. 233 din 15 decembrie 2009, a admis apelul reclamanților și a schimbat în parte sentința în sensul admiterii contestației. A fost obligată intimata să emită în favoarea contestatorilor dispoziție de restituire în natură și cu privire la suprafața de 226 mp teren, identificată conform raportului de expertiză M.C.

și a schiței de plan anexă, între pct. 10, 11, 12, 13, 8, 7, 6, 5, 4, 3. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței cu privire la respingerea excepției tardivității acțiunii. Prin considerentele deciziei menționate, instanța de apel a reținut că prin Decizia de preluare nr. 37 din 15 iunie 1959 a Sfatului Popular al Orașului Bușteni, a fost trecut în proprietatea statului imobilul situat în Bușteni, compus din demisol și parter în suprafață construită de 126 mp, împreună cu terenul curte în suprafață de 348 mp, restituit parțial reclamanților apelanți prin dispoziția Primarului Orașului Bușteni din 2004, respectiv clădirea și terenul aferent de 348 mp.

Curtea de Apel Ploiești a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 221 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 și a avut în vedere întinderea proprietății stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, constatând că a rămas nerestituită o suprafață de 226 mp, deși vecinătățile terenului, în ansamblul său, au rămas neschimbate față de momentul preluării în proprietatea statului, prin Decizia nr. 37/1959. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Primăria Orașului Bușteni, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele de recurs, pârâta recurentă a susținut că instanța de apel,schimbând în parte sentința primei instanțe,a obligat-o în mod eronat la emiterea dispoziției de restituire pentru o suprafață de 226 mp, depășind astfel obiectul contestației prin care s-au solicitat 126 mp și acordând mai mult decât s-a cerut, motiv prevăzut de art. 304 cpt.6 C. proc. civ. Cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a vizat neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1 și 2 lit. b) și urm. din Legea nr. 10/2001, republicată, precum și a dispozițiilor art. 24 și greșita restituire a unei diferențe de teren de 226 mp, pentru care reclamanții nu au făcut dovada dreptului ude proprietate al autorului lor și nici a preluării abuzive.

În faza recursului nu s-au administrat probe noi. Examinând criticile formulate prin motivele de recurs, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed: Prin notificarea înregistrată la B.EJ. D.I., la 23 august 2001 (fila 20 dosar fond), autoarele reclamanților, C.S. și A.V., în calitate de moștenitoare legale ale fostului proprietar, C.A., au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Bușteni, compus din clădire, în suprafață construită de 126 mp și teren curte în suprafață de 348 mp. Imobilul ce a făcut obiectul notificării, astfel cum a fost descris în cuprinsul acesteia, a fost preluat în proprietatea statului, prin Decizia nr. 37 din 15 iunie 1960 a fostului Sfat Popular al Orașului Bușteni, pa urmare a confiscării cererii proprietarului C.A., prin Decizia penală nr. 1994/1959 a Tribunalului Regional Galați.

Prin dispoziția din 27 mai 2004, emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de Primarul Orașului Bușteni (fila 23 dosar fond), s-a restituit în natură imobilul, în integralitatea sa, numitelor C.S. și A.V., autoarele reclamanților din prezenta cauză. Dispoziția menționată nu a fostde persoanele îndreptățite, beneficiare ale restituirii în natură. Prezenta acțiune, prin care s-a solicitat inițial obligarea pârâtului Orașului Bușteni de a emite dispoziție de restituire și cu privire la suprafața de 126 mp, iar, ulterior, prin precizarea de la data de 5 decembrie 2008, completarea dispoziției de restituire din 27 mai 2004 a Primarului Orașului Bușteni și cu suprafața de 126 mp, omisă de la restituire, a fost corect calificată ca o acțiune întemeiată pe o obligație de a face, de sine stătătoare, și nu ca o contestație îndreptată împotriva dispoziției de restituire menționate, care, de altfel, ar fi fost tardivă.

Autoarele reclamanților au formulat o cerere, cu un conținut identic cu cel al acțiunii introductive, cerere adresată Primarului Orașului Bușteni la 15 octombrie 2004, căreia i s-a răspuns în sensul că restituirea s-a făcut integral prin dispoziția din 2004, necontestată în termenul legal (prin adresa din 19 mai 2005). Schimbând sentința primei instanțe în sensul obligării intimatei la restituirea în natură a suprafeței de 226 mp, identificată prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expert topograf M.C., instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut de către reclamanți, atât prin acțiunea inițială, cât și prin precizarea acesteia din 5 decembrie 2008, respectiv 126 mp. Critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. este, de asemenea, întemeiată. În condițiile în care nu a fost dovedită o întindere mai mare a dreptului de proprietate al autorilor reclamanților decât cea reținută în actul de preluare, respectiv în Decizia nr. 37 din 15 iunie 1960 a Sfatului Popular al Orașului Bușteni, reclamanții intimați nedepunand la dosar actul de proprietate prin care a fost dobândit imobilul de fostul proprietar C.A., nu sunt incidente dispozițiile art. 1, 2 lit. b) și urm. și nici ale art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată. Ca atare, identificarea prin expertiza judiciară efectuată în cauză a unei suprafețe mai mari decât cea preluată de la autorul reclamanților nu îi îndreptățește pe aceștia la restituirea diferenței, în absența dovezilor privind întinderea dreptului de proprietate și preluarea abuzivă, prin includerea suprafeței de 226 mp, pentru care nu s-a dispus restituirea prin dispoziția administrativă emisă în temeiul Legii nr. 10/2001.

Pentru toate aceste considerente, se va constata că recursul este fondat și, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmează a fi admis. În consecință, se va modifica decizia recurată în sensul că se va respinge apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 1213 din 4 iunie 2009. pronunțată de Tribunalul Prahova, secția civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Primăria orașului Bușteni împotriva Deciziei civile nr. 233 din 15 decembrie 2009 a Cuiții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanți ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2010.