ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5171/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova, secția civilă, la 10 noiembrie

2008, reclamanții S.D. și S.S.A. au chemat în judecată pe pârâta Primăria

Bușteni prin Primar, solicitând obligarea acesteia de a emite dispoziție de

restituire a terenului în suprafață de 126 mp, situat în Orașul Bușteni,

județul Prahova.

În motivarea acțiunii, reclamanții au

arătat că autorii lor A.C., C.S. și A.V. au deținut imobilul situat la adresa

menționată, compus din teren în suprafață de 474 mp și o construcție, preluat

abuziv de stat prin Decizia nr. 37 din 15 iunie 1960 a Sfatului Popular al

Orașului Bușteni.

Au mai arătat că, după intrarea în

vigoare a Legii nr. 10/2001, li s-a restituit doar o parte din imobil,

respectiv terenul în suprafață de 348 mp și construcția, fără să se țină seama că

întreaga suprafață de teren era de 474 mp.

La data de 5 decembrie 2008,

reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând completarea dispoziției de

restituire din 27 mai 2004 și cu terenul în litigiu, de 126 mp.

Prin sentința civilă nr. 1213 din 4

iunie 2009, Tribunalul Prahova a respins excepția tardivității formulării

acțiunii, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a respins acțiunea

reclamanților, astfel curii a fost precizată, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că, prin Decizia penală nr. 1994/1959 a Tribunalului Regional Galați,

autorul reclamanților, C.A. a fost condamnat și s-a luat măsura confiscării

totale a averii, iar numiții C.S. și A. au fost condamnați la confiscarea

parțială a averii, constând în imobilele situate în Bușteni, respectiv o

construcție compusă din parter și demisol în suprafață construită de 126 mp și

terenul (curte) în suprafață de 348 mp.

S-a reținut că imobilul a fost

restituit în integralitatea sa reclamanților, în calitate de moștenitori ai

fostului proprietar, condamnat pentru infracțiune politică. Prima instanță a

constatat că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate al

autorului lor și asupra diferenței de 226 mp, faptul că în cuprinsul expertizei

topografice se menționează o suprafață totală a terenului de 574 mp; (în loc de

348 mp) neîndreptățindu-i pe aceștia la restituirea diferenței de 226 mp a

cărei preluare abuzivă nu a fost probată.

Împotriva sentinței menționate au

declarat apel reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru

nerestituirea diferenței de 226 mp, teren preluat de stat și rămas nerestituit.

Apelanții au susținut că, în speță,

sunt aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, întinderea

dreptului de proprietate prezumându-se a fi cea recunoscută în actul normativ

de preluare, reprezentat de Decizia nr. 37 din 15 iunie 1959, prin care a fost

trecută în proprietatea statului o suprafață de 574 mp.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia civilă nr. 233 din 15

decembrie 2009, a admis apelul reclamanților și a schimbat în parte sentința în

sensul admiterii contestației.

A fost obligată intimata să emită în

favoarea contestatorilor dispoziție de restituire în natură și cu privire la

suprafața de 226 mp teren, identificată conform raportului de expertiză M.C. și

a schiței de plan anexă, între pct. 10, 11, 12, 13, 8, 7, 6, 5, 4, 3.

S-au menținut restul dispozițiilor

sentinței cu privire la respingerea excepției tardivității acțiunii.

Prin considerentele deciziei

menționate, instanța de apel a reținut că prin Decizia de preluare nr. 37 din 15

iunie 1959 a Sfatului Popular al Orașului Bușteni, a fost trecut în

proprietatea statului imobilul situat în Bușteni, compus din demisol și

parter în suprafață construită de 126 mp, împreună cu terenul curte în suprafață

de 348 mp, restituit parțial reclamanților apelanți prin dispoziția Primarului

Orașului Bușteni din 2004, respectiv clădirea și terenul aferent de 348 mp.

Curtea de Apel Ploiești a considerat

că sunt incidente dispozițiile art. 221 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a

fost modificată prin Legea nr. 247/2005 și a avut în vedere întinderea

proprietății stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, constatând

că a rămas nerestituită o suprafață de 226 mp, deși vecinătățile terenului, în

ansamblul său, au rămas neschimbate față de momentul preluării în proprietatea

statului, prin Decizia nr. 37/1959.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs, în termenul legal, pârâta Primăria Orașului Bușteni,

criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C.

proc. civ.

Dezvoltând motivele de recurs, pârâta

recurentă a susținut că instanța de apel,schimbând în parte sentința primei

instanțe,a obligat-o în mod eronat la emiterea dispoziției de restituire pentru

o suprafață de 226 mp, depășind astfel obiectul contestației prin care s-au

solicitat 126 mp și acordând mai mult decât s-a cerut, motiv prevăzut de art.

304 cpt.6 C. proc. civ.

Cel de-al doilea motiv de recurs,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a vizat neîndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 1 și 2 lit. b) și urm. din Legea nr. 10/2001,

republicată, precum și a dispozițiilor art. 24 și greșita restituire a unei

diferențe de teren de 226 mp, pentru care reclamanții nu au făcut dovada

dreptului ude proprietate al autorului lor și nici a preluării abuzive.

În faza recursului nu s-au administrat

probe noi.

Examinând criticile formulate prin

motivele de recurs, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce

succed:

Prin notificarea înregistrată la B.EJ.

D.I., la 23 august 2001 (fila 20 dosar fond), autoarele reclamanților, C.S. și

A.V., în calitate de moștenitoare legale ale fostului proprietar, C.A., au

solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Bușteni, compus din

clădire, în suprafață construită de 126 mp și teren curte în suprafață de 348

mp.

Imobilul ce a făcut obiectul

notificării, astfel cum a fost descris în cuprinsul acesteia, a fost preluat în

proprietatea statului, prin Decizia nr. 37 din 15 iunie 1960 a fostului Sfat

Popular al Orașului Bușteni, pa urmare a confiscării cererii proprietarului C.A.,

prin Decizia penală nr. 1994/1959 a Tribunalului Regional Galați.

Prin dispoziția din 27 mai 2004, emisă

în temeiul Legii nr. 10/2001 de Primarul Orașului Bușteni (fila 23 dosar fond),

s-a restituit în natură imobilul, în integralitatea sa, numitelor C.S. și A.V.,

autoarele reclamanților din prezenta cauză.

Dispoziția menționată nu a fostde

persoanele îndreptățite, beneficiare ale restituirii în natură.

Prezenta acțiune, prin care s-a

solicitat inițial obligarea pârâtului Orașului Bușteni de a emite dispoziție de

restituire și cu privire la suprafața de 126 mp, iar, ulterior, prin precizarea

de la data de 5 decembrie 2008, completarea dispoziției de restituire din 27

mai 2004 a Primarului Orașului Bușteni și cu suprafața de 126 mp, omisă de la

restituire, a fost corect calificată ca o acțiune întemeiată pe o obligație de

a face, de sine stătătoare, și nu ca o contestație îndreptată împotriva

dispoziției de restituire menționate, care, de altfel, ar fi fost tardivă.

Autoarele reclamanților au formulat o

cerere, cu un conținut identic cu cel al acțiunii introductive, cerere adresată

Primarului Orașului Bușteni la 15 octombrie 2004, căreia i s-a răspuns în

sensul că restituirea s-a făcut integral prin dispoziția din 2004, necontestată

în termenul legal (prin adresa din 19 mai 2005).

Schimbând sentința primei instanțe în

sensul obligării intimatei la restituirea în natură a suprafeței de 226 mp,

identificată prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expert topograf M.C.,

instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut de către reclamanți, atât

prin acțiunea inițială, cât și prin precizarea acesteia din 5 decembrie 2008,

respectiv 126 mp.

Critica formulată prin cel de-al

doilea motiv de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. este, de asemenea, întemeiată.

În condițiile în care nu a fost

dovedită o întindere mai mare a dreptului de proprietate al autorilor

reclamanților decât cea reținută în actul de preluare, respectiv în Decizia nr.

37 din 15 iunie 1960 a Sfatului Popular al Orașului Bușteni, reclamanții

intimați nedepunand la dosar actul de proprietate prin care a fost dobândit

imobilul de fostul proprietar C.A., nu sunt incidente dispozițiile art. 1, 2

lit. b) și urm. și nici ale art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată.

Ca atare, identificarea prin expertiza

judiciară efectuată în cauză a unei suprafețe mai mari decât cea preluată de la

autorul reclamanților nu îi îndreptățește pe aceștia la restituirea diferenței,

în absența dovezilor privind întinderea dreptului de proprietate și preluarea

abuzivă, prin includerea suprafeței de 226 mp, pentru care nu s-a dispus

restituirea prin dispoziția administrativă emisă în temeiul Legii nr. 10/2001.

Pentru toate aceste considerente, se

va constata că recursul este fondat și, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., urmează a fi admis.

În consecință, se va modifica decizia

recurată în sensul că se va respinge apelul declarat de reclamanți împotriva

sentinței civile nr. 1213 din 4 iunie 2009. pronunțată de Tribunalul Prahova,

secția civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria orașului Bușteni împotriva Deciziei civile nr. 233 din 15 decembrie

2009 a Cuiții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Modifică decizia recurată în sensul că

respinge apelul declarat de reclamanți ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

13 octombrie 2010.