ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5637/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 5 iulie 2002, reclamantul O.A.M. a chemat, inițial, în judecată, în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, pârâții Consiliul Local al orașului Bușteni și A.J.T.S. Prahova, solicitând ca aceștia să fie obligați să-i restituie în natură și să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul compus din construcție și teren aferent de 1440 mp, situat în orașul Bușteni. S-a solicitat de asemenea, ca pârâții să fie obligați la despăgubiri pentru o construcție demolată, situată la aceeași adresă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că aceste proprietăți au aparținut tatălui său O.P., fost avocat și au fost preluate abuziv în anul 1948. Ulterior, în mod nelegal, s-a considerat că imobilele respective sunt fără stăpân, fiind trecute în proprietatea statului, în baza art. 1 lit. d) din Decretul nr. 111/1951, deși aveau impozitele și taxele achitate la zi. A mai susținut că notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 au rămas fără răspuns. Pe parcursul judecății, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că au calitatea de unități deținătoare A.T.T.Ș.T. București și Primăria orașului Bușteni. A mai arătat că înțelege să conteste Ordinul Ministerului Educației și Cercetării prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului, astfel încât acesta a fost citat în cauză în calitate de pârât.

Prin întâmpinare, Primăria orașului Bușteni a solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, arătând că nu poate fi primită o cerere în revendicare de drept comun, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. Pârâta A.T.T.T.Ș. Prahova a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată. Examinând probatoriile administrate, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 56 din 30 ianuarie 2003, a respins ca neîntemeiată cererea precizată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, două împrejurări principale: - imobilul a trecut în proprietatea statului în baza unui titlu valabil; - în prezent, el este ocupat de o unitate bugetară din învățământ și folosit cu o destinație socială, respectiv tabere pentru elevi, astfel încât potrivit art. 16 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 el nu poate fi restituit în natură.

Ca atare, s-a apreciat că solicitările reclamantului nu pot fi primite. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate deoarece în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea, fără să se țină seama de caracterul ilegal al trecerii imobilului în proprietatea statului. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 138 din 6 iunie 2003, a respins apelul, ca nefondat, cu o motivare similară celei a instanței de fond. S-a apreciat ca imobilul a trecut în proprietatea statului, cu titlu, iar destinația sa actuală împiedică restituirea sa în natură potrivit prevederilor art.16 din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. S-a susținut în primul rând că imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu, fiind rechiziționat în mod abuziv, la data de 2 iulie 1948 și apoi preluat, în condițiile Decretului nr. 111/1951, deși impozitele și taxele erau achitate la zi. În privința aplicării dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, recurentul a susținut că nu au fost avute în vedere prevederilor alin. (2) al aceluiași text, care ar conduce la concluzia că imobilul poate fi restituit în natură. Pe parcursul soluționării recursului, recurentul reclamanta a decedat, iar Înalta Curte a dispus introducerea în cauză, în calitate de moștenitor acceptant, a numitului B.M. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Educației și Cercetării a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând ca prin O.U.G.

nr. 11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, a fost înființată A.N.T., care are în subordine, A.N. și A.J.T.T.Ș. În consecință s-a dispus citarea în proces a acestei persoane juridice. Examinând actele și lucrările dosarului, în contextul criticilor formulate, Înalta Curte reține că recursul este întemeiat în sensul considerațiilor ce succed. Ambele instanțe au soluționat în mod greșit un aspect esențial al cauzei, reținând în pofida materialului probator, că imobilul în litigiu ar fi trecut în proprietatea statului cu titlu. Or, probatoriile administrate atestă că dimpotrivă, preluarea s-a făcut în mod abuziv, ceea ce deschide calea reclamantului la restituirea în natură, în condițiile Legii nr. 10/2001.

Astfel, este cert că imobilul a fost preluat printr-un „Ordin de rechiziție” și un proces-verbal inform din 2 iulie 1948, fără nici un fel de justificare, la 3 ani de la terminarea războiului și în condițiile în care măsura rechiziționării unei vile din orașul Bușteni nu avea nici o fundamentare. Ulterior, pentru a se da o aparență de legalitate acestei măsuri abuzive, imobilul a fost considerat fără moștenitori și fără stăpân, deși, în mod cert, dispozițiile Decretului nr. 111/1951 nu erau aplicabile, proprietarul fiind cunoscut și achitând impozitele și taxele la zi, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Sub acest aspect, împrejurarea că procedura instituită de Decretul nr. 111/1951 s-a finalizat prin pronunțarea a două hotărâri judecătorești, nu are semnificația unei autorități de lucru judecat, fiind de principiu că în procedura contencioasă prevăzută de Legea nr. 10/2001, instanța astfel învestită are posibilitatea să aprecieze asupra valabilității integrale a aplicării Decretului nr. 111/1951. Fiind fără echivoc că titlul statului este nevalabil, Înalta Curte va constata că sunt incidente în cauză, dispozițiile alin. (4) al art. 16 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la momentul soluționării pricinii, potrivit cu care destinația socială a imobilului în litigiu constituie un impediment pentru restituirea în natură numai în cazul imobilelor preluate de stat cu titlu valabil, ceea ce nu este cazul în speță.

În consecință, cum titlul statului este nevalabil, iar imobilul poate fi restituit în natură, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, iar în baza prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a și art. 314 C. proc. civ., comb. cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., îl va admite. Va fi modificată decizia pronunțată în apel în sensul admiterii apelului formulat de reclamant împotriva sentinței pronunțate în fond de Tribunalul Prahova. Va fi schimbată sentința în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamant, astfel cum a fost precizată și anulării Ordinului nr. 4572 din 1 octombrie 2001 emis de Ministerul Educației și cercetării. Se va dispune obligarea pârâților A.N.T. și A.T.T.Ș.T. Prahova să restituie reclamantului imobilul construcție și teren situat în orașul Bușteni, județul Prahova.

În ceea ce privește construcția demolată situată la aceeași adresă, se va dispune în temeiul prevederilor art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 obligarea pârâtei Primăria Orașului Bușteni să facă reclamantului o ofertă de restituire, prin echivalent, dovada dreptului de proprietate fiind fără dubiu. În temeiul prevederilor art. 274 C. proc. civ., intimații pârâți vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către recurentul reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul formulat de reclamantul O.A.M. și continuat de B.M. împotriva deciziei nr. 138 din 6 iunie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Modifică decizia în sensul că admite apelul formulat de reclamantul O.A.M. împotriva sentinței civile nr. 56 din 30 ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul Prahova. Schimbă sentința în sensul că admite acțiunea formulată de reclamant astfel cum a fost precizată. Anulează Ordinul nr. 4572 din 1 octombrie 2001 emis de Ministerul Educației și Cercetării. Obligă pârâții A.N.T. și A.T.T.Ș.T. Prahova să restituie reclamantului imobilul situat în orașul Bușteni, județul Prahova, format din teren în suprafață de 1440 mp și construcții. Obligă pârâta Primăria Orașului Bușteni să facă reclamantei ofertă de restituire prin echivalent pentru imobilul construcție demolat care se afla la aceeași adresă.

Obligă intimații-pârâți la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2006.