ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5637/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la

data de 5 iulie 2002, reclamantul O.A.M. a chemat, inițial, în judecată, în

baza prevederilor Legii nr. 10/2001, pârâții Consiliul Local al orașului

Bușteni și A.J.T.S. Prahova, solicitând ca aceștia să fie obligați să-i

restituie în natură și să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul

compus din construcție și teren aferent de 1440 mp, situat în orașul Bușteni.

S-a solicitat de asemenea, ca

pârâții să fie obligați la despăgubiri pentru o construcție demolată, situată

la aceeași adresă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că aceste proprietăți au aparținut tatălui său O.P., fost avocat și au

fost preluate abuziv în anul 1948. Ulterior, în mod nelegal, s-a considerat că

imobilele respective sunt fără stăpân, fiind trecute în proprietatea statului,

în baza art. 1 lit. d) din Decretul nr. 111/1951, deși aveau impozitele și

taxele achitate la zi.

A mai susținut că notificările

formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 au rămas fără răspuns.

Pe parcursul judecății, reclamantul

și-a precizat acțiunea în sensul că au calitatea de unități deținătoare A.T.T.Ș.T.

București și Primăria orașului Bușteni. A mai arătat că înțelege să conteste

Ordinul Ministerului Educației și Cercetării prin care i s-a respins cererea de

restituire în natură a imobilului, astfel încât acesta a fost citat în cauză în

calitate de pârât.

Prin întâmpinare, Primăria orașului

Bușteni a solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, arătând că nu poate

fi primită o cerere în revendicare de drept comun, după intrarea în vigoare a

Legii nr. 10/2001.

Pârâta A.T.T.T.Ș. Prahova a depus

întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.

Examinând probatoriile administrate,

Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 56 din 30 ianuarie 2003, a respins

ca neîntemeiată cererea precizată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut, în esență, două împrejurări principale:

- imobilul a trecut în proprietatea

statului în baza unui titlu valabil;

- în prezent, el este ocupat de o

unitate bugetară din învățământ și folosit cu o destinație socială, respectiv

tabere pentru elevi, astfel încât potrivit art. 16 pct. 1 din Legea nr. 10/2001

el nu poate fi restituit în natură.

Ca atare, s-a apreciat că

solicitările reclamantului nu pot fi primite.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate

deoarece în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea, fără să se țină seama de

caracterul ilegal al trecerii imobilului în proprietatea statului.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, prin decizia nr. 138 din 6 iunie 2003, a respins apelul, ca nefondat,

cu o motivare similară celei a instanței de fond. S-a apreciat ca imobilul a

trecut în proprietatea statului, cu titlu, iar destinația sa actuală împiedică

restituirea sa în natură potrivit prevederilor art.16 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 și 10 C.

proc. civ.

S-a susținut în primul rând că

imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu, fiind rechiziționat în

mod abuziv, la data de 2 iulie 1948 și apoi preluat, în condițiile Decretului

nr. 111/1951, deși impozitele și taxele erau achitate la zi.

În privința aplicării dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 10/2001, recurentul a susținut că nu au fost avute în

vedere prevederilor alin. (2) al aceluiași text, care ar conduce la concluzia

că imobilul poate fi restituit în natură.

Pe parcursul soluționării recursului,

recurentul reclamanta a decedat, iar Înalta Curte a dispus introducerea în

cauză, în calitate de moștenitor acceptant, a numitului B.M.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul

Educației și Cercetării a invocat excepția lipsei calității sale procesuale

pasive, arătând ca prin O.U.G. nr. 11/2004 privind stabilirea unor măsuri de

reorganizare în cadrul administrației publice centrale, a fost înființată A.N.T.,

care are în subordine, A.N. și A.J.T.T.Ș.

În consecință s-a dispus citarea în

proces a acestei persoane juridice.

Examinând actele și lucrările

dosarului, în contextul criticilor formulate, Înalta Curte reține că recursul

este întemeiat în sensul considerațiilor ce succed.

Ambele instanțe au soluționat în mod

greșit un aspect esențial al cauzei, reținând în pofida materialului probator,

că imobilul în litigiu ar fi trecut în proprietatea statului cu titlu. Or,

probatoriile administrate atestă că dimpotrivă, preluarea s-a făcut în mod

abuziv, ceea ce deschide calea reclamantului la restituirea în natură, în

condițiile Legii nr. 10/2001.

Astfel, este cert că imobilul a fost

preluat printr-un „Ordin de rechiziție” și un proces-verbal inform din 2 iulie

1948, fără nici un fel de justificare, la 3 ani de la terminarea războiului și

în condițiile în care măsura rechiziționării unei vile din orașul Bușteni nu

avea nici o fundamentare.

Ulterior, pentru a se da o aparență

de legalitate acestei măsuri abuzive, imobilul a fost considerat fără

moștenitori și fără stăpân, deși, în mod cert, dispozițiile Decretului nr. 111/1951

nu erau aplicabile, proprietarul fiind cunoscut și achitând impozitele și

taxele la zi, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Sub acest aspect, împrejurarea că

procedura instituită de Decretul nr. 111/1951 s-a finalizat prin pronunțarea a

două hotărâri judecătorești, nu are semnificația unei autorități de lucru

judecat, fiind de principiu că în procedura contencioasă prevăzută de Legea nr.

10/2001, instanța astfel învestită are posibilitatea să aprecieze asupra

valabilității integrale a aplicării Decretului nr. 111/1951.

Fiind fără echivoc că titlul

statului este nevalabil, Înalta Curte va constata că sunt incidente în cauză,

dispozițiile alin. (4) al art. 16 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la momentul

soluționării pricinii, potrivit cu care destinația socială a imobilului în

litigiu constituie un impediment pentru restituirea în natură numai în cazul

imobilelor preluate de stat cu titlu valabil, ceea ce nu este cazul în speță.

În consecință, cum titlul statului

este nevalabil, iar imobilul poate fi restituit în natură, Înalta Curte

constată că recursul este întemeiat, iar în baza prevederilor art. 312 alin. (1)

teza a II-a și art. 314 C. proc. civ., comb. cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

îl va admite.

Va fi modificată decizia pronunțată

în apel în sensul admiterii apelului formulat de reclamant împotriva sentinței

pronunțate în fond de Tribunalul Prahova.

Va fi schimbată sentința în sensul

admiterii acțiunii formulate de reclamant, astfel cum a fost precizată și

anulării Ordinului nr. 4572 din 1 octombrie 2001 emis de Ministerul Educației

și cercetării.

Se va dispune obligarea pârâților A.N.T.

și A.T.T.Ș.T. Prahova să restituie reclamantului imobilul construcție și teren

situat în orașul Bușteni, județul Prahova.

În ceea ce privește construcția

demolată situată la aceeași adresă, se va dispune în temeiul prevederilor art. 23

și art. 24 din Legea nr. 10/2001 obligarea pârâtei Primăria Orașului Bușteni să

facă reclamantului o ofertă de restituire, prin echivalent, dovada dreptului de

proprietate fiind fără dubiu.

În temeiul prevederilor art. 274 C. proc.

civ., intimații pârâți vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către

recurentul reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de

reclamantul O.A.M. și continuat de B.M. împotriva deciziei nr. 138 din 6 iunie

2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Modifică decizia în sensul că admite

apelul formulat de reclamantul O.A.M. împotriva sentinței civile nr. 56 din 30

ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul Prahova.

Schimbă sentința în sensul că admite

acțiunea formulată de reclamant astfel cum a fost precizată.

Anulează Ordinul nr. 4572 din 1

octombrie 2001 emis de Ministerul Educației și Cercetării.

Obligă pârâții A.N.T. și A.T.T.Ș.T.

Prahova să restituie reclamantului imobilul situat în orașul Bușteni, județul

Prahova, format din teren în suprafață de 1440 mp și construcții.

Obligă pârâta Primăria Orașului

Bușteni să facă reclamantei ofertă de restituire prin echivalent pentru

imobilul construcție demolat care se afla la aceeași adresă.

Obligă intimații-pârâți la plata

sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2006.