ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4678/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamantul P.G.T.F. a chemat în

judecată pârâta SC

C.

SA Bușteni, obiectul cererii

constituindu-l „Notificarea” nr. 135/2001 privind restituirea în natură a

imobilului situat în orașul Bușteni, județul Prahova și decizia emisă de pârâtă

ce poartă nr. 278 din 27 aprilie 2001. Prin respectiva dispoziție i se refuză

restituirea în natură a imobilului deși a dovedit că acesta a aparținut

autorilor săi și a fost preluat de stat fără titlu.

Au fost introduși în cauză numiții

P.V. și P.A. ce pot pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul precum și

A.P.A.P.S. București care, în temeiul legii, a procedat la privatizarea

pârâtei.

Tribunalul Prahova, prin sentința

civilă nr. 821 din 18 decembrie 2002 a respins acțiunea reclamantului,

apreciind că societatea pârâtă, complet privatizată, și care deține activul

(imobil) solicitat de reclamant prin notificare a fost de bună credință în

procedura de privatizare.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 66 din 26

martie 2003 a respins apelul declarat de reclamantul P.G.T.F. și P.V. și P.A.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 6159 din 23

noiembrie 2004 a admis recursul formulat de apelanți, a casat decizia nr. 66

din 26 martie 2003 și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de

Apel Ploiești.

În speță s-a apreciat necesar a se

completa probatoriul cu privire la modul în care imobilul în litigiu a fost

preluat de stat și pentru a se verifica dacă prin acțiune s-a solicitat și constatarea

nulității actelor de privatizare.

În rejudecare, Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 1047 din 25 noiembrie 2005 a fost

respinsă excepția tardivității precizării acțiunii, formulată de A.V.A.S.

București (noua denumire a unității de stat implicată în procesul

privatizării); au fost admise apelurile formulate împotriva sentinței civile

nr. 821 din 18 decembrie 2002 pe care a schimbat-o în sensul că a admis

contestația, a anulat decizia nr. 278 din 27 aprilie 2001 emisă de intimata SC

C. SA și a dispus restituirea în natură a imobilului „Vila Micșunica” (cum este

cunoscută pe plan local) situat în orașul Bușteni, județul Prahova.

Instanța analizând acțiunea, prin

prisma Legii nr. 10/2001, a apreciat că nu sunt aplicabile prevederile art. 27

din această lege deoarece intimata pârâtă a cumpărat pachetul de acțiuni și

nici prevederile art. 46 deoarece sub incidența acestora intră numai actele

juridice de înstrăinare cu titlu particular, inclusiv cele fixate în cadrul

procesului de privatizare, nu și privatizarea prin cumpărarea pachetului de

acțiuni.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs intimatele pârâte: 1) SC C. SA și 2) A.V.A.S.

Cu privire la primul recurs:

Recurenta SC C. SA invocă motivele

de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că: reclamantul

„notificator” a introdus acțiunea tardiv, cu depășirea termenului prevăzut de

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001; „intervenienții” P.V. și P.A. nu

puteau fi introduși în cauză deoarece nu au formulat notificare; imobilul a

fost preluat de stat cu titlu; la data judecării apelului imobilul se afla în

patrimoniul unei societăți privatizate și nu mai putea fi restituit în natură

(art. 21 și art. 29 din Legea nr. 10/2001).

Examinând acest recurs se constată că

primul motiv de recurs este întemeiat.

Cadrul juridic al acțiunii

reclamantului este circumscris Legii nr. 10/2001. Acesta a adresat în termen

legal o „notificare” recurentei pârâte prin care solicita restituirea în natură

a imobilului în litigiu. Prin Dispoziția nr. 278 din 27 aprilie 2001 unitatea

notificată refuză restituirea, apreciind că notificatorul are dreptul numai la

măsuri reparatorii prin echivalent.

Reclamantul formulează acțiune în

justiție prin care atacă dispoziția sus arătată la 14 august 2002.

Conform art. 26 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001 decizia sau dispoziția de respingere a notificării sau a cererii de

restituire în natură se poate ataca de persoana care se consideră îndreptățită

la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul

unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea

notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Din documentul aflat în copie la

fila 12 dosar nr. 9477/2002 al Tribunalului Prahova, depus de reclamant, rezultă

că cel târziu la 23 mai 2002 acesta primise decizia unității notificate (la

care, de altfel, face referire în conținutul documentului, o scrisoare către

intimata pârâtă SC C.).

Problema respectării termenelor

prevăzute de lege pentru sesizarea instanței este de ordine publică și poate fi

ridicată în orice fază a procesului, chiar și din oficiu, conform art. 306

alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 103 alin. (1) teza 2 C. proc. civ.

În speță, reclamantul a depășit

termenul legal pentru sesizarea instanței, după parcurgerea procedurii

administrative prevăzută de lege.

Față de cele ce preced, se va admite

recursul, se va casa hotărârea recurată, iar acțiunea (contestația)

reclamantului împotriva deciziei nr. 278 din 27 aprilie 2001 va fi respinsă ca

tardiv formulată.

Astfel devine inutilă examinarea

celorlalte motive de recurs invocate de recurentă.

Cu privire la al doilea recurs.

Recurenta A.V.A.S. invocă motivele

de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că decizia

recurată cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7) și că prin aceeași

decizie au fost aplicate greșit prevederile Legii nr. 10/2001.

Motivul de recurs de ordine publică

ridicat de prima recurentă face de prisos analizarea acestor motive de recurs

susținute de a doua recurentă.

Dar, și acest recurs va fi admis

pentru că ambele recursuri tind spre aceeași finalitate și anume respingerea

acțiunii reclamantului privind restituirea numai în natură a imobilului ce face

obiectul prezentului litigiu.

În consecință, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. ambele recursuri vor fi admise. Se va casa atât decizia

instanței de apel cât și sentința tribunalului iar, pe fond, va fi respinsă

contestația ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

pârâta SC C. SA Bușteni și intervenienta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 1047

din 15 noiembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Casează decizia recurată, precum și

sentința civilă nr. 821 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Prahova și,

rejudecând respinge contestația formulată de reclamantul P.G.T.F. împotriva

deciziei nr. 278 din 27 aprilie 2001, ca tardivă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2007.