ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 536/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 536/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

În urma declinării

competenței dispusă prin sentința nr. 1314/27 mai 2004 a Tribunalului Prahova,

secția comercială, irevocabilă prin decizia civilă nr. 929 din 22 noiembrie

2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința

comercială nr. 4634 din 14 noiembrie 2005, a admis în parte acțiunea

reclamantei SC C. SA Bușteni iar pârâta A.V.A.S. București a fost obligată la

plata sumei de 3.813.845.365 ROL reprezentând echivalentul bănesc al

prejudiciului cauzat prin restituirea imobilelor P.C. și C.A. din Bușteni

foștilor proprietari.

Prin aceeași sentință a fost

respins capătul de cerere din acțiunea reclamantei privind plata contravalorii

imobilelor C. și V. reținându-se prescris dreptul la acțiune, și a fost

respinsă acțiunea formulată de Asociația C. Bușteni – P.A.S., cu aceleași

petite, reținându-se lipsa calității procesuale pasive.

În esență, instanța de fond

a reținut că cele patru imobile, Vila P.C., Vila C., Vila V. și C.A., făceau

parte din patrimoniul reclamantei și în temeiul unor hotărâri judecătorești

irevocabile au fost retrocedate foștilor proprietari, așa încât reclamanta este

îndreptățită la repararea prejudiciului suferit în temeiul dispozițiilor art. 30

alin. (3) din Legea nr. 137/2002 cu referire la art. 32

4

din O.U.G.

nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998.

În raport de data promovării

acțiunii și data retrocedării efective a imobilelor instanța a apreciat ca

prescris dreptul la acțiune pentru Vilele C. și V., iar pentru C.A. s-au

acordat despăgubiri pentru 455 mp. teren (doar această suprafață din cei 946

mp. s-a retrocedat) precum și pentru 480 mp. teren pe care este edificată vila P.C.,

reclamanta nedovedind că și construcția edificată pe acest teren, formată din

parter și etaj, îi aparține, în cauza ce a avut ca obiect retrocedarea către

foștii proprietari intervenind în proces un terț, SC T.T. SRL, care a pretins

că a efectuat îmbunătățiri și reparații la construcție.

Prin încheierea din 17

ianuarie 2005 a instanței de fond s-a reținut că Asociația P.A.S. C. Bușteni nu

are calitate procesuală activă, ea întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 34

4

din Legea nr. 99/1999 și nu pe cele ale art. 29 din Legea nr. 137/2002.

Apelurile declarate de reclamanta

SC C. SA și A.V.A.S. București împotriva acestei sentințe au fost admise prin

decizia comercială nr. 193 din 18 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială, soluția de fond fiind schimbată în parte în sensul că pârâta

a fost obligată la plata sumei de 6.075,73 lei drept echivalent al imobilului

P.C. compus din teren și construcție și C.A., fiind menținute restul

dispozițiilor sentinței.

Pentru reclamanta apelantă

instanța a primit critica privind neacordarea despăgubirilor și pentru

construcția P.C. reținând că SC T.T. SRL era doar titulara unui contract de

locație de gestiune și a reclamat doar contravaloarea îmbunătățirilor aduse

construcției în procesul de revendicare al foștilor proprietari, construcția

făcând parte din patrimoniul reclamantei în temeiul art. 20 din Legea nr. 15/1990.

Cât privește vilele C. și V.

instanța a reținut că a operat prescripția dreptului la acțiune și că doar vila

V. a format obiectul criticilor în apel.

În legătură cu valoarea la

care reclamanta este îndreptățită a fi despăgubită instanța de apel a reținut

că trebuie avută în vedere valoarea imobilelor din evidențele contabile ale

reclamantei, actualizate.

Cum însă reclamanta nu și-a

reevaluat imobilizările corporale din patrimoniul său în temeiul H.G. nr. 500/1994,

H.G. nr. 983/1998 și H.G. nr. 403/2000, i-au fost acordate reclamantei, prin

admiterea apelului pârâtei, doar valoarea contabilă a celor două imobile P.C.

(teren, construcție) și C.A. (teren) în sumă de 6.075,73 lei.

Nemulțumite de această

decizie reclamanta SC C. SA și pârâta A.V.A.S. au declarat recursuri solicitând

modificarea ei pentru nelegalitate.

În recursul său reclamanta,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică soluția din apel

sub aspectul soluționării excepției prescripției dreptului la acțiune cu

privire la Vila V., cursul acestei prescripții începând să curgă din momentul

predării efective a imobilului foștilor proprietari (11 aprilie 2001) și nu

momentul la care hotărârea de retrocedare a rămas irevocabilă.

De altfel, cursul acestei

prescripții a fost suspendat prin îndeplinirea concilierii prevăzută în art. 720

1

C. proc. civ.

Prin cea de-a doua critică,

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta reclamantă

critică valoarea despăgubirii stabilită de instanța de apel, apreciind că în

mod greșit i s-a acordat valoarea de inventar din 1994 și nu valoarea de

circulație care corespunde valorii reale a pagubei suferite, nici măcar

valoarea de inventar reactualizată.

În recursul său pârâta A.V.A.S.

critică, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., decizia din

apel pentru greșita aplicare a legii privind prescripția extinctivă, instanța

înlăturând nejustificat termenul de prescripție de o lună reglementat în art. 39

din Legea nr. 137/2002 și aplicându-l pe cel de 3 ani prevăzut de art. 3 din

Decretul nr. 167/1958.

Ambele recurente au depus la

dosar întâmpinări în recursul părții adverse, solicitând respingerea

respectivului recurs.

Recursul reclamantei este

întemeiat pentru următoarele considerente:

Din actele dosarului de apel

rezultă că reclamanta a înțeles să atace atât hotărârea de fond cât și

încheierea din 21 martie 2005 prin care a fost rezolvată, în sensul admiterii,

excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru Vilele C. și V.

Deși în dezvoltarea

criticilor reclamanta nu și-a mai făcut apărări decât în legătură cu Vila V.,

instanța de apel se pronunță în final doar cu privire la apelul declarat

împotriva sentinței, nu și împotriva încheierii interlocutorii din 21 martie

2005, reținând în considerente că apelul vizează doar prescripția dreptului la

acțiune cu privire la Vila V.

Cercetarea excepției

prescripției dreptului material la acțiune se impunea și în temeiul

dispozițiilor art. 295 alin. (1) teza finală C. proc. civ., ea fiind o excepție

de ordine publică, în legătură cu ambele imobile, cu atât mai mult cu cât

fusese apelată și încheierea din 21 martie 2005.

Instanța de apel s-a limitat

doar la susținerile părților și nu și în raport de actele atașate în dosarul

inițial de fond (dosar nr. 2538/2004 al Tribunalului Prahova) acțiunii

introductive la instanță, acte din care rezultă că Vila C., în care a

funcționat sediul societății reclamante, a fost predată efectiv foștilor proprietari

la 16 iulie 2003 dată la care s-au predat cheile și s-au verificat contoarele

cu consumurile pentru utilități.

La 17 septembrie 1999,

conform mențiunilor în completare, reclamanta și-a rezervat retenția acestui

imobil până la achitarea investițiilor făcute în imobil.

În raport de data predării

efective 16 iulie 2003 și de data promovării acțiunii 13 aprilie 2004, Curtea

apreciază că instanțele greșit au considerat prescris dreptul la acțiune al

reclamantei cu privire la acest imobil.

Cât privește vila V., Curtea

nu poate primi criticile recurentei privind suspendarea cursului prescripției

prin realizarea procedurii prealabile de conciliere, prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ., sub acest aspect instanțele făcând o corectă aplicare a legii,

respectiv a normelor procedurale, ce reglementează procedura concilierii ca o

procedură extrajudiciară și a dispozițiilor art. 17 din Decretul nr. 167/1958.

De asemenea, Curtea

apreciază, ca întemeiată, și cea de-a doua critică privind motivarea

contradictorie a deciziei recurate în legătură cu valoarea despăgubirilor.

Deși în apel instanța a

suplimentat expertiza și a solicitat expertului să reactualizeze valoarea

contabilă în raport de actele normative în vigoare, iar expertul a îndeplinit

doar parțial acest obiectiv, argumentând atât în expertiză cât și în răspunsul

la obiecțiuni de ce nu poate răspunde complet, se impunea și evaluarea

activelor din inventar făcută de un evaluator, instanța a acordat, fără temei

legal, valoarea de inventar neactualizată, nici măcar în raport de rata

inflației, calculată la momentul predării efective a bunurilor.

Procedând astfel, instanța

de apel a pronunțat o soluție nelegală fapt ce atrage admiterea recursului

reclamantei în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 304

pct. 9 și 7 C. proc. civ. și casarea cu trimitere spre rejudecare a apelului

aceleeași părți, urmând ca instanța, prin suplimentarea probatoriului să

stabilească cuantumul corect al despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru cele

trei imobile, mai puțin vila V., în raport de valoarea de inventar,

actualizată.

Cât privește recursul

pârâtei A.V.A.S., Curtea îl apreciază, ca nefondat, întrucât, așa cum corect au

reținut și instanțele, acțiunea de față este o acțiune postprivatizare, supusă

regimului de drept comun sub aspectul prescripției, și nu o acțiune în

valorificarea unui drept născut în procesul de accelerare și finalizare a

privatizării.

În consecință, recursul

pârâtei este apreciat, ca nefondat, urmând a fi respins, iar recursul reclamantei

admis, decizia din apel urmând a fi casată iar cauza trimisă spre rejudecarea

apelului acestei părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC C. SA Bușteni împotriva deciziei nr. 193 din 18 aprilie 2007 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o casează și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 193 din

18 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 februarie 2008.