ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 995/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3173/2004 la Tribunalul Prahova reclamanta SC E. SA Ploiești a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata de despăgubiri, reprezentând echivalentul bănesc al imobilului situat în Ploiești, estimând valoarea acestora la suma de 1.000.000.000 lei, urmând să-și majoreze pretențiile în situația în care prin probatoriul administrat ar rezulta un prejudiciu mai mare, cu cheltuieli de judecată. Pârâta A.V.A.S., succesoarea A.P.A.P.S. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a instanței de judecată, raportat la dispozițiile art. 5 C. proc.

civ., susținând că instanța competentă să judece cauza este Tribunalul București, secția comercială. De asemenea, pârâta a invocat excepția netimbrării cererii și excepția prescrierii dreptului la acțiune, întrucât potrivit art. 32/28 din Legea nr. 29/1999, termenele de prescripție pentru introducerea cererii prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de O.U.G. nr. 88/1997, ori se valorifică un drept conferit de acesta este de 3 luni, de la data la care reclamantul a cunoscut existența operațiuni sau actul atacat ori de la data nașterii dreptului și că acest termen a fost împlinit. Prin sentința nr. 1789 din 15 decembrie 2004, Tribunalul Prahova a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3.085.428.137 lei, despăgubiri pentru imobilul situat în municipiul Ploiești și suma de 66.438.182 lei cheltuieli de judecată.

Excepțiile invocate de pârâtă au fost respinse prin încheierea din 7 iulie 2004 ca neîntemeiate. Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că valoarea imobilului a fost inclusă în capitalul social al reclamantei și că prin restituirea imobilului numitei B.A., decedată pe parcursul procesului și continuată de moștenitoarea sa T.D., sentința civilă nr. 5653 din 24 mai 2000 pronunțată de Judecătoria Ploiești sentință rămasă definitivă și irevocabilă, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 88/1997 și art. 32/4 din Legea nr. 99/1999, A.V.A.S., succesoarea A.P.A.P.S. asigură repararea prejudiciului societății reclamante, ce a fost evaluat prin raportul de expertiză la 3.085.428.137 lei. Împotriva sentinței a declarat apel pârâta A.V.A.S., iar prin decizia nr. 102 din 28 martie 2005 Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că este lipsită de relevanță susținerea apelantei că acțiunea este personală, în aprecierea excepției de necompetență teritorială, în condițiile în care legea stabilește o competență alternativă pentru soluționarea acestui litigiu, iar reclamantul și-a exercitat dreptul de alegere a instanței. În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune s-a reținut că este neîntemeiată, motivat de faptul că acțiunea formulată de reclamantă privește o faptă ulterioară privatizării. Pe fondul cauzei s-a reținut repararea prejudiciilor se face exclusiv la valoarea integrală a bunului restituit în natură și nu la valoarea contabilă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.V.A.S.

invocând în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nelegalitatea soluției. S-a susținut că excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Prahova greșit a fost respinsă de instanțele judecătorești deoarece acțiunea în raport de obiectul ei este o acțiune procesuală și nu reală, având ca izvor de drept Legea nr. 99/1999, care la art. 4 3 pct. 3 prevede pentru litigiile enumerate, competența secțiilor comerciale ale instanțelor judecătorești, încât sunt incidente dispozițiile C. proc. civ., care prevăd că în materie de competență teritorială aceasta este determinată de domiciliul pârâtului, raportat la momentul introducerii cererii de chemare în judecată (art. 5 C. proc. civ.).

A doua critică a privit excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, care trebuia să respecte dispozițiile art. 32 8 din Legea nr. 99/1999, susținându-se că această normă reglementează orice operațiune sau drept izvorât din acest act normativ și că este implicit chiar și termenul de prescripție de 3 ani, întrucât acțiunea a fost introdusă la 5 mai 2004. Pe fondul cauzei, recurenta a reiterat criticile formulate în apel susținând că evaluarea imobilului trebuia să se facă la momentul privatizării societății comerciale, întrucât acesta este momentul de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor ce au format obiectul contractului de vânzare – cumpărare, că nu sunt justificate modalitățile de calcul, iar despăgubirile solicitate de reclamantă trebuiau acordate în proporție cu cota deținută de asociați, astfel i s-ar crea prejudiciu, fiind favorizați alți acționari.

La data de 25 octombrie 2005, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului. Examinând decizia în raport de primul motiv de recurs ce privește excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Acțiunile personale sunt acele cereri prin care se valorifică un drept de creanță. Acțiunile personale sunt mobiliare atunci când dreptul personal valorificat are ca obiect un bun mobil prin natura sa, prin determinarea legii și prin anticipație. Acțiunile personale sunt imobiliare atunci când dreptul personal valorificat are ca obiect un bun imobil prin natura sa și nu este în discuție un drept real prin destinație și prin obiectul la care se aplică.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este nescrisă în art. 5 C. proc. civ., potrivit cu care cererea se introduce la instanța domiciliului pârâtului, actor sequitur forum rei. Acțiunea promovată de reclamantă având ca obiect obligarea pârâtei la plata de despăgubiri reprezentând echivalentul bănesc al imobilului situat în Ploiești, deținut de reclamantă în patrimoniul său și restituit în natură către foștii proprietari prin efectul hotărârii judecătorești, sentința civilă nr. 5653 din 24 mai 2000, pronunțată de Judecătoria Prahova, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1274 din 4 aprilie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești are caracterul unei acțiuni personale, patrimoniale, întrucât se valorifică un drept personal.

De aceea ea trebuie să fie soluționată în raport de prevederile legale specifice acțiunilor personale deci după principiul de drept comun, potrivit căruia acțiunile cu caracter personal sunt de competența instanței în raza căruia își are domiciliul (sediul) pârâtul (art. 5 C. proc. civ.) condițiile în care prin Legea nr. 99/1999 nu se prevede nici o derogare de la principiul dreptului comun, iar nu după regulile prevăzute de art. 8 C. proc. civ., ce reglementează competența teritorială alternativă. Excepția a fost invocată de partea, în interesul căreia a fost creată, la prima instanță, încât, în raport de considerentele expuse în mod nelegal s-a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova.

Astfel, din analiza primului motiv de recurs invocat în cauză de recurentă rezultă că excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova este fondată și se impune a fi admisă, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 5 C. proc. civ., competența revenindu-i tribunalului ca instanță comercială conform art. 4 pct. 3 din Legea nr. 99/1999 în raza teritorială în care își are sediul pârâtul, respectiv Tribunalului București. În conformitate cu art. 304 C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (3) și (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București, va modifica decizia recurată în sensul că va admite apelul aceleiași părți. Va schimba în tot sentința în sensul că va admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova invocată de A.V.A.S.

București și va trimite cauza spre rejudecare în fond Tribunalului București. Față de soluția adoptată Curtea apreciază ca fiind de prisos examinarea celorlalte motive de recurs invocate de recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 102 din 28 martie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul aceleași părți declarat împotriva sentinței nr. 1789 din 15 decembrie 2004 a Tribunalului Prahova pe care o schimbă în tot în sensul că admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova invocată de A.V.A.S. București și trimite cauza spre rejudecare în fond Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2006.