ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1020/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1020/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea formulată la 13
iulie 2001, V.A.I. a solicitat A.T.T.T.Ș. Prahova, restituirea în natură a
terenului de 750 mp, fostă proprietate a autorilor săi V.N. și V.D.P., situat
în Bușteni, județul Prahova.
Prin Ordinul nr. 5013 din 8
noiembrie 2001, Ministerul Educației și Cercetării a respins solicitarea,
comunicând celui în cauză că urmează a opta pentru una din măsurile reparatorii
în echivalent, prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Contestația formulată de persoana
îndreptățită împotriva acestei dispoziții a fost admisă de Tribunalul
București, secția a IV-a civilă care, prin sentința nr. 460 din 10 mai 2004 a
anulat ordinul și a constatat că reclamantul deține în calitate de moștenitor
al lui V.P., o cotă ideală de 5/16 din dreptul de proprietate asupra terenului
în litigiu.
A respins excepția lipsei calității
procesuale pasive a A.N.T.T.Ș. Prahova.
Pentru a se pronunța astfel, prima
instanță a reținut în esență că terenul în legătură cu care s-a formulat notificarea
a trecut în proprietatea statului în baza HCM nr. 3522/1953, act normativ care
a încălcat dispozițiile art. 12 din Constituția României din 1952.
Ca atare, se mai reține, imobilului
nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin. (1) din lege, refuzul
restituirii în natură fiind nejustificat în raport de prevederile alin. (4) al
aceluiași text, referitoare la imobilele preluate fără un titlu valabil.
Cu aceeași motivare, Curtea de Apel
București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și
asigurări sociale, prin decizia nr. 244 A din 16 martie 2005, a respins ca
nefondat apelul intimatului Ministerul Educației și Cercetării.
În cauză, au declarat recurs, în
termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., Ministerul Educației și Cercetării
cât și A.N.T.T.Ș. Prahova.
În recursul său, Ministerul
Educației și Cercetării, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., susține în esență că potrivit O.U.G. nr. 11/2004, privind stabilirea unor
măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, a fost
înființată A.N.T. în a cărei subordine se află A.N.T.T.Ș.
Ca atare, se mai arată, cum în patrimoniul acestei
autorități se regăsesc bunurile mobile și imobile aflate în administrarea
instituțiilor din subordinea sa, în mod greșit s-a reținut că Ministerul
Educației și Cercetării mai are calitate procesuală pasivă, în cauză.
În ce privește recursul declarat de
A.N.T.T.Ș. Prahova, se constată că acesta este inadmisibil, fiind declarat
omisso
medio
, fără a se fi exercitat în prealabil calea de atac a apelului. Ca
atare, motivele acestuia nu vor fi analizate.
În consecință, recursurile se vor
respinge, în considerarea argumentelor ce succed.
La 13 iulie 2001, V.A.I. a
notificat, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr.
10/2001, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 247/2005, prin
executorul judecătoresc, A.N.T.T.Ș. Prahova.
Întrucât persoana juridică
deținătoare se afla, la acea dată, în subordinea Ministerului Educației și
Cercetării, acesta a emis, la 8 noiembrie 2001 un „ordin”, cu caracter de
dispoziție, prin care a respins solicitarea de a restitui în natură imobilul.
Cum demersul judiciar al persoanei
îndreptățite vizează tocmai anularea acestui ordin, înființarea unei alte autorități
care își subordonează A.N.T.T.Ș., nu poate schimba raportul juridic născut
anterior, în procesul derulării procedurii administrative inițiate în baza
Legii nr. 10/2001.
În acest context, nici executarea
hotărârii nu poate fi îngreunată, în condițiile în care nu deținătorul
imobilului s-a schimbat, ci doar raportul de subordine al acestuia față de
entitatea investită inițial cu soluționarea notificării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de
pârâtele Ministerul Educației și Cercetării și A.N.T.T.Ș. împotriva deciziei
nr. 244 A din 16 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă
și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie
2006.