ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1020/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea formulată la 13 iulie 2001, V.A.I. a solicitat A.T.T.T.Ș. Prahova, restituirea în natură a terenului de 750 mp, fostă proprietate a autorilor săi V.N. și V.D.P., situat în Bușteni, județul Prahova. Prin Ordinul nr. 5013 din 8 noiembrie 2001, Ministerul Educației și Cercetării a respins solicitarea, comunicând celui în cauză că urmează a opta pentru una din măsurile reparatorii în echivalent, prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Contestația formulată de persoana îndreptățită împotriva acestei dispoziții a fost admisă de Tribunalul București, secția a IV-a civilă care, prin sentința nr. 460 din 10 mai 2004 a anulat ordinul și a constatat că reclamantul deține în calitate de moștenitor al lui V.P., o cotă ideală de 5/16 din dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.T.T.Ș. Prahova. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că terenul în legătură cu care s-a formulat notificarea a trecut în proprietatea statului în baza HCM nr. 3522/1953, act normativ care a încălcat dispozițiile art. 12 din Constituția României din 1952. Ca atare, se mai reține, imobilului nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin. (1) din lege, refuzul restituirii în natură fiind nejustificat în raport de prevederile alin. (4) al aceluiași text, referitoare la imobilele preluate fără un titlu valabil. Cu aceeași motivare, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 244 A din 16 martie 2005, a respins ca nefondat apelul intimatului Ministerul Educației și Cercetării.

În cauză, au declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., Ministerul Educației și Cercetării cât și A.N.T.T.Ș. Prahova. În recursul său, Ministerul Educației și Cercetării, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține în esență că potrivit O.U.G. nr. 11/2004, privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, a fost înființată A.N.T. în a cărei subordine se află A.N.T.T.Ș. Ca atare, se mai arată, cum în patrimoniul acestei autorități se regăsesc bunurile mobile și imobile aflate în administrarea instituțiilor din subordinea sa, în mod greșit s-a reținut că Ministerul Educației și Cercetării mai are calitate procesuală pasivă, în cauză.

În ce privește recursul declarat de A.N.T.T.Ș. Prahova, se constată că acesta este inadmisibil, fiind declarat omisso medio , fără a se fi exercitat în prealabil calea de atac a apelului. Ca atare, motivele acestuia nu vor fi analizate. În consecință, recursurile se vor respinge, în considerarea argumentelor ce succed. La 13 iulie 2001, V.A.I. a notificat, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 247/2005, prin executorul judecătoresc, A.N.T.T.Ș. Prahova. Întrucât persoana juridică deținătoare se afla, la acea dată, în subordinea Ministerului Educației și Cercetării, acesta a emis, la 8 noiembrie 2001 un „ordin”, cu caracter de dispoziție, prin care a respins solicitarea de a restitui în natură imobilul.

Cum demersul judiciar al persoanei îndreptățite vizează tocmai anularea acestui ordin, înființarea unei alte autorități care își subordonează A.N.T.T.Ș., nu poate schimba raportul juridic născut anterior, în procesul derulării procedurii administrative inițiate în baza Legii nr. 10/2001. În acest context, nici executarea hotărârii nu poate fi îngreunată, în condițiile în care nu deținătorul imobilului s-a schimbat, ci doar raportul de subordine al acestuia față de entitatea investită inițial cu soluționarea notificării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de pârâtele Ministerul Educației și Cercetării și A.N.T.T.Ș. împotriva deciziei nr. 244 A din 16 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2006.