ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4225/2007

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

V.A. și V.A.R.I. au formulat, în

temeiul Legii nr. 10/2001, notificarea nr. 121/2001, prin care au solicitat

Primăriei orașului Bușteni restituirea în natură a imobilului teren și

construcție situat în orașul Bușteni, județul Prahova.

Primarul orașului Bușteni a emis

dispoziția nr. 129 din 30 ianuarie 2006, prin care a respins cererea de

restituire în natură cu motivarea că imobilul a fost vândut fostului chiriaș

G.C. cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, notificatoarea V.A.R.I.

primind despăgubire în sumă de 19.381 lei.

Prin art. 2 și art. 3 din dispoziția

de mai sus solicitanților li s-au acordat despăgubiri în echivalentul

imobilului, a căror valoare finală se va stabili la nivelul diferenței dintre

valoarea încasată actualizată și valoarea imobilului.

V.A. și V.A.R.I. au formulat

contestație în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 modificată și

republicată, pe care au completat-o ulterior și prin care au cerut anularea

dispoziției emisă de primar și restituirea imobilului în natură.

Contestația a fost respinsă ca

nefondată prin sentința nr. 399 din 17 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul

Prahova cu motivarea, în esență, că imobilul în litigiu nu se mai află în

posesia entității notificate ca urmare a vânzării lui către fostul chiriaș în

temeiul Legii nr. 112/1995, stare de fapt în care nu mai operează regula

restituirii în natură reglementată de Legea nr. 10/2001, fiind aplicabile

măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de același act normativ.

Contestatorii V. au declarat apel,

în motivarea căruia au susținut că prima instanță nu se putea limita la

constatarea existenței vânzării-cumpărării, ci avea obligația să stabilească

dacă acea vânzare s-a făcut cu respectarea sau cu încălcarea Legii nr.

112/1995, cercetând probele administrate sub acest aspect.

Argumentând, în continuare, în

sensul nelegalității vânzării-cumpărării, contestatorii au cerut desființarea

hotărârii primei instanțe și, în urma evocării fondului, admiterea

contestației, anularea dispoziției atacate și restituirea imobilului în natură.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, a pronunțat decizia nr. 365 din 3 noiembrie 2006, prin care a admis

apelul și a schimbat în tot sentința primei instanțe în sensul că a admis

contestația, a anulat dispoziția în litigiu și a dispus restituirea în natură a

imobilului, pe care l-a descris în detaliu.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a examinat sentința civilă nr. 811 din 30 septembrie 1998 a Judecătoriei

Sinaia, depusă la dosar în ziua dezbaterii apelului, constatând că a rămas

definitivă prin decizia nr. 1033 din 22 aprilie 1999 a Tribunalului Prahova și

irevocabilă prin decizia nr. 1259 din 6 aprilie 2000 a Curții de Apel Ploiești.

S-a reținut de către instanța de

apel că prin hotărârea de mai sus s-a constatat nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare nr. 88-N din 30 septembrie 1996 încheiat

între SC C. SA și G.C. conform art. 9 din Legea nr. 112/1995, având ca obiect

imobilul din procesul de față, și s-a dispus restituirea către stat de către contestatoarea

V.R. a sumei primite drept despăgubire pentru ½ din imobil,

reactualizată la suma de 4.015.999 lei consemnată cu recipisa C.E.C.

6/25336/1998.

Instanța de apel a raționat în

sensul că, fiind irevocabilă hotărârea de mai sus anterior intrării în vigoare

a Legii nr. 10/2001, la data formulării notificării de către contestatori

imobilul nu mai făcea parte din categoria celor înstrăinate cu respectarea

dispozițiilor legale, titlul actualului deținător G.C. nu mai era valabil, iar

Primăria Bușteni redevenise „unitate deținătoare” conform Legii nr. 10/2001,

motive pentru care imobilul trebuia restituit în natură.

Primăria orașului Bușteni a declarat

recurs solicitând casarea deciziei instanței de apel și păstrarea sentinței

primei instanțe.

În acest scop a susținut că instanța

de apel a greșit stabilind că sentința nr. 811 din 30 septembrie 1998 a

Judecătoriei Sinaia a rămas definitivă și irevocabilă, deoarece în realitate a

fost schimbată în tot în sensul respingerii acțiunii actualilor contestatori prin

decizia nr. 1033 din 22 aprilie 1999 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Recursul este întemeiat.

Așa cum s-a mai arătat, întregul

raționament care a determinat în exclusivitate soluția dată cauzei în apel are

ca fundament nulitatea absolută a contratului de vânzare-cumpărare nr. 88-N din

30 septembrie 1996 intervenit între SC C. SA și G.C., nulitate constatată prin

sentința civilă nr. 811 din 30 septembrie 1998 pronunțată de Judecătoria

Sinaia.

Prin proba cu înscrisuri

administrată în recurs s-a dovedit contrariul celor de mai sus.

Într-adevăr, prin sentința civilă

nr. 811 din 30 septembrie 1998, Judecătoria Sinaia a constatat, printre altele,

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare mai sus amintit ca

urmare a admiterii contestației introduse de V.A.R. și V.A. împotriva hotărârii

nr. 795/1997 a Comisiei județene Prahova pentru aplicarea Legii nr. 112/1995.

Potrivit deciziei nr. 1033 din 22

aprilie 1999, Tribunalul Prahova a admis apelurile declarate de Comisia

județeană Prahova pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, Consiliul județean

Prahova, Primăria Bușteni și G.C. schimbând în tot sentința de mai sus în

sensul respingerii contestației dedusă judecății.

Această decizie a fost casată, iar

cauza a fost trimisă spre rejudecare la același tribunal, prin decizia nr. 2636

din 2 septembrie 1999 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

În rejudecare Tribunalul Prahova a

pronunțat decizia nr. 3058 din 3 decembrie 1999, prin care a respins o anume

excepție și a admis apelurile declarate împotriva sentinței nr. 811 din 30

septembrie 1998 a Judecătoriei Sinaia, pe care a schimbat-o în tot în sensul că

a respins plângerea formulată de V.A.R. și V.A. împotriva hotărârii nr. 795 din

19 septembrie 1997 a Comisiei județene Prahova pentru aplicarea Legii nr. 112/1995.

Cea din urmă decizie a rămas

irevocabilă prin decizia nr. 1259 din 6 aprilie 2000 pronunțată de Curtea de

Apel București.

Așadar, contrar celor reținute de

instanța de apel, nu s-a constatat cu putere de lucru judecat nulitatea

absolută a contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul în litigiu, ceea

ce schimbă cu totul datele problemei și impune calificarea deciziei atacate ca

fiind esențial nelegală în înțelesul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., având drept

consecințe admiterea recursului în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și,

potrivit art. 313 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre o nouă judecată

instanței care a pronunțat hotărârea casată, care va lămuri starea de fapt și

de drept în raport cu adevăratul probatoriu administrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria municipiului Bușteni împotriva deciziei nr. 365 din 3 noiembrie 2006

pronunțată de Curte de Apel Ploiești, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza

spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 mai 2007.