ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1382/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea introductivă reclamantul

I.C.C. a chemat în judecată Orașul Bușteni prin Primar, Comisia Locală Bușteni

pentru aplicarea legii 10/2001 și Primarul Orașului Bușteni solicitând anularea

dispozițiilor nr. 390, 391, 497, 498/2007 emise de Primarul Orașului Bușteni,

restituirea în natură, pe vechiul amplasament a terenului de 3135 mp situat în

Bușteni, sau, în subsidiar atribuirea în compensare a unui teren de aceeași

valoare și excluderea din cuprinsul dispozițiilor a intervenientei B.G. care nu

are calitate de persoană îndreptățită.

A solicitat citarea în cauză, în calitate

de intervenienți forțați, pentru a le fi opozabilă hotărârea, a numiților V.A.I.,

V.E., V.N., V.M., I.A. și B.G.

In motivarea cererii a solicitat restituirea

în natură a întregului teren și a învederat că intervenienta B.G. nu are

calitate de persoană îndreptățită fiind străină de moștenirea autorului său I.C.I.

Tribunalul Prahova, prin sentința civilă

nr. 2548 din 7 octombrie 2008 a respins contestația reținând că prin

dispozițiile contestate s-a dispus restituirea în natură către reclamant și

intervenienți, a suprafeței de 1156 mp, pentru restul de 1979 mp acordându-se

despăgubiri.

Raportul de expertiză efectuat în

cauză a concluzionat că terenul în suprafață totală de 3135 mp și este folosit

de CFR.

S-a constatat că, potrivit

dispozițiilor art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 reclamantul și

intervenienții au calitate de persoane îndreptățite, reținându-se că autorul

acestora, R.V. a dobândit imobilul constând din două loturi.

Nu a fost reținută susținerea

potrivit căreia intervenienta B.G. nu ar avea calitate de persoană îndreptățită

întrucât certificatul de vacanță succesorală nr. 12/1965 a fost desființat, iar

certificatele de moștenitor nr. 33/1997 și nr. 52/2001, prin care se constată

calitatea de moștenitoare a intimatei, au fost emise cu acordul reclamantului

și nu au fost desființate prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamantul învederând că Primăria Orașului Bușteni nu are calitate procesuală

pasivă întrucât expertiza a concluzionat că terenul este ocupat de Ministerul

Transporturilor reprezentat de CFR care trebuia introdus în cauză. De asemenea,

greșit s-a constatat că a fost solicitată restituirea în natură a întregului

teren, iar intervenienta B.G. nu are calitate de succesor al defunctului R.V.

întrucât potrivit declarației autentificate nr. 397/1965 a renunțat la

moștenire, certificatul de moștenitor eliberat ulterior fiind fals. Conform

declarației intervenientei, din dosarul penal nr. 5284/P/2005 aceasta a

recunoscut că a renunțat la succesiune și ulterior a solicitat eliberarea

certificatului de moștenitor.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia civilă nr. 70 din 27 martie 2009 a respins apelul reținând că Primăria

Orașului Bușteni are calitate procesuală pasivă întrucât a fost investită cu

soluționarea notificării.

De asemenea, instanța fondului a

interpretat corect cererea cu care a fost investită.

S-a mai reținut că intervenienta B.

a dovedit calitatea de moștenitor prin certificatele de moștenitor nr. 33 din 29

aprilie 1997 și nr. 52/2001 depuse la filele 41-42 ale dosarului de fond.

Aceste certificate au fost contestate de reclamant, însă cererea s-a respins

prin sentința irevocabilă nr. 2519 din 9 aprilie 2003 depusă la filele 43-49

ale dosarului de fond. Certificatul prin care s-a constatat vacanța succesorală

a fost constatat nul prin sentința civilă, irevocabilă, nr. 21227/1999 a

Judecătoriei sectorului 1, iar referirea reclamantului la dosarul penal nu

poate fi luată în seamă cât timp cele două certificat de moștenitor nu au fost

declarate false.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs reclamantul I.C.C., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

solicitând casarea acesteia. In motivare a arătat că este necesar a se localiza

corect terenul în litigiu, considerând că, în mod abuziv i s-a impus acceptarea

unui alt teren decât cel deținut de autorul său. De asemenea, a reiterat

critica privitoare la lipsa calității de moștenitoare a intimatei B.G.

Recursul nu este fondat.

Recurentul susține că expertiza topo

efectuată în cauză, pe parcursul soluționării cauzei în fond, a identificat

terenul pe alt amplasament decât cel inițial, însă nu a formulat obiecțiuni la

concluziile expertului, aspect consemnat în încheierea de ședință din 30

septembrie 2009, fila 313 a dosarului de fond. De asemenea, nu a criticat acest

aspect nici pe calea devolutivă a apelului în care se putea cere completarea

probelor referitoare la situația actuală a imobilului.

Ca atare, această critică este

invocată

omisso medio

, recurentul nemaiputând învedera direct în recurs

nelegalitatea soluției pronunțată de instanța de fond sub acest aspect.

Nu poate fi reținută nici critica

privitoare la lipsa calității de moștenitoare a intervenientei B.G.

Certificatele de moștenitor nr. 33

din 29 aprilie 1997 și nr. 52/2001 cu care aceasta și-a dovedit calitatea de

persoană îndreptățită nu au fost anulate printr-o hotărâre judecătorească,

astfel încât ele fac dovada deplină a calității de moștenitor, cum bine a

reținut instanța de apel.

Trebuie menționat că potrivit

prevederilor Legii nr. 36/1995 privind notarii publici și a activității

notariale, certificatul de moștenitor se eliberează de către notarul public în

cadrul procedurii succesorale notariale

necontencioase

și cuprinde constatările referitoare la masa succesorală, calitatea

moștenitorilor și cotele ce le revin din patrimoniul defunctului, respectiv

bunurile atribuite dacă moștenitorii și-au împărțit averea prin bună învoială.

Referitor la puterea doveditoare a

certificatului de moștenitor Legea nr. 36/1995, prin art. 88 teza a II-a, și-a

fixat preferințele sale, fiind categorică și fără echivoc, în sensul că „până

la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face

dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor

care se cuvin fiecărui moștenitor în parte”.

Din dispoziția legală citată rezultă că,

odată emis de notarul public, certificatul de moștenitor nu poate fi ignorat,

prin simpla lui negare, de către părțile litigante, întrucât atare act, în

puterea legii, face dovada deplină, printre altele și asupra calității de

moștenitor, până la anularea lui prin hotărâre judecătorească.

Față de aceste considerente recursul

se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul I.C.C. împotriva deciziei nr. 70 din 27 martie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 martie 2010.