ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6191/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 09 martie 2010, reclamantul V.M.D. prin S.A.P.F.L. a chemat în judecată pe pârâții M.S., și D.S.P., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate netemeinicia și nelegalitatea Ordinului M.S. nr. 673/2009 prin care reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere deținută anterior și a oricăror dispoziții sau acte subsecvente acestuia; nulitatea de drept a Actului Adițional D.S.P. Dolj la Contractul Individual de Muncă și, pe cale de consecință, modificarea Ordinului M.S. nr. 673/2009 în sensul numirii definitive a reclamantului în funcția publică de conducere de „inspector sanitar șef" sau într-una echivalentă în cadrul pârâtei D.S.P.

Dolj, cu toate consecințele ce decurg din aceasta, și plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public reclamant. În fapt, s-a arătat că reclamantul, membru de sindicat, este funcționar public definitiv în cadrul D.S.P. Dolj, încadrat în funcție în conformitate cu prev. Legii nr. 188/1999, rep., ocupând, la data emiterii actului administrativ contestat, funcția de publică de conducere de Inspector Șef în cadrul pârâtei D.S.P. Dolj, instituție publică aflată în subordinea directă a celeilalte pârâte. A arătat că la baza emiterii Ordinului M.S.

nr. 673/2009 nu a stat o situație temeinică și reală, care să justifice măsura desființării postului ocupat de reclamant, post care de altfel a fost transformat și nu desființat, ci necesitatea clasei politice și guvernamentale de a politiza funcția publică de conducere ocupată de reclamant, prin transformarea acesteia în una eminamente politică - aceea de director coordonator adjunct, pe baza unor ordonanțe de urgență ale guvernului. La data de 31 martie 2010, pârâta D.S.P. Dolj a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive față de obiectul acțiunii și excepția tardivității introducerii cererii. În acest sens a arătat că reclamantul a fost eliberat din funcția de conducere la data de 15 aprilie 2009 prin Ordinul M.S.

673/2009, ce a avut in vedere atr.4 din OU.G. nr. 1/ 2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului fin sectorul bugetar și art. 6 din O.M.S. Nr. 127/2009 si nicidecum O.U.G. nr. 37 din 22 aprilie 2009 care a apărut după eliberarea acestuia, iar introducerea cererii este la data 02 martie 2010. La data de 02 aprilie 2010 pârâtul M.S. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului S.A.P.F.L. motivată de lipsa unui mandat expres între reclamantă și dl. V.M.D. în virtutea căruia acesta să poată promova acțiunea de față. Pârâta a mai invocat și excepția prescrierii dreptului de a promova acțiunea având în vedere că actul administrativ atacat a fost emis în data de 15 aprilie 2009 și că prin adresa din 19 mai 2009 dl. V.M.D.

a formulat o plângere prealabilă împotriva Ordinului nr. 673/2009, la care s-a comunicat răspuns în data de 16 iunie 2009, fiind incidente dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. La termenul din data de 29 aprilie 2010, reprezentantul reclamantei a depus răspuns la întâmpinările formulate în cauză prin care, referitor la excepția lipsei calității procesuale active, a arătat că, potrivit art. 6 din Statutul sindicatului, calitatea de membru se dobândește pe bază de adeziune scrisă iar reclamantul V.M.D. este membru al sindicatului, calitate dobândită de acesta în urma adeziunii completate a cărei copie a fost atașată la dosar.

Cu privire la excepția referitoare la tardivitatea cererii, a arătat că Ordinul contestat a fost emis la data de 15 aprilie 2009 și comunicat ulterior, iar cererea de chemare în judecată, date fiind motivele temeinice legate de Constituționalitatea celor două O.U.G., a fost formulată peste termenul prev. la art. 11 alin. (1) dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, reclamantul nefiind decăzut din dreptul de a introduce această cerere. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a D.S.P. Dolj, a arătat că pârâta D.S.P. Dolj a fost desemnată prin ordinul contestat să aducă la îndeplinire ordinul contestat fiind emitenta Actului adițional la Contractul Individual de muncă nr. 36. Prin sentința nr. 345 din 08 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 718/54/2010 s-a respins acțiunea formulată de reclamant.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul V.M.D., prin Sindicatul Administrației Publice Forța Legii. Prin Decizia nr. 1963 din 01 aprilie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul reclamantului, s-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, apreciindu-se că judecătorul nu a dat dovadă de rol activ, in sensul lămuririi cererii de chemare in judecată. În rejudecare, cauza fiind înregistrată sub nr. 718/54/2010, la data de 08 noiembrie 2011 reclamantul a depus la dosar precizare la acțiune prin care a solicitat să se constate netemeinicia și nelegalitatea Ordinului M.S. nr. 673/2009; să se constate nulitatea de drept a actului adițional la Contractul individual de muncă întocmit de D.S.P.

Dolj, obligarea pârâtului M.S. să procedeze la numirea definitivă a reclamantului în funcția publică de conducere de „inspector șef" în cadrul D.S.P. Dolj și obligarea pârâtei D.S.P. Dolj la plata unei despăgubiri egale cu diferențele salariale și celelalte drepturi de care reclamantul ar fi beneficiat începând cu data de 15 aprilie 2009 actualizate. La data de 12 decembrie 2011 s-a formulat întâmpinare de către D.S.P. Dolj, prin care s-a reiterat excepția tardivității introducerii acțiunii și excepția lipsei calități procesuale pasive a D.S.P. Dolj, față de obiectul acțiunii, care privește un ordin emis de ministrul sănătății. La data de 30 ianuarie 2012 reclamantul a depus o completare la acțiunea precizată, prin care a menționat că, prin funcția de inspector șef pe care solicită să fie numit, se înțelege funcția de șef serviciu la nivelul S.C.S.P., potrivit art. 16 din Anexa 1 a Ordinul M.S.

nr. 1078/2010. Hotărârea instanței de fond. Prin sentința nr. 146 din 5 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S.A.P.F.L. în calitate de reprezentant legal al membrului de sindicat V.M.D., în contradictoriu cu pârâții M.S. și D.S.P. Dolj. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin Ordinul nr. 673 din 15 aprilie 2009 emis de M.S., s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de Inspector Sanitar șef și încadrarea sa în funcția publică de execuție de inspector clasa 1, gradul superior, treapta I de salarizare în cadrul D.S.P. Dolj.

Instanța a mai reținut că la data de 25 mai 2009 s-a încheiat actul adițional la contractul individual de muncă al dl. V.M.D., în sensul că, începând cu data de 22 mai 2009, reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere de inspector executiv adjunct pentru control în sănătatea publică fiind reîncadrat în funcția publică de execuție de inspector clasa I, gr. Superior tr. I, în cadru S.C.S.P. Împotriva acestui ordin, reclamantul a formulat plângerea prealabilă care a fost înregistrată la M.S. în 19 mai 2009., in cuprinsul căreia a solicitat modificarea Ordinului nr. 673 din 15 aprilie 2009 prin eliminarea prevederilor nelegale și numirea sa definitivă în funcția publică de conducere de director executiv adjunct pentru control în sănătatea publică.

S-a arătat in sentința atacată că s-a formulat răspuns prin adresa din 16 iunie 2009, în sensul că în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (2) coroborate cu dispozițiile art. 15 din anexa 1 la Ordinul M.S. nr. 127/2009, începând cu data de 15 martie 2009 funcția ocupată de reclamant nu se mai regăsește în satul de funcții al autorității publice și că ulterior, reclamantul a revenit cu o cerere denumită „cerere de reîncadrare în funcția publică de conducere", înregistrată la M.S.

sub nr. 1368 din 12 februarie 2010, in cuprinsul acesteia fiind menționat expres În cuprinsul acestei cereri, reclamantul menționează expres că răspunsul la plângerea prealabilă inițială i s-a comunicat prin adresa din 16 iunie 2009. Curtea de apel analizând cu prioritate excepția tardivității acțiunii, a constatat potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că termenul de 6 luni aplicabil cererilor prin care se solicită anularea unui act administrativ individual a fost depășit, in condițiile in care răspunsul pârâtului a fost comunicat la data de 16 iunie 2009 iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 05 martie 2010. A apreciat judecătorul fondului că împrejurarea că, la data de 03 februarie 2010 reclamantul a revenit cu o nouă cerere, intitulată „cererea de reîncadrare în funcția publică de conducere", nu constituie o cauză de repunere în termenul de prescripție de 6 luni.

Au fost înlăturate ca nefondate susținerile reclamantului cu privire la aplicabilitatea in cauză a dispozițiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 potrivit cu care termenul în care poate fi introdusă acțiunea este de 1 an calculat de la data publicării deciziei de declarare a neconstituționalității disp. art. 3 din O.U.G. nr. 37/2009, întrucât temeiul legal avut în vedere la emiterea ordinului contestații constituie disp. art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul S.A.P.F.L. în calitate de reprezentant al membrului de sindicat V.M.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a solicitat modificarea in tot a sentinței atacate in sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat că Ordinul nr. 673/2009 a fost emis la data de 15 aprilie 2009, având un evident caracter retroactiv. S-a susținut că legea contenciosului administrativ nu limitează posibilitatea de a formula mai multe cereri in procedura plângerii prealabile. Totodată, s-a arătat in motivele de recurs, că prin răspunsul din data de 16 iunie 2009 s-a comunicat împrejurarea că plângerea prealabilă a rămas fără obiect, astfel că dreptul reclamantului de a acționa in instanță a fost suspendat începând cu data de 22 aprilie 2009 și până la data de 14 ianuarie 2010, dată la care a fost publicată decizia prin care Curtea Constituțională a desființat ordonanța și efectele sale. De asemenea, s-au invocat dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, apreciindu-se că Decizia nr. 1257/2009 și Decizia nr. 1629/2010 ale Curții Constituționale au suspendat termenul de prescripție.

S-a mai susținut in motivele de recurs că, in condițiile in care actul administrativ nu a fost comunicat, termenul de un an de decădere este nedefinit. De asemenea, s-a arătat că recurentul - reclamant a fost repus in termen odată cu declararea neconstituționalității O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, formulând astfel o nouă cerere in procedura prealabilă in data de 3 februarie 2010, răspunsul pârâtului fiind emis la data de 4 martie 2010 de la care se calculează termenul de introducere a acțiunii. În ceea ce privește motivele temeinice prevăzute de Legea nr 554/2004 se precizează că aspectele invocate se circumscriu textului de lege, apreciind că sunt incidente și dispozițiile art. 9 alin (4) din Legea nr. 554/2004, reclamantul fiind destituit printr-un act normativ.

În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct 4, 8 și 9 C. proc. civ. . Procedura în fata instanței de recurs Recurentul a depus în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. înscrisuri în susținerea cererii de recurs. Intimata - pârâtă D.S.P. Dolj a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, a arătat reclamantul Considerentele si soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente: La data de 05 martie 2010, reclamantul a formulat prezenta cerere, de chemare în judecată, precizată in rejudecarea cauzei, prin care a solicitat ca, în contradictoriu cu M.S.

și D.S.P. Dolj, să se constate netemeinicia și nelegalitatea Ordinului nr. 673/2009 emis de M.S., dar și nulitatea actului adițional nr. 347/2009 și să se dispună numirea sa definitivă în funcția șef serviciu la nivelul Serviciului de control în sănătatea publică, plata unei despăgubiri egale cu diferențele salariale și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 15 aprilie 2009 actualizate. Prin Ordinul nr. 673 din 15 aprilie 2009 emis de M.S., s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de inspector sanitar șef și încadrarea sa în funcția publică de execuție de inspector clasa 1, gradul superior, treapta I de salarizare în cadrul D.S.P. Dolj.

La data de 25 mai 2009 s-a încheiat actul adițional la contractul individual de muncă al reclamantului, prin care s-a stabilit că, începând cu data de 22 mai 2009, reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere de inspector executiv adjunct pentru control în sănătatea publică, fiind reîncadrat în funcția publică de execuție de inspector clasa I, gr. Superior tr. I, în cadru Serviciului de control și Sănătate Publică. Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004 „cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă". În speță, reclamantul a formulat plângere prealabilă din 19 mai 2009 la care pârâtul M.S.

a răspuns prin adresa din 16 iunie 2009, aspect confirmat de către reclamant. În condițiile in care prezenta acțiune a fost înregistrată la data de 5 martie 2010, Înalta Curte constată că a fost depășit termenul de 6 luni prevăzut de lege, soluția instanței de fond fiind corectă. Critica formulată in motivele de recurs, in sensul că termenul - limită de introducere a plângerii prealabile este nedefinit, întrucât Ordinul nr. 673/2009 emis de M.S. nu a fost niciodată comunicat oficial reclamantului, va fi respinsă ca neîntemeiată, instanța de fond nereținând tardivitatea formulării procedurii prealabile. De asemenea, împrejurarea că după ce a primit răspuns la plângerea prealabilă, reclamatul a revenit cu o nouă plângere, înregistrată la pârâtul M.S.

din 12 februarie 2010, nu este de natură să modifice modul de calcul al termenului de prescripție, acceptarea tezei contrare in sensul că orice petiție ulterioară prorogă momentul de început al acestui termen de prescripție a dreptului de sesizare a instanței, contravenind principiului securității și stabilității raporturilor juridice. Reclamantul a susținut in motivele de recurs că in cauză sunt incidente și dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „pentru motive temeinice", apreciate de către reclamant ca fiind Deciziile Curții Constituționale nr. 1257/2009 și 1629/2010 prin care s-a constatat neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009 și nr. 105/2009, in cadrul actului administrativ individual cererea poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data luării la cunoștință.

Această apărare nu poate fi primită de către instanța de recurs, întrucât „motivele temeinice" prevăzute de alin. (2) al art. 11 din Legea nr. 554/2004, au in vedere situații de ordin subiectiv și obiectiv, pe care recurentul -reclamant nu le-a probat. În speță, pronunțarea Curții Constituționale asupra constituționalității O.U.G. nr. 37/2009, act normativ care nu a stat la baza emiterii ordinului atacat, în condițiile in care nici nu era publicat in M. Of. la momentul emiterii acestuia, nu poate fi apreciat nici ca „motiv temeinic", de suspendare a cursului prescripției, cum nici răspunsul nefavorabil emis la plângerea prealabilă formulată. Deasemenea,aceeași împrejurare invocată de către recurentul - reclamant, nu poate constitui nici motiv de „împiedicare printr-o împrejurare mai presus de voința părții", prevăzut de art. 103 C. proc.

civ. Totodată, se constată că nu sunt incidente in cauză nici dispozițiile alin. (4) ale art. 9 din Legea nr. 554/2004, in preambulul ordinului contestat nefiind menționată O.U.G. nr. 37/2007. Pentru motivele expuse, Înalta Curte va aprecia că soluția instanței de fond de admitere a excepției tardivității formulării procedurii prealabile, este legală și temeinică. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Sindicatul A.P.F.L. în calitate de reprezentant al membrului de sindicat V.M.D. împotriva sentinței nr. 146 din 5 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2013.