ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4743/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul D.D.

a solicitat în contradictoriu cu pârâții M.M.F.P.S. și I.T.M. Dolj constatarea

nulității Ordinului din 23 aprilie 2009 emis de M.M.F.P.S. și repunerea

părților în situația anterioară, cu acordarea drepturilor bănești cuvenite de la

data de 23 aprilie 2009 și până la reintegrarea efectivă în funcție.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că în baza Ordinului din 22 decembrie 2004 emis

de M.M.F.P.S. a fost numit în funcția publică de conducere de inspector șef

adjunct - inspector de muncă clasa I grad profesional superior treapta de

salarizare I în domeniul relațiilor de muncă la I.T.M. Dolj.

Mai arată reclamantul

că prin Ordinul din 23 aprilie 2009 emis de M.M.F.P.S., funcția publică de

conducere de inspector șef adjunct al I.T.M. Dolj ocupat de acesta s-a

desființat.

În cauză s-a formulat

întâmpinare de către M.M.F.P.S. care a invocat excepția necompetenței materiale

a Tribunalului Dolj în soluționarea cauzei deduse judecății, precum și excepția

inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile

prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 1666

din 24 noiembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 12295/63/2009 al Tribunalului

Dolj s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Craiova, reținându-se că în cauză se solicită anularea unui act emis de o autoritate

publică centrală, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cauza s-a înregistrat

pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 5 ianuarie 2010 sub nr. 71/54/2010.

Prin sentința nr. 24

din 25 ianuarie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea

procedurii prealabile, invocată prin întâmpinare de către pârâtul M.M.F.P.S. și

a respins acțiunea în consecință.

Pentru a pronunța

această sentință s-a reținut că în speță nu s-a făcut dovada faptului că

înainte de sesizarea instanței de judecată, reclamantul s-a adresat autorității

emitente a actului contestat cu solicitarea revocării actului administrativ.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul D.D. criticând sentința atacată pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Se arată în motivarea

căii de atac că soluția dată de instanța de fond în motivarea excepției

inadmisibilității acțiunii este nelegală și încalcă legea contenciosului

administrativ.

Astfel art. 7 alin.

(1) din Legea contenciosului administrativ nu reglementează nici un „recurs

grațios obligatoriu” neexistând în acest act normativ această noțiune. Acest

text reglementează condițiile generale ale procedurii prealabile, însă în

alineatele, respectiv punctele următoare ale aceluiași articol sunt

reglementate excepțiile de la acest termen general.

Mai arată recurentul

că una dintre aceste excepții este aceea prevăzută și reglementată de punctul 5

al aceluiași articol, în care se prevede în mod expres că în cazul cererilor

care privesc persoane vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, nu

este obligatorie procedura prealabilă.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru

considerentele ce urmează.

Legea contenciosului

administrativ a prevăzut în art. 7 și art. 11 două termene ce trebuie avute în

vedere de participanții la procesul civil, atât de părțile implicate, cât și de

instanța de judecată și anume termenul pentru formularea plângerii prealabile,

procedură prevăzută de lege ca o condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune

și termenul de introducere a acțiunii la instanța de contencios administrativ

competentă.

Astfel, conform

prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa

instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act

administrativ trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30

de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a

acestuia.

Procedând la

verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că

la data de 25 ianuarie 2010 intimatul-reclamant s-a adresat instanței de

contencios administrativ, considerându-se vătămat într-un drept recunoscut de

lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din

Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluționare a cererilor în contenciosul

administrativ.

A considerat reclamantul

că dispozițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999, aplicabile cauzei, prevăd

posibilitatea introducerii cererii direct la instanță fără o procedură

prealabilă.

Înalta Curte de

Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat întrucât a constatat

faptul că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a legii, în sensul că a

considerat a fi necesară procedura prealabilă, în condițiile în care

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevăd expres această procedură,

excepția de la această procedură fiind prevăzută în alin. (5) din textul

invocat, respectiv în cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul

Poporului, Ministerul Public, A.N.F.P. sau al celor care privesc cererile celor

vătămați prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazul

prevăzut la art. 2 alin. (2) și la art. 4, situație în care nu se afla reclamantul.

Raportându-se la

dispozițiile legale în vigoare la data introducerii acțiunii, Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte a constatat faptul că

reclamantul nu s-a adresat cu o plângere prealabilă autorității emitente a

actului contestat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

554/2004, procedură prevăzută de dispozițiile art. 7 din actul normativ arătat,

motiv pentru care cererea reclamantului va fi respinsă ca inadmisibilă.

În aceste condiții,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că lipsa parcurgerii procedurii

prealabile, contrar celor reținute de recurent, este o cauză de

inadmisibilitate a acțiunii.

De asemenea,

constatându-se nelegalitatea hotărârii judecătorești atacate pe acest aspect,

ce are caracter peremptoriu, examinarea motivelor de recurs ce vizează fondul

pricinii nu mai este necesară.

Prin urmare, în

temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de D.D. împotriva sentinței nr. 24 din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2010.