ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4743/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul D.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M.M.F.P.S. și I.T.M. Dolj constatarea nulității Ordinului din 23 aprilie 2009 emis de M.M.F.P.S. și repunerea părților în situația anterioară, cu acordarea drepturilor bănești cuvenite de la data de 23 aprilie 2009 și până la reintegrarea efectivă în funcție. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în baza Ordinului din 22 decembrie 2004 emis de M.M.F.P.S. a fost numit în funcția publică de conducere de inspector șef adjunct - inspector de muncă clasa I grad profesional superior treapta de salarizare I în domeniul relațiilor de muncă la I.T.M.

Dolj. Mai arată reclamantul că prin Ordinul din 23 aprilie 2009 emis de M.M.F.P.S., funcția publică de conducere de inspector șef adjunct al I.T.M. Dolj ocupat de acesta s-a desființat. În cauză s-a formulat întâmpinare de către M.M.F.P.S. care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj în soluționarea cauzei deduse judecății, precum și excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin sentința nr. 1666 din 24 noiembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 12295/63/2009 al Tribunalului Dolj s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, reținându-se că în cauză se solicită anularea unui act emis de o autoritate publică centrală, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 5 ianuarie 2010 sub nr. 71/54/2010. Prin sentința nr. 24 din 25 ianuarie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, invocată prin întâmpinare de către pârâtul M.M.F.P.S. și a respins acțiunea în consecință. Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că în speță nu s-a făcut dovada faptului că înainte de sesizarea instanței de judecată, reclamantul s-a adresat autorității emitente a actului contestat cu solicitarea revocării actului administrativ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D.D. criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Se arată în motivarea căii de atac că soluția dată de instanța de fond în motivarea excepției inadmisibilității acțiunii este nelegală și încalcă legea contenciosului administrativ. Astfel art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nu reglementează nici un „recurs grațios obligatoriu” neexistând în acest act normativ această noțiune. Acest text reglementează condițiile generale ale procedurii prealabile, însă în alineatele, respectiv punctele următoare ale aceluiași articol sunt reglementate excepțiile de la acest termen general. Mai arată recurentul că una dintre aceste excepții este aceea prevăzută și reglementată de punctul 5 al aceluiași articol, în care se prevede în mod expres că în cazul cererilor care privesc persoane vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, nu este obligatorie procedura prealabilă.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează. Legea contenciosului administrativ a prevăzut în art. 7 și art. 11 două termene ce trebuie avute în vedere de participanții la procesul civil, atât de părțile implicate, cât și de instanța de judecată și anume termenul pentru formularea plângerii prealabile, procedură prevăzută de lege ca o condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune și termenul de introducere a acțiunii la instanța de contencios administrativ competentă.

Astfel, conform prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Procedând la verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că la data de 25 ianuarie 2010 intimatul-reclamant s-a adresat instanței de contencios administrativ, considerându-se vătămat într-un drept recunoscut de lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ.

A considerat reclamantul că dispozițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999, aplicabile cauzei, prevăd posibilitatea introducerii cererii direct la instanță fără o procedură prealabilă. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat întrucât a constatat faptul că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a legii, în sensul că a considerat a fi necesară procedura prealabilă, în condițiile în care dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevăd expres această procedură, excepția de la această procedură fiind prevăzută în alin. (5) din textul invocat, respectiv în cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, A.N.F.P. sau al celor care privesc cererile celor vătămați prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazul prevăzut la art. 2 alin. (2) și la art. 4, situație în care nu se afla reclamantul.

Raportându-se la dispozițiile legale în vigoare la data introducerii acțiunii, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte a constatat faptul că reclamantul nu s-a adresat cu o plângere prealabilă autorității emitente a actului contestat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, procedură prevăzută de dispozițiile art. 7 din actul normativ arătat, motiv pentru care cererea reclamantului va fi respinsă ca inadmisibilă. În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că lipsa parcurgerii procedurii prealabile, contrar celor reținute de recurent, este o cauză de inadmisibilitate a acțiunii. De asemenea, constatându-se nelegalitatea hotărârii judecătorești atacate pe acest aspect, ce are caracter peremptoriu, examinarea motivelor de recurs ce vizează fondul pricinii nu mai este necesară.

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.D. împotriva sentinței nr. 24 din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010.