ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 109/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

sub numărul 5881/87/2006 pe rolul

Tribunalului Teleorman, reclamanta SC I. SRL a formulat

plângere împotriva notei de control a C.

C. al M.A.D.R. (fostul

M.A.P.D.R.) solicitând

anularea acestei note, precum și

exonerarea de la restituirea sumei

primite drept

despăgubiri.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că în baza notei de

control sus menționate i s-a imputat suma de

533.632,59 lei, prin

adresa

din 23 octombrie 2006, sumă primită drept despăgubire pentru

calamități în anul 2005, în conformitate cu prevederile Legii

nr. 381/2001 privind acordarea despăgubirilor în

caz de calamități naturale în agricultură, întrucât procesele - verbale de constatare

a

calamităților nu au fost depuse în

termenul legal de 5 zile de la

întocmire,

documentația este incompletă, contractul de asigurare a

intrat în

vigoare la o dată ulterioară celei stabilite prin actele

normative, sumele primite drept despăgubire de la

societatea de

asigurare nu au fost

scăzute din suma calculată și primită drept

despăgubire, procesele - verbale de înființare a culturilor nu sunt

datate.

La data de 17 ianuarie 2007, pârâta D.A.D.R.

Teleorman a formulat

întâmpinare prin care a

invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Teleorman, cu

motivarea că fiind vorba de un act al

unui

organ al administrației publice centrale, competența aparține

Curții de

Apel.

Prin sentința civilă nr. 72 din data de

23 ianuarie 2007

Tribunalul Teleorman a

admis excepția de necompetență materială

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de

Apel București.

Prin

sentința civilă nr. 865 din data de 22 martie 2007 Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea formulată de SC I. SRL

ca

inadmisibilă.

Pentru a

pronunța această soluție, Curtea de Apel București,

secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a reținut în esență că, reclamanta

nu a făcut dovada că, anterior sesizării

Instanței

de contencios administrativ cu cererea de anulare a notei de control a C.C. al

M.

A.D.R.(fostul M.A.P.D.R.) care a

stat la baza imputării sumei

contestate, a îndeplinit procedura

prealabilă prevăzută de art. 7

alin. (1) din

Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Împotriva sentinței civile nr. 865 din data de

22 martie 2007, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs SC I. SRL

Zimnicea criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta -

reclamantă a susținut, în esență, că în mod eronat

Instanța

de Fond a considerat că SC I. SRL Zimnicea,

anterior

sesizării Instanței privind anularea actelor administrative,

nu a

îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de Legea

nr. 554/2004 modificată și completată prin Legea nr. 262/2007.

Analizând actele

dosarului în raport cu motivele invocate de

recurenta - reclamantă și cu prevederile art. 304

ind. 1 C. proc. civ.

, Curtea va constata că recursul este

fondat, urmând a fi

admis, dispunându-se

casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei

spre rejudecare la

aceeași Instanță.

Un prim aspect care trebuie precizat,

se referă la obiectul

cererii de chemare în

judecată, și anume anularea procesului - verbal

încheiat la data de 31

octombrie 2006 sub numărul 10021 de către

reprezentanții

D.A.D.R.

Teleorman prin care SC I.

SRL Zimnicea a fost obligată la

plata sumei de 533632,59 lei.

Al doilea

aspect care trebuie menționat, are în vedere faptul

că, prin cererea de chemare în judecată,

reclamanta a solicitat și anularea actului administrativ care a stat la baza

încheierii

procesului - verbal

din 31 octombrie 2006

, și anume acea parte din nota de

control din 29 mai 2006, încheiată de reprezentanții C.C. al M.A.D.R.,

opozabilă SC I. SRL Zimnicea.

Această

notă de control a fost adusă la cunoștința

societății reclamante cu ocazia încheierii

procesului - verbal, adică

la data de 31 octombrie 2006.

În raport

de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

privind Contenciosul Administrativ, Înalta Curte

constată că acesta

este

momentul de la care curge termenul prevăzut de acest articol,

termen înlăuntrul căruia se poate formula plângere prealabilă împotriva

actului administrativ atacat.

Prin

acest text de lege a fost astfel instituită o procedură

prealabilă obligatorie, în lipsa căreia Instanța

nu poate fi sesizată,

având

în vedere și dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ.,

în raport de care în cazurile anume

prevăzute de lege sesizarea

Instanței competente se poate

face numai după îndeplinirea procedurii prealabile.

Parcurgerea

procedurii administrative prealabile reprezintă o

condiție

obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuși

exercițiul dreptului la acțiune în contencios administrativ.

Or, în cauza de

față, recurenta - reclamantă a îndeplinit această

procedură administrativă prealabilă, formulând

plângere

împotriva procesului - verbal

din 31 octombrie 2006 și a acelei părți din nota

de control, plângere

înregistrată la

D.A.D.R.

Teleorman din 23 noiembrie 2006.

Mai mult

decât atât, respectarea procedurii prealabile este

recunoscută de intimata - pârâtă D.A.

D.R. Teleorman prin adresa din 30 noiembrie 2006

emisă de aceasta și înregistrată la SC I. SRL

din

8 decembrie 2006.

În cauză, în raport de cele menționate,

Înalta Curte constată

că Instanța de Fond a

pronunțat sentința civilă nr. 865 din data de

22 martie 2007 cu

aplicarea greșită a legii, întrucât recurenta -

reclamantă a probat că și-a îndeplinit obligația imperativă instituită

de

dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, realizarea procedurii

prealabile.

Cum

această procedură era obligatoriu de îndeplinit, iar

recurenta

- reclamantă s-a conformat dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004,

Curtea va admite recursul, va casa sentința

atacată

și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe, pentru

rejudecarea

fondului litigiului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de SC I. SRL Zimnicea

împotriva

sentinței civile nr. 865 din 22 martie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la

aceeași

Instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2008.