ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 109/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub numărul 5881/87/2006 pe rolul Tribunalului Teleorman, reclamanta SC I. SRL a formulat plângere împotriva notei de control a C. C. al M.A.D.R. (fostul M.A.P.D.R.) solicitând anularea acestei note, precum și exonerarea de la restituirea sumei primite drept despăgubiri.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza notei de control sus menționate i s-a imputat suma de 533.632,59 lei, prin adresa din 23 octombrie 2006, sumă primită drept despăgubire pentru calamități în anul 2005, în conformitate cu prevederile Legii nr. 381/2001 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură, întrucât procesele - verbale de constatare a calamităților nu au fost depuse în termenul legal de 5 zile de la întocmire, documentația este incompletă, contractul de asigurare a intrat în vigoare la o dată ulterioară celei stabilite prin actele normative, sumele primite drept despăgubire de la societatea de asigurare nu au fost scăzute din suma calculată și primită drept despăgubire, procesele - verbale de înființare a culturilor nu sunt datate.

La data de 17 ianuarie 2007, pârâta D.A.D.R. Teleorman a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Teleorman, cu motivarea că fiind vorba de un act al unui organ al administrației publice centrale, competența aparține Curții de Apel. Prin sentința civilă nr. 72 din data de 23 ianuarie 2007 Tribunalul Teleorman a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Prin sentința civilă nr. 865 din data de 22 martie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de SC I. SRL ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a reținut în esență că, reclamanta nu a făcut dovada că, anterior sesizării Instanței de contencios administrativ cu cererea de anulare a notei de control a C.C.

al M. A.D.R.(fostul M.A.P.D.R.) care a stat la baza imputării sumei contestate, a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ. Împotriva sentinței civile nr. 865 din data de 22 martie 2007, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs SC I. SRL Zimnicea criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta - reclamantă a susținut, în esență, că în mod eronat Instanța de Fond a considerat că SC I. SRL Zimnicea, anterior sesizării Instanței privind anularea actelor administrative, nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004 modificată și completată prin Legea nr. 262/2007.

Analizând actele dosarului în raport cu motivele invocate de recurenta - reclamantă și cu prevederile art. 304 ind. 1 C. proc. civ. , Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis, dispunându-se casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași Instanță. Un prim aspect care trebuie precizat, se referă la obiectul cererii de chemare în judecată, și anume anularea procesului - verbal încheiat la data de 31 octombrie 2006 sub numărul 10021 de către reprezentanții D.A.D.R. Teleorman prin care SC I. SRL Zimnicea a fost obligată la plata sumei de 533632,59 lei. Al doilea aspect care trebuie menționat, are în vedere faptul că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat și anularea actului administrativ care a stat la baza încheierii procesului - verbal din 31 octombrie 2006 , și anume acea parte din nota de control din 29 mai 2006, încheiată de reprezentanții C.C.

al M.A.D.R., opozabilă SC I. SRL Zimnicea. Această notă de control a fost adusă la cunoștința societății reclamante cu ocazia încheierii procesului - verbal, adică la data de 31 octombrie 2006. În raport de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind Contenciosul Administrativ, Înalta Curte constată că acesta este momentul de la care curge termenul prevăzut de acest articol, termen înlăuntrul căruia se poate formula plângere prealabilă împotriva actului administrativ atacat. Prin acest text de lege a fost astfel instituită o procedură prealabilă obligatorie, în lipsa căreia Instanța nu poate fi sesizată, având în vedere și dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în raport de care în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea Instanței competente se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile.

Parcurgerea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune în contencios administrativ. Or, în cauza de față, recurenta - reclamantă a îndeplinit această procedură administrativă prealabilă, formulând plângere împotriva procesului - verbal din 31 octombrie 2006 și a acelei părți din nota de control, plângere înregistrată la D.A.D.R. Teleorman din 23 noiembrie 2006. Mai mult decât atât, respectarea procedurii prealabile este recunoscută de intimata - pârâtă D.A. D.R.

Teleorman prin adresa din 30 noiembrie 2006 emisă de aceasta și înregistrată la SC I. SRL din 8 decembrie 2006. În cauză, în raport de cele menționate, Înalta Curte constată că Instanța de Fond a pronunțat sentința civilă nr. 865 din data de 22 martie 2007 cu aplicarea greșită a legii, întrucât recurenta - reclamantă a probat că și-a îndeplinit obligația imperativă instituită de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, realizarea procedurii prealabile. Cum această procedură era obligatoriu de îndeplinit, iar recurenta - reclamantă s-a conformat dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe, pentru rejudecarea fondului litigiului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC I. SRL Zimnicea împotriva sentinței civile nr. 865 din 22 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași Instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2008.