ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1907/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1907/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Obiectul acțiunii
Prin acțiunea înregistrată sub nr.
1907/87/2010 pe rolul Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă,
asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, la data de 7 aprilie
2010, reclamanții S.S., A.R. și I.D. – funcționari publici în Departamentul de
Dezvoltare rurală din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Teleorman au chemat în judecată Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare
Rurală Teleorman – în calitate de angajator și Ministerul Agriculturii și
Dezvoltării Rurale – în calitate de ordonator principal de credite, solicitând
ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata
drepturilor salariale reprezentând sporul de 75% calculat la salariul de bază,
începând cu data de 1 august 2008 și pe viitor până la încetarea raporturilor
de muncă, cu actualizare în raport cu indicele de inflație din momentul
nașterii dreptului și până la acordarea efectivă.
Motivele de fapt și
de drept pe care se întemeiază cererea
În motivarea
acțiunii, reclamanții au susținut că sunt funcționari publici în Departamentul
de Dezvoltare Rurală din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare
Rurală Teleorman și în această calitate, conform fișei posturilor, îndeplinesc
efectiv atribuții care au ca obiect gestionarea asistenței financiare
comunitare nerambursabile prevăzute în Programul Național de Dezvoltare Rurală
2007 - 2013 finanțat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală.
Prin întâmpinarea
formulată la data de 27 aprilie 2010 pârâtul a invocat excepția necompetenței
materiale a Tribunalului justificat de faptul că este organ de specialitate al
administrației publice centrale, autoritate juridică, astfel că potrivit dispozițiilor
art. 10 din Legea nr. 554/2004 competența materială de soluționare a cauzei
aparține Curții de Apel.
Hotărârea
Tribunalului Teleorman
Prin Sentința nr.
1627/2010 Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și
contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială
și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel
București, secția contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 10 iunie 2010.
La termenul de
judecată din data de 03 mai 2011 Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților
excepția de necompetență materială a Curții de Apel în soluționarea cauzei,
având în vedere că raportul de serviciu al reclamanților este încheiat cu
Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Teleorman, autoritate publică
județeană.
Hotărârea Curții
de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal
Prin Sentința civilă
nr. 3156 din 3 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman,
secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî
astfel, Curtea de Apel a reținut că prin cererea de chemare în judecată,
reclamanții au solicitat plata unor drepturi salariale, arătând că sunt
funcționari publici în cadrul Departamentului de Dezvoltare Rurală din cadrul
Direcției de Agricultură și Dezvoltare Rurală Teleorman, autoritate publică
județeană.
A mai reținut că
potrivit dispozițiile art. 10 Legea nr. 554/2004 „litigiile privind actele
administrative emise sau încheiate de autorități publice locale și județene,
precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,
precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond
de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative
emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care
privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale
acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de
contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin legea
organică specială nu se prevede altfel”.
În raport de
dispozițiile legale menționate și de faptul că raportul de serviciu al
reclamanților este încheiat cu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Teleorman, autoritate publică de nivel județean, fiind lipsită de relevanță
împrejurarea că în calitate de pârât a fost chemat în judecată și Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Curtea de Apel a apreciat excepția ca fiind
întemeiată.
Prin încheierea
pronunțată în camera de consiliu la 24 mai 2011, privind îndreptarea erorii
materiale strecurate în dispozitivul sentinței menționate, Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit
conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării
conflictului.
II. Considerentele
Înaltei Curți de Casație și Justiție - instanță competentă să soluționeze
conflictul negativ de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 22 C.
proc. civ.
Reclamanții au
solicitat plata drepturilor salariale, reprezentând un spor de 75% calculat la
salariul de bază, iar obligația plății acestor drepturi aparține autorității
publice cu care au raporturi de serviciu, respectiv Direcția Agricultură și Dezvoltare
Rurală Teleorman.
Direcția pentru
Agricultură și Dezvoltare Rurală Teleorman este autoritate publică organizată
la nivel județean, fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza I din
Legea nr. 554/2004 modificată și completată.
Astfel, competența de
soluționare a cererilor ce privesc litigiile privind actele administrative
emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, aparține
Tribunalului.
Împrejurarea că în
cauză a fost chemat în calitate de pârât și Ministerul Agriculturii și
Dezvoltării Rurale, autoritate publică centrală, nu are influență asupra
competenței materiale de soluționare a cererii.
Plata drepturilor
salariale nu incumbă Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar
obiectul acțiunii nu îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de
această autoritate sau refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri
adresate acesteia, pentru a deveni incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza
a II-a din Legea nr. 554/2004.
Față de acestea,
în temeiul art. 22 C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a
cererii în favoarea Tribunalului Teleorman, secția contencios administrativ și
fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanții S.S., A.R. și I.D. și pe pârâții
Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Teleorman și Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în favoarea Tribunalului Teleorman, secția
contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 30 iunie 2011.