ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1424/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 17 mai 2013, reclamanta SC T.D.

SA în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură a județului Teleorman a solicitat obligarea autorității pârâte la plata sumei de 1.637.960,226 RON, reprezentând contravaloarea subvenției alocată în baza Legii creditului agricol pentru producție nr. 150/2003, pentru cheltuielile eligibile efectuate din creditul agricol, aferente anului 2010. La data de 20 iunie 2013, pârâta Direcția pentru Agricultură Teleorman a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale solicitând ca, în situația în care se va admite acțiunea reclamantei, chematul în garanție să fie obligat să vireze suma solicitată prin acțiunea introductivă, în contul Direcției pentru Agricultură Teleorman.

Prin întâmpinarea formulată la data de 12 iulie 2013, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Teleorman, secția contencios administrativ și fiscal, întrucât suma solicitată de reclamantă depășește pragul de 1.000.000 ROL prevăzut de articolul 10 din Legea nr. 554/2004, și în subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 2. Hotărârea Tribunalului Teleorman Prin sentința nr. 1292 din 3 octombrie 2013 a Tribunalului Teleorman a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat obligarea Direcției pentru Agricultură a Județului Teleorman la plata sumei de 1.637.960,226 RON reprezentând subvenție cuvenită pentru cheltuielile eligibile efectuate din creditul agricol aferent anului 2010, susținând că refuzul pârâtei a fost materializat în adresa din 15 februarie 2013 și este unul nejustificat. Instanța a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă că în cazul litigiilor având ca obiect acte administrative care privesc creanțe, competența de soluționare a cauzei se stabilește în funcție de valoare, neavând relevanță dacă actul administrativ este emis de o autoritate publică centrală sau locală.

Având în vedere suma de 1.637.960,226 RON, Tribunalul a constatat că este competentă să soluționeze cauza în primă instanță Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. 3. Hotărârea Curții de Apel București Prin sentința nr. 4107 din 18 decembrie 2013 a Curții de Apel București a fost declinată competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Teleorman. Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut că obiectul litigiului îl reprezintă refuzul nejustificat de acordare a subvenției către reclamantă, iar subvenția nu este enumerată în dispoziția legală ce enumeră limitativ aria de aplicare a competenței ce privește criteriul valoric, astfel încât a avut în vedere autoritatea publică de nivel local care este titulară a refuzului nejustificat de soluționare a cererii reclamantei în stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei. II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din noul C. proc.

civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează: 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea autorității pârâte la plata sumei de 1.637.960,226 RON, reprezentând contravaloarea subvenției alocată în baza Legii creditului agricol pentru producție nr. 150/2003, pentru cheltuielile eligibile efectuate din creditul agricol, aferente anului 2010. Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește o subvenție pentru cheltuieli eligibile, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei ce reprezintă obiect al litigiului, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate publică locală. La stabilirea acestui criteriu, Înalta Curte are în vedere faptul că este vorba de o subvenție, ce reprezintă prin definiție, un ajutor bănesc nerambursabil acordat de stat, măsură de ajutor acordată de stat prin Legea creditului agricol pentru producție, iar această subvenție reprezintă o contribuție în sensul Legii contenciosului administrativ, motiv pentru care competența materială a cauzei este stabilită întotdeauna în raport de criteriul valoric.

Văzând dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, precum și alegerea de instanță făcută de reclamantă, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Curții de Apel București. 2.Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 din noul C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC T.D. SA Alexandria, pârâta Direcția pentru Agricultură a județului Teleorman și chematul în garanție Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2014.