ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1424/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1424/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului negativ
de competență de față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată
pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 17 mai 2013, reclamanta SC T.D. SA în
contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură a județului Teleorman a solicitat
obligarea autorității pârâte la plata sumei de 1.637.960,226 RON, reprezentând contravaloarea
subvenției alocată în baza Legii creditului agricol pentru producție nr. 150/2003,
pentru cheltuielile eligibile efectuate din creditul agricol, aferente anului 2010.
La data de 20 iunie 2013,
pârâta Direcția pentru Agricultură Teleorman a formulat cerere de chemare în garanție
a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale solicitând ca, în situația în
care se va admite acțiunea reclamantei, chematul în garanție să fie obligat să vireze
suma solicitată prin acțiunea introductivă, în contul Direcției pentru Agricultură
Teleorman.
Prin întâmpinarea formulată
la data de 12 iulie 2013, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat
excepția necompetenței materiale a Tribunalului Teleorman, secția contencios administrativ
și fiscal, întrucât suma solicitată de reclamantă depășește pragul de 1.000.000
ROL prevăzut de articolul 10 din Legea nr. 554/2004, și în subsidiar, pe fond, a
solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Hotărârea Tribunalului
Teleorman
Prin sentința nr. 1292
din 3 octombrie 2013 a Tribunalului Teleorman a fost admisă excepția necompetenței
materiale a Tribunalului și a fost declinată competența de soluționare a cauzei
în favoarea Curții de Apel București.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar,
reclamanta a solicitat obligarea Direcției pentru Agricultură a Județului Teleorman
la plata sumei de 1.637.960,226 RON reprezentând subvenție cuvenită pentru cheltuielile
eligibile efectuate din creditul agricol aferent anului 2010, susținând că refuzul
pârâtei a fost materializat în adresa din 15 februarie 2013 și este unul nejustificat.
Instanța a reținut că
sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar din interpretarea
acestei dispoziții legale rezultă că în cazul litigiilor având ca obiect acte administrative
care privesc creanțe, competența de soluționare a cauzei se stabilește în funcție
de valoare, neavând relevanță dacă actul administrativ este emis de o autoritate
publică centrală sau locală.
Având în vedere suma de
1.637.960,226 RON, Tribunalul a constatat că este competentă să soluționeze cauza
în primă instanță Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
Hotărârea Curții de
Apel București
Prin sentința nr. 4107
din 18 decembrie 2013 a Curții de Apel București a fost declinată competența de
soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Teleorman. Instanța a constatat
ivit un conflict negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție
pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această
hotărâre, Curtea de Apel București a reținut că obiectul litigiului îl reprezintă
refuzul nejustificat de acordare a subvenției către reclamantă, iar subvenția nu
este enumerată în dispoziția legală ce enumeră limitativ aria de aplicare a competenței
ce privește criteriul valoric, astfel încât a avut în vedere autoritatea publică
de nivel local care este titulară a refuzului nejustificat de soluționare a cererii
reclamantei în stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei.
II. Decizia Înaltei Curți
de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.
Înalta Curte de Casație
și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate
cu dispozițiile art. 135 din noul C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse
judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare
a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și
fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Argumentele de fapt
și de drept relevante
Înalta Curte a constatat
că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic,
întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de
competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de
a judeca același proces.
Analizând actele dosarului,
Înalta Curte a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă
obligarea autorității pârâte la plata sumei de 1.637.960,226 RON, reprezentând contravaloarea
subvenției alocată în baza Legii creditului agricol pentru producție nr. 150/2003,
pentru cheltuielile eligibile efectuate din creditul agricol, aferente anului 2010.
Înalta Curte a reținut
că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare
a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care
a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și
impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul
cauzei de față, care privește o subvenție pentru cheltuieli eligibile, competența
de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului
sumei ce reprezintă obiect al litigiului, indiferent dacă actul atacat este emis
de o autoritate publică locală.
La stabilirea acestui
criteriu, Înalta Curte are în vedere faptul că este vorba de o subvenție, ce reprezintă
prin definiție, un ajutor bănesc nerambursabil acordat de stat, măsură de ajutor
acordată de stat prin Legea creditului agricol pentru producție, iar această subvenție
reprezintă o contribuție în sensul Legii contenciosului administrativ, motiv pentru
care competența materială a cauzei este stabilită întotdeauna în raport de criteriul
valoric.
Văzând dispozițiile
art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că reclamantul se poate adresa
instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, precum și alegerea
de instanță făcută de reclamantă, Înalta Curte va stabili competența de soluționare
a litigiului în favoarea Curții de Apel București.
2.Temeiul legal al soluției
adoptate
Pentru
considerentele expuse,
în temeiul art. 135 din noul
C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea
Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC T.D. SA Alexandria, pârâta Direcția
pentru Agricultură a județului Teleorman și chematul în garanție Ministerul Agriculturii
și Dezvoltării Rurale în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ
și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 martie 2014.