ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5437/2013

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 965 din 25 octombrie 2012, Tribunalul

Teleorman a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat

în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, competența de soluționare a acțiunii prin care reclamantul Consiliul Județean

Teleorman, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor

- Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative, solicita anularea deciziei

nr. II/530 din 25 mai 2012, precum și a notei de constatare a neregulilor și de

stabilire a corecțiilor financiare nr. F1. din 23 februarie 2012.

Pentru a pronunța această

soluție, tribunalul a reținut, în esență, că față de obiectul cauzei, sunt incidente

dispozițiile art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 10 din Legea nr. 554/2004

competența de soluționare revenind tribunalului.

Prin sentința civilă

nr. 34 din 9 ianuarie 2013, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența

de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Teleorman, secția de contencios

administrativ și fiscal, reținând, în esență, că în speță sunt aplicabile prevederile

art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, creanța bugetară fiind în cuantum

de 2.116,80 RON.

Constatându-se ivirea

conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului

de competență, potrivit art. 22 din C. proc. civ.

Verificând cauza, Înalta

Curte constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalul

Teleorman - Secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare.

În speță, suma în litigiu

a fost calculată în urma verificării modului de obținere de către reclamant a unor

sume avansate din fonduri de cofinanțare comunitare, în temeiul O.G. nr. 66/2011

privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea

și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente

acestora.

Conform dispozițiilor

art. 46 din actul normativ susmenționat, „Împotriva titlului

de creanță se poate formula contestație în condițiile prezentei ordonanțe de urgență”

[alin. (1)] iar „Contestația este o cale administrativă de atac

și nu înlătura dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile

sale printr-un act administrativ, în condițiile legii” [alin. (2)].

De asemenea, potrivit

art. 51 alin. (2) din același act normativ, „Deciziile pronunțate în soluționarea

contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de

contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare”.

În temeiul

normei de trimitere, prevăzută de acest din urmă text legal în ceea ce privește

stabilirea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze contestația

formulată împotriva deciziei emise de autoritatea administrativă emitentă a titlului

de creanță atacat, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

În interpretarea

și aplicarea normelor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, în mod unitar, că

aceste dispoziții

instituie

două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum

urmează:

- criteriul poziționării

în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale)

a autorității publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative

cu caracter general;

- criteriul valoric, stabilit

pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face

obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

Așadar, dacă litigiul

are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii

vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea

debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului

de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON.

În speță,

fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară, conform art. 2

alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011 - în sumă de

2.116,80 RON

- asimilată creanțelor fiscale, în sensul prevederilor Codului

de procedură fiscală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența

materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul

valoric și revine Tribunalului Teleorman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Județean Teleorman, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului

Teleorman.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 24 mai 2013.