ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5532/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 976 din 26 octombrie 2012, Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Teleorman - secția C.M.A.S.C.A.F., în soluționarea cauzei, a declinat competența de soluționare a acțiunii privind pe reclamanta U.A.T. Teleorman prin C.J. Teleorman reprezentat de Președintele C.J. Teleorman, în contradictoriu cu pârâta C.S.C. numită prin ordinul M.D.R.T. și Curtea de Conturi a României, în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ fiscal. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, î n cauza de față, decizia de soluționare a contestației emisă de C.S.C.

din cadrul M.D.R.T. este act administrativ unilateral emis de un organ central, obiectul principal dedus judecății fiind acela al anulării actului administrativ emis de organul central, obiectul subsidiar fiind acela al exonerării de plata sumei de 453.684,57 lei. Tribunalul a apreciat, în raport de prevederile art. 2 pct. 21, respectiv art. 5 pct. 1 lit. a), c) și e) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, că fondurile europene nu reprezintă contribuție la buget pentru a fi încadrate în textul art. 10 teza a I- a din Legea nr. 554/2004 care reglementează competența instanței de contencios administrativ fiscal în funcție de criteriul valoric, în favoarea tribunalului, reținând că este învestit cu soluționarea unei cereri privind anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, competența instanței fiind reglementată de art. 10 alin. (1) teza a 2- a din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința civilă nr. 295 din 23 ianuarie 2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamanta U.A.T. a Jud. Teleorman, prin C.J. Teleorman – reprezentat de Președintele C.J. Teleorman și pe pârâții C.S.C. – numită prin Ordinul M.D.R.T. și C.C. a României, în favoarea Tribunalului Teleorman și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că obiectul litigiului dedus judecății îl constituie plângerea împotriva unei decizii a Comisiei de soluționare a contestației din cadrul M.D.R.T., prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva procesului verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare din data de 15 martie 2012, încheiat de D.C.V.U.F.C. a M.D.R.T., că prin procesul verbal menționat s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei totale de 453.684,57 lei, reprezentând contribuția din fonduri U.E. și cea de la bugetul de stat, inclusiv T.V.A.

pentru realizarea investiției privind reabilitarea, astfel că soluționarea litigiului dedus judecății este dată în competența materială a tribunalului, având în vedere că potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 litigiile având ca obiect actele administrative ce privesc contribuții de până la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ - fiscale. În opinia Curții, contribuțiile la care face referire textul legal mai sus menționat exced noțiunii de contribuție definită de Legea nr. 273/2006 a finanțelor publice locale, neexistând nici un temei pentru o asemenea distincție, cu atât mai mult cu cât contribuțiile ce fac obiectul prezentului litigiu sunt creanțe bugetare, asemenea taxelor, impozitelor și datoriilor vamale ce intră, de asemenea, în sfera de aplicare a art. 10 alin. (1) din legea contenciosului administrativ.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 21 și 22 C. proc. civ., Curtea a sesizat î nalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal. Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 81 din 15 mai 2012 emisă de pârâtă, prin care s-a respins contestația U.A.T.

a Jud. Teleorman prin C.J. Teleorman și, pe cale de consecință, anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. C.A. – 20609 din 16 martie 2012 întocmită de D.C.V.R.F. din cadrul M.D.R.T. Decizia nr. 81 din 15 mai 2012 a Comisiei de Soluționare din cadrul M.D.R.T. a fost emisă în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale. Potrivit art. 2 alin. (1) pct. c din O.U.G. nr. 66/2011, fondurile europene reprezintă sume provenite din asistența financiară nerambursabilă acordată României din bugetul general al Uniunii Europene și/sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Fonduri publice naționale aferente fondurilor europene, potrivit art. 2 pct. 1 lit. d), reprezintă sume provenite din bugetul general consolidat, utilizate pentru asigurarea cofinanțării, plata prefinanțării, înlocuirea fondurilor europene în situația indisponibilității sistării temporare a plății acestor fonduri, completarea fondurilor europene în vederea finalizării proiectelor, precum și alte categorii de cheltuieli legal reglementate în acest scop. Potrivit art. 51 pct. 1 din O.U.G. nr. 66/2011, deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator la instanța de judecată de contencios administrativ competentă în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal , ale curților de apel). Înalta Curte are în vedere faptul că obiectul prezentului litigiu este reprezentat de analizarea legalității actelor emise de pârâtă în temeiul O.U.G.

nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale și că, potrivit art. 51 pct. 1 din acest act normativ, deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator la instanța de judecată de contencios administrativ competentă în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Art. 218 alin. ( 2 ) C. proc. fisc. face trimitere, în privința competenței de soluționare a acțiunilor judiciare îndreptate împotriva deciziilor emise în soluționarea contestațiilor administrativ fiscale prealabile, la dispozițiile „legii”, respectiv, în lipsa altor precizări, la dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia competenței instanțelor de contencios administrativ.

Drept urmare, procedura de control, constatare, contestare și recuperare a sumei ce face obiectul prezentului litigiu, care are un caracter specific și reprezintă, din punct de vedere al naturii sale juridice, o obligație bugetară, ce poate fi asimilată noțiunii de contribuție din legislația fiscală, urmează regimul de drept comun prevăzut în C . proc . fisc . În raport de această caracterizare a creanței respective, de valoarea care face obiectul recuperării, de natura publică a fondurilor, sunt aplicabile sub aspectul competenței materiale, prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Așa cum s-a arătat anterior, potrivit art. 10 alin. (1) teza a I- a din Legea nr. 554/2004, modificată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei, se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale. Prin urmare, fiind vorba de recuperarea unei creanțe fiscale asimilate, competența materială a instanței se stabilește prin aplicarea criteriului valoric stabilit prin textul legal anterior citat.

În speță, actele contestate de reclamantă se referă la o creanță bugetară care nu depășește suma de 500.000 lei, iar potrivit dispozițiilor art. 10 alin. ( 1 ) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare în primă instanță a litigiului se stabilește, prin raportare exclusiv la criteriul valoric, în raport de cuantumul sumei la care se referă actele contestate (inferior valorii de 500.000 lei), în favoarea tribunalelor administrativ fiscale. Din punct de vedere teritorial, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. ( 3 ) teza a I - a din Legea nr. 554/2004 și având în vedere că reclamanta a optat pentru instanța de la sediul său, respectiv Curtea de Apel București, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripția căruia se situează sediul reclamantei, respectiv în favoarea Tribunalului Teleorman, respectând opțiunea reclamantei.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta U.A.T. Jud. Teleorman, prin C.J. Teleorman, reprezentată de Președintele C.J. Teleorman, în contradictoriu cu pârâtele C.S.C. și C.C. a României, în favoarea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2013.