ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4896/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta

U.A.T. Com. Seaca a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.C. Teleorman,

anularea pct. 2 de la cap. 7 și de la cap. 1 din procesul - verbal din 30

august 0211, prevederile din raportul de audit financiar din 30 august 2011 de

la cap. 7 pct. 3 și pct. 3 din cap. 1 al procesului - verbal de constatare din

30 august 2011, a Deciziei nr. 42/2011, a Raportului financiar nr. 50 din 30

august 2011, precum și a încheierii nr. 5 din 31 octombrie 2011.

În motivarea cererii,

reclamanta a susținut, în esență, că actele contestate sunt nelegale, întrucât

sporul de dificultate și indemnizațiile imputate au fost corect stabilite și

drept urmare recuperarea lor apare neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 840

din 8 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale,

invocată de către această instanță din oficiu și, în consecință, a declinat

cauza în favoarea Tribunalului Teleorman.

Pentru a hotărî

astfel, făcând aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea a

reținut, în esență, că toate actele contestate au fost emise de C.C. Teleorman,

entitate care chiar dacă nu are personalitate juridică, este o autoritate

publică județeană și nu una centrală.

La rândul său, prin Sentința

civilă nr. 450 din 18 mai 2012, Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă,

asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței

sale materiale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea cauzei, spre

competentă soluționare, către Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal.

În motivarea acestei

soluții, Tribunalul a invocat dispozițiile art. 228 din Hotărârea nr. 130/2010

a Plenului C.C., potrivit cărora competența de soluționare a acțiunilor formulate

de entitățile verificate împotriva încheierii emise de C.S.C. aparține secției

de contencios administrativ și fiscal, din cadrul Curții de Apel, în a cărei

rază teritorială se află sediul entității verificate.

Constatând existența

conflictului negativ de competență, Tribunalul Teleorman a decis, în temeiul art.

20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în

vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul

negativ de competență, Curtea va constata că în speță, în raport de obiectul

litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei

aparține Tribunalului Teleorman, secția de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată

că, în speță, în urma acțiunii „Auditul financiar asupra situațiilor financiare

încheiate pe anul 2010” la Primăria Com. Seaca, C.C. Teleorman a constatat

abateri de la legalitate și regularitate consemnate în procesul - verbal de

constatare din 30 august 2011.

Pentru înlăturarea

abaterilor constatate, C.C. Teleorman a stabilit, prin Decizia nr. 42/2011,

măsuri privind stabilirea întinderii prejudiciului și măsuri de recuperare a

acestuia.

Împotriva acestei

decizii, entitatea verificată a formulat contestație la C.C. Teleorman,

contestație respinsă prin Încheierea nr. 5/2011 a C.S.C.

Prin acțiunea

introductivă de instanță, reclamanta a solicitat anularea pct. 2 de la cap. 7

și de la cap. 1 din procesul - verbal din 30 august 2011, prevederile din

raportul de audit financiar din 30 august 2011 de la cap. 7 pct. 3 și pct. 3

din cap. 1 al procesului verbal de constatare din 30 august 2011, a Deciziei nr.

42/2011, precum și a Încheierii nr. 5 din 31 octombrie 2011.

Măsurile și

constatările contestate se circumscriu prevederilor art. 37 raportat la art.  33

alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea C.C.

În conformitate cu

prevederile art. 37 „În situația în care, în urma verificărilor efectuate pe

parcursul execuției bugetului la persoanele juridice prevăzute la art. 23 și

24, rezultă fapte prin care au fost constatate prejudicii sau abateri cu

caracter financiar, valorificarea constatărilor se face potrivit prevederilor

art. 33”.

Art. 33 alin. (3) prevede

- „În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și

regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii

entității publice auditate această stare de fapt, stabilirea întinderii prejudiciului

și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a

conducerii entității audiate”.

Pe de altă parte,

Legea nr. 94/1992 nu conține norme derogatorii de la regulile generale de

determinare a competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ,

astfel cum sunt reglementate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care

prevede: „

Litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se

soluționează în fond de tribunalele administrativ - fiscale, iar cele privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în

fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel,

dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Având ca

reper textul de lege precitat, rezultă că au fost stabilite două criterii

pentru determinarea competenței materiale a instanțelor de contencios

administrativ: a) criteriul poziției în sistemul autorităților publice a

emitentului actului; b) criteriul valoric în cauzele fiscale (500.000 lei – valoarea

impozitului, taxei,contribuției datoriei vamale care face obiectul actului

administrativ contestat).

Cum în speța de față

nu se contestă acte administrative care să privească plata taxelor,

impozitelor, contribuțiilor sau datoriilor vamale, rezultă că este aplicabil

criteriul poziției în sistemul autorităților publice a autorității emitente a

actului contestat, în speță pârâta C.C. a Jud. Teleorman.

În aceste condiții,

competența soluționării acțiunii reclamantei, vizând, în esență, anularea

actelor administrative emise de C.C. a Jud. Teleorman, revine tribunalului, iar

nu curții de apel.

Este lipsit de

relevanță că prevederile art. 228 din Hotărârea nr. 130/2010 trimit la curtea

de apel, în a cărei rază teritorială este situat sediul entității verificate de

controlorii financiari din cadrul C.C., ca instanță competentă material a

soluționa acțiunea, deoarece nu poate fi aplicată cu prioritate o regulă

dintr-un act infralegislativ în detrimentul normei cu putere de lege care

reglementează competența materială a instanțelor de contencios administrativ (art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004), în lipsa unei norme derogatorii de

aceeași forță juridică cu regula consacrată în Legea contenciosului

administrativ.

De altfel, în acest

sens este și Decizia nr. 4522/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin a fost admisă excepția de

nelegalitate a dispozițiilor art. 228 din Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului C.C.

a României.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența

materială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Tribunalului Teleorman,

secția contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de

competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta U.A.T. Com. Seaca prin Primar în

contradictoriu cu pârâta C.C. Teleorman în favoarea Tribunalului Teleorman, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 noiembrie 2012.