ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6911/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București la data de 27 decembrie 2012 sub nr. 9638/2/2012, reclamantul Consiliul Județean Teleorman a chemat in judecata pe pârâtul M.F.P. - D.O.P.C. Phare, solicitând anularea Deciziei nr. 139 din 27 august 2012 emisă de M.F.P. - O.P.C.P. Phare și anularea Procesului Verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare din 27 iunie 2012. În esență, reclamantul a arătat că proiectul „Dreptul Ia proprietate și incluziune socială a comunităților de romi" a avut ca obiectiv general îmbunătățirea situației romilor din localitățile Alexandria, Zimnicea, Botoroaga, Bujoru, Conțești, Smîrdioasa, Ștorobăneasa, fără acte locative, în vederea promovării incluziunii sociale in rândul comunității.

Conform procesului - verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, Consiliul Județean Teleorman are de restituit suma de 4.977,59 euro, constituită din 3.208,85 euro (avans neconsumat, inclusiv dobânda acumulată în cont pe toată perioada) și din 1.769,54 euro (contribuție Phare neaprobată). 2. Hotărârea primei instanțe aflate în conflict Prin sentința civilă nr. 450 din 01 februarie 2013, Curtea Apel București , secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal , a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei la Tribunalul Teleorman, reținând că obiectul litigiului îl reprezintă o creanță de până la 500.000 lei, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 cu privire la determinarea competenței de soluționare a cauzei, însă nu prin raportare la calitatea emitentului actului, ci în funcție de valoarea creanței fiscale contestate.

3. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict Prin sentința civilă nr. 836 din 16 mai 2013, Tribunalul Teleorman a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul instanței supreme. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a constatat că a ctul atacat în cauză este Decizia nr. 139 din 27 august 2012 emisă în soluționarea contestației de M.F.p. - D.O.P.C. Phare, având ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea U.E. Tribunalul a apreciat că este adevărat că în litigiile de această natură în jurisprudența instanței supreme s-a reținut că fiind vorba de recuperarea unei creanțe fiscale asimilate, competența materială a instanței se stabilește prin aplicarea criteriului valoric stabilit de art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Însă, prin Legea nr. 76/2012, a fost introdus la art. 10 din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, art. 10 alin. (1) 1 , care prevede că : toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabila din partea U.E., indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel. S-a constatat astfel că, raportat la obiectul special al cererii, criteriul valoric este ignorat, competența de soluționare a acestor cauze revenind în toate cazurile curților de apel.

Față de dispozițiile art. art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2012, potrivit cărora „(1) Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi„, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu. 4. Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, litigiul dedus judecății are ca obiect anularea Deciziei nr. 139 din 27 august 2012 a M.F.E. - O.P.C.P. și anularea procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 27 iunie 2012. Conform procesului - verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, Consiliul Județean Teleorman are de restituit suma de 4.977,59 euro, constituită din suma de 3.208,85 euro (avans neconsumat, inclusiv dobânda acumulată în cont pe toată perioada) și suma de 1.769,54 euro (contribuție Phare neaprobată). Actele contestate au fost emise în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, O.U.G.

nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii și ale O.G. nr. 92/2003 privind C. fisc. Potrivit dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanță. De altfel, din întregul corpus al actului normativ rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanțe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat și sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O.G.

nr. 92/2003. Însuși actul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare, constituie titlu de creanță și înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc. Creanțele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor. În perspectiva acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esență, contestării unui act administrativ de stabilire a unei creanțe fiscale.

În acest context, î n temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc., în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ competentă să soluționeze acțiunile având ca obiect anularea actelor administrativ-fiscale lato sensu, acțiunea reclamantei este de competența instanței de contencios administrativ, determinată în funcție de valoarea creanței bugetare potrivit regulilor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: 1. Criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat; 2. Criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 lei, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ. În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unor acte administrative vizând creanțe bugetare al căror cuantum se situează sub pragul valoric de 500.000 lei, respectiv echivalentul în lei a sumei 4.977,59 euro, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine, în speță, Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, î n cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012, de modificare a dispozițiilor art. 10 alin. (1) 1 din Legea nr. 554/2004, care stabilesc competența de soluționare a cauzelor privind actele administrative ce au ca obiect sume reprezentând fonduri nerambursabile din partea U.E. în favoarea curților de apel, întrucât aceste dispoziții se aplică cererilor înregistrate după intrarea în vigoare a C. proc. civ., respectiv după 15 februarie 2013. În ceea ce privește competența teritorială, Înalta Curte reține aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și împrejurarea că reclamantul a optat pentru instanța de la sediul său.

În consecință, având în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Județean Teleorman în contradictoriu cu pârâtul M.F.E. - D.I.F.N. (fostă D.O.P.C.P. din cadrul M.F.P.) în favoarea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2013.