ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2597/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Teleorman la data de 23 mai 2016, reclamantul Sindicatul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman, în numele și pentru membrii săi de sindicat, A., B., C., D., E., F., G., H. și I., a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman, să dispună obligarea primei pârâte ca, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (8

2

) din O.U.G. nr. 83/2014, să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, precum și obligarea celei de a doua pârâte să plătească drepturile salariale cuvenite potrivit art. 1 alin. (8

2

) din O.U.G. nr. 83/2014.

2.1. Hotărârea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 187 din 1 martie 2017 a Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și de contencios administrativ fiscal, complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul, în numele membrilor de sindicat, a chemat în judecată autorități publice poziționate diferit în sistemul administrației publice și a solicitat atât completarea unui ordin emis de un organ de specialitate al administrației publice centrale, cât și plata unor drepturi salariale.

Apreciind că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ, instanța a constatat că în cauză competența de soluționare aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, dată fiind poziționarea autorității publice emitente a actului apreciat ca fiind nelegal, respectiv Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015 emis de Președintele Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 1654 din 8 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, motiv pentru care instanța competentă material să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Teleorman.

Împrejurarea că reclamantul a înțeles să cheme în judecată și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară nu este de natură a atrage competența curții de apel, întrucât din analiza conținutului cererii de chemare în judecată, precum și din înscrisul de la dosar, prin care reclamantul a renunțat la judecata în contradictoriu cu această pârâtă, nu rezultă justificarea legitimității procesuale în cauză a acestei pârâte.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția de conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Complet specializat pentru litigii de muncă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamantul, Sindicatul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman, în numele membrilor de sindicat individualizați în cererea introductivă, personal contractual în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman, a învestit Tribunalul Teleorman cu o acțiune ce are ca obiect drepturi de natură salarială, rezultat al raportului de muncă stabilit între reclamanți și pârâta DSVSA Teleorman. Înalta Curte constată că obiectul acțiunii îl constituie emiterea/completarea unui ordin de asimilare a funcției și salariului reclamanților, angajați al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite în cadrul ANSVSA.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanții au calitatea de personal contractual, fiind angajați pe post de muncitori calificați, în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman.

Având în vedere calitatea reclamanților, de personal contractual, precum și obiectul cererii de chemare în judecată, care vizează drepturi specifice domeniului raporturilor de muncă, în litigiul dedus judecății sunt incidente prevederile Codului muncii coroborate cu dispozițiile din C. proc. civ. Obiectul litigiului nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ, nefiind aplicabile dispozițiile din Legea nr. 554/2004, întrucât reclamanții nu sunt funcționari publici.

Înalta Curte reține că, în privința competenței materiale de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 269 alin. (1) din Codul muncii.

În conformitate cu prevederile art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., tribunalele judecă, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, iar dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii prevăd faptul că judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii.

Cererea dedusă judecății a fost formulată de Sindicatul Direcției, în numele membrilor de sindicat menționați în cerere, în temeiul art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003.

Așa fiind, se constată că este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare), instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Pentru aceste considerente, având în vedere că obiectul prezentului conflict vizează modificarea și executarea contractului de muncă al reclamanților, sub aspectul salariului cuvenit, Înalta Curte va soluționa conflictul negativ de competență în favoarea Tribunalului Teleorman, Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Teleorman, secția de conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Complet specializat pentru litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A., E., C., B., I., Sindicatul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman, G., D., F., H. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman (DSVSA) în favoarea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale, și de contencios administrativ și fiscal, Complet specializat pentru litigii de muncă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM