ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2350/2018

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 1 iulie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul A. Bacău, în numele și pentru membrii de sindicat - funcționari publici și personal contractual, menționați în tabele anexe - au chemat în judecată pârâții Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bacău în contradictoriu cu care a solicitat următoarele:

- obligarea pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să completeze Anexa la Ordinul nr. 1016/23.12.2015, în sensul că, la reconstrucția salarială realizată pentru aplicarea art. 1 alin. (8

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 (în vederea asimilării funcțiilor și salariilor personalului din cadrul structurilor dale subordonate, cu funcțiile și nivelul de salarizare din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură), să aibă în vedere sumele compensatorii incluse în salariul de bază și acordate ca atare până la 01.12.2015, corespunzător specificului funcțiilor, respectiv sporului pentru condiții periculoase/deosebit de periculoase și sporului de stres;

- obligarea pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bacău ca, pentru perioada cuprinsă între 01.12.2015 și data aplicării noilor grile de salarizare stabilite prin adunarea sumelor compensatorii corespunzătoare sporului pentru condiții periculoase și sporului de stres, să plătească membrilor de sindicat diferența dintre totalul drepturilor cuvenite prin asimilare și drepturile efectiv achitate.

Prin sentința civilă nr. 744 pronunțată în data de 3 noiembrie 2016, Tribunalul Bacău, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

a) a disjuns capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bacău la plata către reclamanții funcționari publici - B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA. - a diferenței dintre totalul drepturilor cuvenite prin asimilare și drepturile efectiv achitate, dispunându-se formarea unui nou dosar;

b) a disjuns capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bacău la plata către reclamanții personal contractual - BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL. - a diferenței dintre totalul drepturilor cuvenite prin asimilare și drepturile efectiv achitate, dispunându-se formarea unui nou dosar;

c) a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bacău, declinând competența de soluționare a cauzei având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor la completarea anexei Ordinului 1016/23.12.2015, în favoarea Curții de Apel Bacău.

Ca urmare a acestei hotărâri, s-au format două noi dosare, iar cel de-al treilea capăt de cerere a fost trimis, prin declinare, la Curtea de Apel Bacău. Astfel:

a) pentru capătul de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bacău la plata către reclamanții funcționari publici a diferenței dintre totalul drepturilor cuvenite prin asimilare și drepturile efectiv achitate, s-a format dosarul nr. x;

b) pentru capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bacău la plata către reclamanții personal contractual a diferenței dintre totalul drepturilor cuvenite prin asimilare și drepturile efectiv achitate, s-a format dosarul nr. x;

c) pentru capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor la completarea anexei la Ordinul nr. 1016/23.12.2015, a fost învestită Curtea de Apel Bacău, păstrându-se numărul dosarului inițial, nr. x/2016

În aceste dosare s-au pronunțat următoarele soluții:

Prin încheierea pronunțată la data de 15.12.2016 în dosarul nr. x, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei având ca obiect obligarea pârâtei Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bacău la plata către reclamanții funcționari publici a diferențelor salariale.

Prin sentința civilă nr. 979 din 15.12.2016, pronunțată în dosarul nr. x,Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale funcționale și a trimis cauza spre competentă soluționare secției I civilă a Tribunalului Bacău, ca instanță care judecă conflicte de muncă, reținându-se dispozițiile art. 269 și art. 266 din Codul muncii.

Prin sentința civilă nr. 4 din 12.01.2017, Curtea de Apel Bacău a admis excepția necompetenței sale materiale, declinându-și, la rândul său, competența de soluționare (a capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor la completarea anexei Ordinului 1016/23.12.2015) în favoarea Tribunalului Bacău; a constat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul.

Prin decizia nr. 874 din 07.03.2017, pronunțată în dosarul nr. x, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul A. Bacău, în numele și pentru toți membrii de sindicat - atât funcționari publici, cât și personal contractual - în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bacău, în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.

Fiind stabilită, în acest fel, competența de soluționare a cauzei în favoarea sa, Tribunalul Bacău, secția I civilă, de contencios administrativ și fiscal, a reluat judecarea cauzei în dosarul nr. x Însă, ca urmare a renunțării reclamanților la judecată, prin sentința civilă nr. 627 din 22.06.2017 a luat act de renunțarea la judecata cererii formulate de Sindicatul A. Bacău, în numele și pentru toți membrii de sindicat - în dispozitivul sentinței fiind menționați atât funcționarii publici, cât și personalul contractual - în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bacău. Totodată s-a reținut și faptul că nu rezultă dacă renunțarea privește doar capătul de având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor la completarea anexei Ordinului 1016/23.12.2015, capăt de cerere care, de altfel, este singurul în legătură cu care a fost pronunțat regulatorul de competență de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

La Tribunalul Bacău, secția I civilă cauza a fost înregistrată sub nr. x* din 04.01.2016, iar prin sentința civilă nr. 880 din 27.10.2017, această instanță a invocat și admis excepția necompetenței sale materiale, declinând competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Bacău.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că obiectul dosarului este, așa cum rezultă atât din cererea inițială de chemare în judecată, dar și din precizările apărătorului reclamanților la termenul din 29 septembrie 2017:

a) obligarea pârâtei ANSVSA la completarea Anexei la Ordinul 1016/23.12.2015 în sensul ca la reconstrucția salarială realizată pentru aplicarea articolului 1 alin. (8)

2

din O.U.G. nr. 83/2014 să aibă în vedere sumele compensatorii incluse în salariul de bază și acordate până la 01.12.2015 corespunzătoare specificului funcțiilor, respectiv sporului pentru condiții periculoase/deosebit de periculoase și sporul de stres, și

b) obligarea pârâtei DSVSA Bacău ca pentru perioada cuprinsă între 01.12.2015 și data aplicării noilor grile de salarizare conform celor solicitate la primul capăt de cerere, să plătească membrilor de sindicat in cauza, diferența dintre totalul drepturilor cuvenite prin asimilare și drepturile efectiv achitate.

Competența materială în materia contenciosului administrativ este reglementată de lege în funcție de două criterii și anume: poziționarea autorității publice emitente a actului apreciat ca fiind ilegal în sistemul administrației publice (autorități centrale/locale), respectiv valoarea impozitului, taxei, contribuției, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat (limita de diferențiere fiind cea de 1.000.000 RON).

În ceea ce privește primul capăt de cerere, care este capătul principal al acțiunii, având ca obiect obligarea paratei ANSVSA la completarea Anexei Ordinului 1016/23.12.2015, instanța a apreciat ca este vorba de un act emis de pârâtă în exercitarea funcției de reglementare și administrare a structurilor din subordine, nivelul concret al drepturilor salariale fiind stabilit prin act administrativ individual de către instituția angajatoare. Actul a fost emis în baza articolului I punct 2 din Legea nr. 293/2015, legiuitorul stabilind că asimilarea funcțiilor și salariilor personalului se fac prin Ordin al Președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.

Din conținutul Ordinului contestat se observă faptul că prin acest act s-a stabilit structura salariului pentru întreg personalul din instituțiile publice subordonate autorității emitente, măsura adoptată de autoritatea centrală reglementând modul de salarizare al personalului în cadrul direcțiilor sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, a municipiului București și al institutelor veterinare.

In raport de obiectul primului capăt de cerere, instanța reține faptul că devine aplicabil primul criteriu în stabilirea normei de competenta și anume cel referitor la poziția organului emitent. În raport de dispozițiile legale care definesc activitatea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, instanța a apreciat faptul că această autoritate intră în categoria organelor centrale, competența de soluționare ca cauzei revenind Curții de Apel Bacău, pârâta funcționând ca autoritate de reglementare și control în domeniul sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, fiind vorba de un act emis de o autoritate centrala iar sediul Sindicatului fiind in Bacău.

Fața de includerea ANSVSA în categoria autorităților publice centrale, față de obiectul primului capăt de cerere - obligarea primei pârâte la completarea Ordinului emis, act care emana de la o autoritate centrală, Tribunalul a retinut faptul că in raport de dispozițiile articolului 10 din Legea nr. 554/2004 și RIL 1/2013 competenta de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Bacău.

În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere Tribunalul a constatat incidente prevederile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ. fiind un capăt accesoriu primului, soluția sa depinzând de soluția dată capătului de cerere principal

Dispozițiile din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii și din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, privind competența de soluționare a litigiilor de muncă sunt incidente în ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere referitor la obligarea paratei Direcția Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Bacău la plata către reclamanții personal contractual a diferenței dintre totalul drepturilor cuvenite prin asimilare și drepturile efectiv achitate, drepturile salariale reprezentând un element al raportului de muncă iar cererea privind plata diferențelor este un capăt de cerere subsecvent primului.

Regulatorul de competență invocat de pârâte, respectiv Decizia 874/07.03.2017 nu va fi avut în vedere deoarece se referă strict la un litigiu in care sunt implicati funcționari publici.

Învestirea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a făcut, prin sentința civilă nr. 880 din 27.10.2017 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x.

Prin sentința nr. 59/2018 pronunțată în data de 10 mai 2018, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a curții de apel, a declinat în favoarea Tribunalului Bacău, secția I civilă, competența de soluționare a cauzei având ca obiect obligarea pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bacău la plata diferențelor salariale către reclamanții BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL.

Prin aceeași sentință s-a suspendat judecarea cauzei, s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență și a constatat că, în privința capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor la completarea anexei la Ordinul nr. 1016/23.12.2015, nu există o învestire legală a instanței.

Pentru a hotărî astfel, s-au reținut următoarele:

3.1. În privința capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor la completarea anexei la Ordinul nr. 1016/23.12.2015:

O primă constatare este aceea că deși învestirea sa - prin sentința civilă nr. 979 din 15.12.2016 pronunțată de secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bacău, în dosarul nr. x - s-a făcut doar în privința capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bacău la plata către reclamanții care fac parte din categoria personalului contractual, a diferenței dintre totalul drepturilor cuvenite prin asimilare și drepturile efectiv achitate, Tribunalul Bacău, secția I civilă și-a declinat competența și cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor la completarea anexei la Ordinul nr. 1016/23.12.2015.

În acest fel, nu numai că tribunalul, ca instanță care judecă litigii în materia conflictelor de muncă, a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 874 din 07.03.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere cu care nu a fost învestit. Prin urmare, neexistând o legală învestire a Tribunalului Bacău, secția I civilă cu o cerere de completare a anexei la Ordinul nr. 1016/2015, acesta nu se putea considera învestit cu această cerere și nici nu o putea declina. Mai mult, la data când a pronunțat hotărârea sa de declinare - 27.10.2017, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bacău soluționase deja, prin sentința civilă nr. 627 din 22.06.2017, acest capăt de cerere, competența sa fiind stabilită de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 874 din 07.03.2017.

Prin urmare, Curtea de Apel Bacău nu se poate pronunța asupra unui capăt de cerere cu care nu a fost învestită instanța care i-a trimis dosarul prin declinare, capăt de cerere care a fost deja soluționat de instanța a cărei competență a fost în mod definitiv stabilită prin decizia Înaltei Curte de Casație și Justiție.

Pe de altă parte, chiar dacă ar fi fost învestit cu acest capăt de cerere, se constată că art. 430 împiedica Tribunalul Bacău, secția I civilă să repună în discuție și să hotărască asupra unei chestiuni tranșate deja printr-o hotărâre anterioară. Sub acest aspect, dispozițiile art. 430 alin. (1) din C. proc. civ. sunt neechivoce.

În cauză, modul în care a fost soluționată excepția necompetenței materiale, prin regulatorul de competență pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia 874 din 07.03.2017 nu mai permitea readucerea în discuție a acestei excepții de vreme ce decizia nr. 874/2017 s-a referit la toți membrii de sindicat, atât funcționari publici, cât și personal contractual. Prin urmare, în privința capătului de cerere în discuție competența aparține Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, instanță care s-a și pronunțat asupra acestei cereri, prin sentința civilă nr. 627 din 22.06.2017.

3.2 În privința capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bacău la plata către reclamanții personal contractual a diferenței dintre totalul drepturilor cuvenite prin asimilare și drepturile efectiv achitate:

Acesta este singurul capăt de cerere a cărui soluționare a fost declinată prin sentința civilă nr. 979 din 15.12.2016 în favoarea secției I civilă a Tribunalul Bacău, astfel încât nu se poate reține (așa cum s-a menționat în sentința civilă nr. 880 din 27.10.2017) caracterul accesoriu al cererii de plată a diferențelor salariale. Caracterul accesoriu nu poate fi reținut și pentru faptul că acordarea, prin hotărâre judecătorească, a unor diferențe de drepturi salariale reprezintă consecința modului de interpretare și de aplicare a dispozițiilor legale în materie, cu referire concretă la dispozițiile art. 1 alin. (8

2

) din O.U.G. nr. 83/2014, însă nu cu privire la asimilarea propriu-zisă a funcțiilor și salariilor reclamanților cu funcțiile și nivelul de salarizare din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ci cu privire la componența salariului de bază, salariu în care reclamanții pretind să fie incluse și sume neprevăzute de dispozițiile legale în vigoare, dar care fuseseră prevăzute până la data de 01.12.2015 (așa cum s-a reținut prin sentința civilă nr. 4 din 12.01.2017 a Curtea de Apel Bacău), respectiv includerea în salariu a sumei compensatorii cu caracter provizoriu aflată în plată la data de 01.12.2015 (așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 874 din 7.03.2017).

Prin urmare, s-a apreciat că, fiind vorba de drepturi salariale ale personalului contractual, aplicabile sunt dispozițiile 266 și art. 269 din Codul muncii. Instanțele judecătorești competente la care se referă art. 269 alin. (1) din Codul muncii sunt stabilite prin Legea nr. 62/2011 a dialogului social, respectiv art. 208, art. 210 și art. 216. În temeiul acestor dispoziții, competența de soluționare a acestui capăt de cerere aparține Tribunalului Bacău, secția I civilă, ca instanță care soluționează conflicte individuale de muncă, așa cum a reținut și Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 979 din 15.12.2016.

Declinarea acestui capăt de cerere a determinat nașterea, în conformitate cu art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., a unui nou conflict negativ de competență între Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău, conflict pentru soluționarea căruia a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul conform art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. Ivirea conflictului a atras suspendarea judecării cauzei conform art. 135 din C. proc. civ.

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția I civilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În principal, trebuie precizat că Tribunalul Bacău, secția I-a civilă a reținut eronat investirea sa cu judecarea capătului de cerere vizând completarea anexei la Ordinul nr. 1016/2015, întrucât, după pronunțarea deciziei nr. 874 din 07.03.2017 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta a fost soluționat prin sentința civilă nr. 627 pronunțată în data de 22.06.2017 de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății are ca obiect obligarea pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bacău la plata către reclamanții-personal contractual a diferenței dintre totalul drepturilor cuvenite prin asimilare și drepturile efectiv achitate, potrivit sentinței nr. 744/2016 pronunțată în data de 03 noiembrie 2016 de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin capătul de cerere ce face obiectul dosarului reclamanții solicită obligarea pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bacău, ca pentru perioada cuprinsă între 01 decembrie 2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 82

2

din O.U.G. nr. 83/2014, și drepturile efectiv plătite.

Obiectul cererii de chemare în judecată și calitatea reclamanților de angajați cu contract de muncă determină incidența dispozițiilor Codului muncii, înlăturând, astfel, aplicarea dispozițiilor art. IV din Legea nr. 2/2013 și ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, care ar fi intervenit în cazul funcționarilor publici.

Tribunalele sunt competente să soluționeze în primă instanță conflictele de muncă, în sensul dispozițiilor art. 266 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, așa cum este cazul prezentului litigiu, care vizează modificarea și executarea contractului de muncă a reclamanților, sub aspectul salariului cuvenit.

În consecință în temeiul art. 135 din C. proc. civ. (2010), Înalta Curte va soluționa conflictul de competență în sensul stabilirii competenței în favoarea Tribunalului Bacău, secția I civilă.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul SINDICATUL A. BACĂU, în numele și pentru membrii săi de sindicat BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK. și MMMMM., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR BACĂU (DSVSA Bacău) și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR (ANSVSA), în favoarea Tribunalului Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 iunie 2018.