ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3055/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Bacău, secția I civilă, A. în numele reclamanților B., C., D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, obligarea pârâtei să completeze Ordinul nr. 1016/23.12.2015, prin emiterea în temeiul art. 8

2

din O.U.G. nr. 83/2014 a unor acte de asimilare, cu începere de la 1.12.2015, a funcțiilor și salariilor personalului contractual reprezentat de șoferii DSVSA Bacău, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale de aplicare a alin. (8) și (8

1

) în cadrul acestui minister; obligarea pârâtei ca pentru perioada cuprinsă între 1.12.2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească reclamanților diferența dintre drepturile asimilate și drepturile efectiv plătite, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului Bacău, secția civilă

Prin Sentința civilă nr. 39/2018 din 23 ianuarie 2018 a Tribunalului Bacău, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în cauza dedusă judecății cererea reclamanților vizează completarea Ordinului nr. 1016/23.12.2015, iar cererea de obligare a angajatorului la plata drepturilor salariale are caracter accesoriu, având în vedere că drepturile solicitate urmează a fi calculate ca urmare a completării ordinului arătat.

Pentru aceste motive, constatând că ordinul este emis de o autoritate de nivel central, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Bacău.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința nr. 67/2018 din 7 iunie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția civilă.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că ordinul în litigiu, obiect al capătului principal din cererea introductivă, se referă la salarizarea personalului din cadrul direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București și al institutelor veterinare, iar reclamanții au formulat o cerere de completare a acestui ordin cu dispoziții care să le recunoască drepturile salariale arătate.

Având în vedere acest fapt, instanța a apreciat că obiectul principal al cererii îl reprezintă solicitarea de salarizare a reclamanților la nivelul funcțiilor asimilate, conform art. 8

2

din O.U.G. nr. 83/2014, motiv pentru care competența de soluționare a cauzei aparține instanței specializate în litigii de muncă, respectiv Tribunalului Bacău, secția civilă.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția civilă, Complet specializat pentru litigii de muncă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei ANSVSA să completeze Ordinul nr. 1016/23.12.2015, prin emiterea în temeiul art. 8

2

din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01.12.2015, a funcțiilor și salariilor funcționarilor din cadrul DSVSA Gorj, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (8

1

), în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură, în sensul de a se include în salariul de baza și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu; obligarea paratei DSVSA Gorj, ca pentru perioada cuprinsa între 01.12.2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, sa plătească diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014, și drepturile efectiv plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.

În raport cu acest obiect al cererii de chemare în judecată și cu calitatea reclamanților de personal contractual, calitate care determină aplicabilitatea dispozițiilor din Codul muncii și nu din Legea 554/2004, se constată că aparține competența de soluționare a cauzei Tribunalului Bacău, secția civilă, completul specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale.

Având în vedere capătul unu al cererii de chemare în judecată, ce are ca obiect obligarea unei autorități publice la emiterea unor acte de asimilare în privința funcțiilor și salariilor angajaților DSVSA Gorj cu cele ale angajaților din APIA, nu se poate considera că este vorba despre un litigiu de contencios administrativ, întrucât în privința reclamanților, care nu au calitatea de funcționari publici, ci pe aceea de angajați cu contract individual de muncă, actele a căror emitere se solicită nu au natura juridică a unor acte administrative.

În acest sens, instanța are în vedere Decizia nr. 11 din 11.05.2015 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a soluționat o cerere de pronunțare a unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că "dispozițiile Legii nr. 554/2004 limitează controlul exercitat de instanțele de contencios administrativ la actul administrativ, definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din lege, ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".

Din interpretarea coroborată a textului constituțional cu dispozițiile infraconstituționale ale Legii nr. 554/2004 - lege organică adoptată în temeiul art. 75 și art. 76 alin. (1) cu referire la art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție - rezultă că prefectul exercită dreptul de tutelă administrativă numai în privința actelor administrative emise de autoritățile administrației publice locale, întrucât numai aceste acte sunt emise "în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public", în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, prin realizarea competenței administrative (ca sumă de atribuții conferite unei entități în organizarea executării și executarea în concret a legii) ce revine autorității publice plasate, în cadrul raportului juridic de drept administrativ, pe o poziție exorbitantă în raport cu particularii. Spre deosebire de raporturile juridice de drept administrativ, în cadrul cărora sunt emise sau încheiate actele administrative, este de reținut faptul că actele încheiate sau emise de autoritățile administrației publice locale în cadrul unor raporturi juridice civile se caracterizează prin poziția de egalitate juridică pe care se situează subiectele de drept.

Or, exceptând actele administrative în sensul arătat în precedent, toate celelalte acte ale autoritățile administrației publice locale [cum sunt, de exemplu, cele aferente unor raporturi juridice civile ori de muncă] încheiate în cadrul unor raporturi juridice aparținând altor ramuri de drept excedează dreptului și contenciosului administrativ. În privința acestor acte încheiate sau emise de autoritățile administrației publice locale sunt aplicabile reglementările specifice de drept substanțial și procedural, iar nu dreptul comun în materia contenciosului administrativ, căruia i se circumscrie instituția juridică a tutelei administrative".

Pentru identitate de rațiune, aceste considerente sunt valabile și în cazul unor asemenea acte încheiate sau emise de autoritățile administrației publice centrale, cum este cazul în speță al ANSVSA.

În litigiul de față sunt incidente prevederile Codului muncii și nu dispozițiile Legii nr. 554/2004, din moment ce reclamanții nu au calitatea de funcționari publici, calitate care ar fi atras competența instanței de contencios administrativ prin prisma dispozițiilor art. IV din Legea nr. 2/2013 și ale art. 109 din Legea nr. 188/1999.

Potrivit art. 95 pct. 1 noul C. proc. civ., tribunalele judecă, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.

Tribunalele sunt competente să soluționeze în primă instanță conflictele de muncă, în înțelesul pe care îl au potrivit disp. art. 266 din Codul muncii, așa cum este cazul prezentului conflict.

Pentru aceste considerente, având în vedere că obiectul prezentului conflict vizează modificarea și executarea contractului de muncă al reclamanților, sub aspectul salariului cuvenit, Înalta Curte va soluționa conflictul negativ de competență în favoarea Tribunalului Bacău, Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Bacău, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții B., C., D. în contradictoriu cu pârâții Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în favoarea Tribunalului Bacău, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2018.

Procesat de GGC - GV