ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 41/2022

Ședința publică din data de 11 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2020 la Judecătoria Bacău, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bacău:

- obligarea ANSVSA să aloce către DSVSA Bacău, din bugetul propriu, fondurile necesare efectuării plății sumelor prevăzute de art. IV din Legea nr. 263/2019, conform petitului din următorul alineat;

- obligarea DSVSA Bacău la plata sumei de 35.000 RON aferentă perioadei 16.03.2020 - 30.06.2020 și în continuare până la abrogarea art. IV din Legea nr. 263/2019 (împreună cu dobânda legală calculată de la data de 15.03.2020 până la data plății efective), sume actualizate cu rata inflației de la data de 15.03.2020 până la îndeplinirea obligației stabilită în titlul executoriu;

- obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Judecătoriei Bacău, secția civilă

Prin sentința civilă nr. 5654/2020, Judecătoria Bacău, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată, prin întâmpinare, de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și a declinat judecarea cererii având ca obiect obligație de a face, formulată de reclamanta A. S.R.L. Comuna Poduri în contradictoriu cu pârâtele Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bacău și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în favoarea Tribunalului Bacău, secția I civilă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, raportat la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) și c)

1

din Legea nr. 554/2004 și art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, că cel puțin unul dintre actele adiționale încheiate între reclamantă și pârâte a fost încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii și că, în executarea contractului administrativ încheiat între reclamantă și autoritatea contractantă, societatea prestatoare solicită plata unei sume de bani stabilită prin lege, astfel încât competența de soluționare a prezentei cauze aparține Tribunalului Bacău, secția I civilă.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bacău, secția I civilă

Prin sentința civilă nr. 325/2021, Tribunalul Bacău, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. comuna Poduri și pe pârâtele Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bacău și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în favoarea Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că izvorul obligațiilor celor două pârâte, a căror executare se solicită prin prezenta acțiunea, este legea, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. IV din Legea nr. 236/2019, potrivit cărora beneficiarii contractelor de prestări servicii, similare celui încheiat de reclamantă și prima pârâtă, primesc lunar suma de 10. 000 RON, pentru fiecare contract, din bugetul ANSVSA.

Or, deși este adevărat că pentru aplicabilitatea acestor dispoziții legale contractul încheiat de părți constituie o situație premisă, respectiv o condiție sine qua non, această împrejurare nu este suficientă pentru a califica prezenta acțiune ca fiind în executarea unui contract administrativ, cu consecința atragerii competenței instanței civile, conform art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016 (instanță care, de-altfel, ar fi Judecătoria Bacău, în raport de forma în vigoare a legii la data introducerii acțiunii).

Pe de altă parte, capătul 2 de cerere, având ca obiect pretenții, este subsecvent primului, formulat în contradictoriu cu ANSVSA, care are ca obiect o obligație de a face, solicitându-se instanței obligarea pârâtei să aloce fonduri către DSVSA Bacău, petit care se pliază pe dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 554/2004, putându-se considera și că solicitarea reclamantei decurge din refuzul unei autorități publice de a efectua o operațiune administrativă necesară pentru exercitarea unui drept legitim al reclamantei, în sensul art. 8 alin. (1), din aceeași lege.

Tribunalul Bacău a mai reținut că existența unui contract administrativ, de achiziții publice, nu atrage competența instanței de contencios administrativ doar în raport de faza prealabilă încheierii acestui contract, ci și față de împrejurarea că dispozițiile Legii nr. 101/2016 au caracter special/derogator, astfel încât sunt de strictă interpretare. Ca atare, atât timp cât acțiunea nu vizează strict executarea unor obligații decurgând dintr-un contract administrativ, dispozițiile art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016 și chiar și ale art. 8 alin. (2), teza finală din Legea nr. 554/2004 (care vizează litigiile în executarea oricărui contract administrativ cu excepția celor de achiziții publice), nu sunt aplicabile.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. x/2021.

2.3. Hotărârea Curții de Apel Bacău

Prin sentința nr. 93/2021 din 30 septembrie 2021, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, secția civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Bacău a reținut că Legea nr. 212/2018 prevede în mod expres competența materială a instanței de drept comun în cauzele ce au ca obiect executarea unui contract administrativ, iar art. 94 C. proc. civ., reglementând competența materială a instanței - judecătorie - prevede la lit. "k" - "orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști".

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoriei Bacău, secția civilă, având în vedere următoarele considerente:

În conformitate cu art. IV din Legea nr. 236/2019: "Beneficiarii contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la finalizarea acestora."

Potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun."

Înalta Curte constată că acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. IV din Legea nr. 236/2019 sau art. 15 alin. (2) și (7) din O.G. nr. 42/2004 nu privesc nici fazele premergătoare încheierii contractului și nici încheierea ca atare a contractului administrativ, ci sunt acțiuni în pretenții legate de executarea contractului, astfel încât competența de soluționare aparține instanțelor civile.

Instanța civilă competentă se stabilește în funcție de contractul pe care este întemeiată efectiv acțiunea, depus la dosarul cauzei.

În cauză, observă Înalta Curte că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă pretențiile rezultate din executarea unui contract de concesiune și, având în vedere că din analiza contractului pe care se întemeiază acțiunea în pretenții nu rezultă existența unei dispoziții speciale care să stabilească altfel, urmează ca instanța civilă competentă să fie stabilită potrivit C. proc. civ., raportat la valoarea pretențiilor.

De altfel, în acest sens s-a hotărât și prin Ședința de unificare a practicii judiciare a Plenului secției de contencios administrativ și fiscal din data de 13 decembrie 2021.

În consecință, întrucât litigiul dedus judecății decurge din executarea unui contract de concesiune, valoarea pretenției deduse judecății fiind de 35.000 RON, iar art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a stabilit competența de soluționare a unor astfel de litigii în favoarea instanței civile de drept comun, în acord cu dispozițiile art. 94 pct. l lit. k) C. proc. civ., Înalta Curte constată că revine instanței de drept comun Judecătoria Bacău, secția civilă competența materială de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bacău în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 ianuarie 2022.