ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5669/2021

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, reclamanta S.C. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bacău, obligarea pârâtei ANSVSA să aloce DSVSA Bacău, din bugetul propriu, fondurile necesare efectuării plății sumelor prevăzute de art. IV din Legea nr. 263/2019, conform capătului doi de cerere.

Totodată, a solicitat obligarea DSVSA Bacău la plata sumei de 35.000 RON aferente perioadei 16.03.2020 - 30.06.2020 și în continuare până la abrogarea art. IV din Legea nr. 263/2019 (împreună cu dobânda legală calculată de la data de 15.03.2020 până la data plății efective), sume actualizate cu rata inflației de la data de 15.03.2020 până la îndeplinirea obligației stabilite prin titlul executoriu.

2.1. Prin sentința nr. 5478 din 16 decembrie 2020, Judecătoria Bacău, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția I civilă, reținând că, în executarea contractului administrativ încheiat între reclamantă și autoritatea contractantă, societatea prestatoare solicită plata unei sume de bani aferentă contractului stabilită prin lege, astfel că sunt incidente prevederile art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

2.2. Tribunalul Bacău, secția I civilă, prin sentința nr. 323 din 21 mai 2011, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, apreciind că acțiunea nu vizează strict executarea unor obligații decurgând dintr-un contract administrativ, așa încât dispozițiile art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016 și chiar și ale art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004 (care vizează litigiile în executarea oricărui contract administrativ cu excepția celor de achiziții publice), nu sunt aplicabile.

Prin urmare, a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., prezentul litigiu fiind de competența instanței de contencios administrativ, iar întrucât primul capăt de cerere, care poate fi considerat principal, este formulat în contradictoriu cu o autoritate publică centrală, precum și împrejurarea că cele două capete de cerere se află într-o strânsă legătură, având o cauză comună, competența aparține instanței de grad mai înalt.

2.3. Prin sentința nr. 91 din 30 septembrie 2021, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția invocată de reclamantă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a avut în vedere dispozițiile art. 94 lit. k) din C. proc. civ., dar și ale Legii nr. 212/2018 care preved în mod expres competența materială a instanței de drept comun în cauzele ce au ca obiect executarea unui contract administrativ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cauzei deduse judecății îl constituie obligarea autorității publice pârâte Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să aloce DSVSA Bacău, din bugetul propriu, fondurile necesare efectuării plății sumelor prevăzute de art. IV din Legea nr. 263/2019, conform capătului doi de cerere, și obligarea Direcției la plata sumei de 35.000 RON aferente perioadei 16.03.2020 - 30.06.2020 și în continuare până la abrogarea art. IV din Legea nr. 263/2019 (împreună cu dobânda legală calculată de la data de 15.03.2020 până la data plății efective), sume actualizate cu rata inflației de la data de 15.03.2020 până la îndeplinirea obligației stabilite prin titlul executoriu.

Prin art. IV alin. (1) din Legea nr. 236 din 2019 s-a prevăzut că beneficiarii contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la finalizarea acestora.

Se reține demersul judiciar cu care a fost învestită instanța vizează executarea unor obligații decurgând dintr-un contract administrativ încheiat în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice și O.G. nr. 42/2004.

Așadar, prezentul litigiu a fost generat de executarea contractului încheiat, iar împrejurarea că partea a solicitat obligarea pârâtei la plata unei sume de bani în temeiul acestuia nu determină schimbarea naturii sale juridice de contract administrativ, astfel de litigii, ce decurg din executarea contractelor administrative, fiind atribuite în competența instanțelor de drept comun, neavând relevanță calitatea pârâților de autorități publice.

Prin urmare, sunt incidente prevederile Legii nr. 101/2016, care se aplică cu prioritate în virtutea principiului de drept conform căruia specialul derogă de la general, astfel încât ori de câte ori există prevederi derogatorii prevăzute în legi speciale incidente în speță, acestea din urmă au întâietate, și nu dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, forma în vigoare în perioada de referință, potrivit cărora "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul."

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A.

SRL în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bacău în favoarea Tribunalului Bacău, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 noiembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.