ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4622/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă, reclamantul Sindicatul A. Bacău a solicitat, în numele membrilor de sindicat B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Argeș și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor:

(i) obligarea pârâtei ANSVSA sa completeze Ordinul nr. 1016/23.12.2015, prin emiterea in temeiul art. 8

2

din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01.12.2015, a funcțiilor si salariilor personalului contractual reprezentat de muncitorii din cadrul DSVSA Maramureș, cu funcțiile si nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii si dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) si (8

1

), în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură;

(ii) obligarea pârâtei DSVSA Maramureș ca, pentru perioada cuprinsă între 01.12.2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească reclamanților diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 8

2

din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite;

(iii) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 40 din data de 23 ianuarie 2018 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bacău, secția I civilă și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamantul Sindicatul A. din Bacău a învestit Tribunalul Bacău cu soluționarea unei cereri cuprinzând un capăt de cerere principală, aceea constând în obligarea pârâtei la completarea ordinului nr. 1016/23.12.2015 precum și două capete de cerere accesorii având ca obiect obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale decurgând din completarea Ordinului nr. 1016/23.12.2015 și la plata cheltuielilor de judecată.

Demersul privind completarea Ordinului nr. 1016/23.12.2015 corespunde dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel încât competența de soluționare a acestui capăt de cerere este determinată de rangul autorității emitente a actului administrativ contestat, revenind, sub aspect material secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

Chiar dacă potrivit Deciziei RIL nr. 9/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a cererii constând în obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale revine instanței specializate în litigii de muncă, în prezenta speță această cerere are caracter accesoriu, întrucât aceste drepturi urmează a fi calculate tocmai ca urmare a admiterii cererii de completare a Ordinului nr. 1016/23.12.2015. Sunt astfel incidente dispozițiile articolul 123 noul C. proc. civ., în sensul că instanța competentă a soluționa o cerere principală devine competentă a soluționa și cererile accesorii formulate în aceeași cauză, chiar dacă, în mod obișnuit, acestea nu ar fi intrat în competența sa materială ori teritorială.

2.2. Prin sentința nr. 99/2018 din data de 25 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Bacău, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Bacău, secția I civilă.

S-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal cu conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că litigiul de față are ca obiect principal solicitarea reclamanților de a fi salarizați la nivelul funcțiilor cu care se face asimilarea, potrivit dispozițiilor art. 8

2

din O.U.G. nr. 83/2014, asigurându-se, în prealabil că drepturile bănești solicitate vor fi recunoscute printr-un act administrativ, Ordinul nr. 1016/2015, a cărui completare o solicită.

Având în vedere că solicitarea de "completare a unui act administrativ" nu se circumscrie dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004 și nici soluțiilor pe care instanța de contencios administrativ le poate adopta potrivit art. 8 alin. (1) și art. 18 din aceeași lege, nu există elemente care să susțină competența Curții de Apel, competența de soluționare a litigiului de față, în ansamblul său revenind instanței specializate în litigii de muncă, respectiv Tribunalul Bacău, secția I civilă, având în vedere că reclamanții sunt încadrați ca personal contractual.

Analizând înscrisurile aflate în dosarele celor două instanțe care și-au declinat competența, Înalta Curte constată că revine Tribunalului Bacău, secția I civilă competența de soluționare a cauzei, având în vedere următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bacău, reclamanții precizează că fac parte din personalul contractual al DSVSA Bacău, fiind angajați pe posturi de muncitori calificați, în baza unor contracte individuale de muncă.

Având în vedere capătul unu al cererii de chemare în judecată, ce are ca obiect obligarea unei autorități publice la emiterea unor acte de asimilare în privința funcțiilor și salariilor angajaților DSVSA Gorj cu cele ale angajaților din APIA, nu se poate considera că este vorba despre un litigiu de contencios administrativ, întrucât în privința reclamanților, care nu au calitatea de funcționari publici, ci pe aceea de angajați cu contract individual de muncă, actele a căror emitere se solicită nu au natura juridică a unor acte administrative.

În acest sens, instanța are în vedere Decizia nr. 11 din 11.05.2015 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a soluționat o cerere de pronunțare a unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că "dispozițiile Legii nr. 554/2004 limitează controlul exercitat de instanțele de contencios administrativ la actul administrativ, definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din lege, ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.

Spre deosebire de raporturile juridice de drept administrativ, în cadrul cărora sunt emise sau încheiate actele administrative, este de reținut faptul că actele încheiate sau emise de autoritățile administrației publice locale în cadrul unor raporturi juridice civile se caracterizează prin poziția de egalitate juridică pe care se situează subiectele de drept.

Or, exceptând actele administrative în sensul arătat în precedent, toate celelalte acte ale autoritățile administrației publice locale (cum sunt, de exemplu, cele aferente unor raporturi juridice civile ori de muncă) încheiate în cadrul unor raporturi juridice aparținând altor ramuri de drept excedează dreptului și contenciosului administrativ. În privința acestor acte încheiate sau emise de autoritățile administrației publice locale sunt aplicabile reglementările specifice de drept substanțial și procedural, iar nu dreptul comun în materia contenciosului administrativ".

Pentru identitate de rațiune, aceste considerente sunt valabile și în cazul unor asemenea acte încheiate sau emise de autoritățile administrației publice centrale, cum este cazul în speță al ANSVSA.

În litigiul de față sunt incidente prevederile Codului muncii și nu dispozițiile Legii nr. 554/2004, din moment ce reclamanții nu au calitatea de funcționari publici, calitate care ar fi atras competența instanței de contencios administrativ prin prisma dispozițiilor art. IV din Legea nr. 2/2013 și ale art. 109 din Legea nr. 188/1999.

Avându-se în vedere calitatea reclamanților, de personal contractual, și conținutul cererii de chemare în judecată, care vizează solicitări specifice domeniului raporturilor de muncă, în speță modificarea și executarea contractului de muncă a reclamanților, sub aspectul salariului cuvenit, și care intră, astfel, în categoria conflictelor individuale de muncă, competența materială de soluționare a prezentului litigiu se stabilește în raport de dispozițiile Codului muncii, respectiv Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii, cererile referitoare la cauzele privind conflictele de muncă, se adresează instanței competente specializate în judecarea conflictelor de muncă în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul.

Potrivit art. 95 pct. 1 noul C. proc. civ., tribunalele judecă, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Tribunalele sunt competente să soluționeze în primă instanță conflictele de muncă, în înțelesul pe care îl au potrivit dispozițiilor art. 266 din Codul muncii, așa cum este cazul prezentului conflict.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare, în primă instanță, a prezentei cauze, în favoarea Tribunalului Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul A. Bacău în numele și pentru membrii de sindicat: B., C., D., E. și F. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA), în favoarea Tribunalului Bacău, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 decembrie 2018.

GGC - MP