ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3154/2020

Ședința publică din data de 02 iulie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. x/2017 (acțiune disjunsă din dosarul nr. x/2016) reclamantul Sindicatul Liber din Rețeaua Sanitar Veterinară Sibiu, în numele și pentru A., B. și C., a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Sibiu:

- obligarea pârâtei A.N.S.V.S.A. să completeze Ordinul nr. 1016/23.12.2015, prin emiterea în temeiul Art. 8

2

din O.U.G. nr. 83/20I4, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01.12.2015, a funcțiilor și salariilor personalului contractual reprezentat de muncitorii din cadrul D.S.V.S.A. Sibiu cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) si (8

1

), în cadrul Agenției de Plați și Intervenție pentru Agricultură;

- obligarea pârâtei D.S.V.S.A. Sibiu ca pentru perioada cuprinsă între 01.12.2015 și data punerii în aplicate a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească salariaților reprezentați în cauza, diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivii art. 8

2

din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite;

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului litigiu, conform art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 195 din data de 20 septembrie 2017 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

"Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Sibiu și excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, ca neîntemeiate.

Admite acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Liber din Rețeaua Sanitar Veterinară Sibiu, reprezentant pentru membrii de sindicat A., B. și C., împotriva pârâtelor Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Sibiu, iar pe cale de consecință;

Obligă pârâta A.N.S.V.S.A. să emită un ordin prin care completeze Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 1016/23.12.2015 în sensul asimilării funcțiilor și salariilor pentru personalul din cadrul D.S.V.S.A. Sibiu, cu funcțiile similare și nivelul de salarizare din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, potrivit art. 1 alin. (8)

2

din O.U.G. nr. 83/2014.

Obligă pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Sibiu la plata diferenței dintre drepturile salariale stabilite prin asimilare după emiterea ordinului și drepturile salariale efectiv plătite, începând cu data de 1.12.2015.

Obligă pârâtele la plata sumei de 900 RON cu titlu cheltuieli de judecată în recurs în favoarea reclamanților."

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Sibiu, ambele criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., au solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

Prima critică privește soluția instanței de fond de respingere a excepției calității procesuale pasive a recurentei-pârâte, întrucât solicitarea reclamantului era în sensul ca Ordinul nr. 1016/23.12.2015 să fie completat prin emiterea unor acte administrative de asimilare care pot fi emise numai de către direcțiile sanitare-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București.

Recurenta-pârâtă este organul ierarhic superior și nu poate emite decizii pentru personalul încadrat în instituțiile din subordinea sa, iar direcțiile sunt instituții publice cu personalitate juridică.

Conform dispozițiilor art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (1) lit. f) din Anexa 2 la Ordinul Președintelui ANSVSA nr. 571/2014, directorul executiv al direcțiilor județene, în executarea atribuțiilor de serviciu, emite decizii privind încadrarea, modificarea, sancționarea, pensionarea și încetarea raporturilor de muncă/raporturilor de serviciu ale personalului din instituție, respectiv personalului contractual/funcționarilor publici.

Prin urmare, consideră recurenta-pârâtă, nu există identitate între persoana sa și persoana care este ținută să aducă la îndeplinirea obligația stabilită în raportul juridic dedus judecății.

În plus, nici calitatea de ordonator principal de credite nu atrage calitatea procesuală pasivă a recurentei-pârâte și, prin urmare, sentința atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, ale H.G. nr. 1415/2009 privind organizarea și funcționarea ANSVSA și a unităților subordonate acesteia, coroborate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și cu cele ale art. 4 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.

Recurenta a criticat și respingerea excepției inadmisibilității, soluția primei instanțe sub acest aspect fiind dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.. Prima instanță a încălcat prevederile art. 1 alin. (1) și (2), art. 8 alin. (1) și (11) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și pe cele ale art. 60-62 din Legea nr. 24/2000.

Obiectul unei acțiuni în contencios administrativ este cel reglementat de art. 8 din Legea nr. 554/2004 și constă în anularea în tot sau în partea actului administrativ, repararea pagubei cauzate și acordarea de daune morale, prin urmare, solicitarea intimaților-reclamanți, de completare a unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, nu poate constitui obiect al unei acțiuni în contencios administrativ.

Cererea reclamantului este inadmisibilă și prin raportare la maniera în care aceștia solicită să se efectueze completarea, respectiv prin emiterea unor acte administrative cu caracter individual de către instituțiile din subordine (decizii de asimilare).

Mai arată recurenta-pârâtă, că reclamantul nu contestă și nu aduce nicio critică Ordinului Președintelui ANSVSA nr. 1016/23.12.2015 și nici drepturilor salariale stabilite, începând cu data de 01.12.2015, prin actele administrative individuale emise de D.S.V.S.A. Sibiu, astfel că soluția primei instanțe este dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.

Pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., arătând că aprecierile instanței de fond sunt contradictorii și neîntemeiate, deoarece, începând cu data de 01.12.2015, funcțiile și salariile personalului din cadrul structurilor subordonate instituției au fost asimilate cu funcțiile și salariile din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), potrivit dispozițiilor art. I pct. 2 din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe.

Aceste dispoziții legale susțin asimilarea funcțiilor și salariilor personalului A.N.S.V.S.A., instituțiilor centrale și structurilor subordonate județene, în mod corespunzător încadrării acestor structuri, cu funcțiile și nivelul de salarizare din cadrul Ministerului agriculturii și Dezvoltării Rurale și, după caz, din cadrul APIA pentru unitățile subordonate.

Totodată, se prevede că, stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale se face prin ordin al președintelui autorității naționale sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, corespunzător specificului funcțiilor ANSVS, având ca referință dispozițiile ordinelor MADR, de aplicare a prevederilor art. 1 alin. (8) și (81), cu respectarea normelor legale în vigoare.

La asimilarea funcțiilor trebuie să se țină seama de nivelul studiilor și ierarhizarea funcțiilor din cele două instituții ale căror salarii se asimilează. Recurenta-pârâtă A.N.S.V.S.A. a procedat la asimilarea cu funcțiile și salariile din cadrul APIA, prin emiterea Ordinului nr. 1016/2015, ținându-se seama de nivelul studiilor și vechimea în specialitate a acestora.

Ulterior, D.S.V.S.A. Sibiu a emis acte administrative individuale privind stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale pentru personalul din cadrul acesteia, funcționari publici/contract de muncă.

Astfel, au fost asimilate numai funcțiile regăsite în Anexa nr. 1, Capitolul II, lit. k) - "Administrația publică sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor" din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu alte cuvinte, numai funcțiile contractuale specifice activității, exceptându-se funcțiile contractuale comune. Asimilarea s-a realizat strict din punctul de vedere al salarizării și are ca referință dispozițiile OMADR nr. 1980/29.12.2014.

Pentru funcțiile contractuale comune (muncitor calificat, paznic, dactilograf, îngrijitor, șofer), Legea nr. 284/2010 nu reglementează niciun nivel de studii, în timp ce pentru funcțiile cuprinse în Anexa la Ordinul comun nr. 103/417/399/30/RP/398/370/238/2014 și OMADR nr. 1980/2014, legea prevede pentru ocupare studii superioare de lungă durată/de scurtă durată și studii medii.

Membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt încadrați pe posturi de muncitori, corespunzător Anexei I, Cap. II lit. D) - Alte funcții comune din sectorul bugetar din Legea nr. 284/2010, iar funcția nu este corespondentă cu funcțiile contractuale specifice sistemului sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor, pentru care se cere un anumit nivel al studiilor, conform Anexei I, Cap. II, lit. k) - Administrația publică sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor din Legea nr. 284/2010.

Intimatul-reclamant nu a precizat în cerere cu ce funcție solicită a se face asimilarea, astfel că, și din acest punct de vedere soluția primei instanțe este criticabilă.

Recursul formulat de pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Sibiu a vizat modul de soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile față de această pârâtă, în calitate de angajator al membrilor de sindicat, recurenta apreciind că afilierea sindicatului reclamant la federația sindicală națională, care a realizat a procedura prealabilă față de ordonatorul principal, nu prezintă relevanță juridică în cauză.

D.S.V.S.A. Sibiu a criticat și soluția de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, față de primul capăt din cererea de chemare în judecată, excepție pe care a reiterat-o în recurs, întrucât singura instituție care are prerogativa de a aduce eventuale completări/modificări ordinului contestat fiind autoritatea emitentă.

A mai arătat recurenta că dispozitivul sentinței recurate este neclar și nu poate fi pus în executare conform dispozițiilor legale referitoare la asimilarea funcțiilor și salariilor personalului A.N.S.V.S.A., institutelor centrale și structurilor jdețene subordonate, având în vedere faptul că asimilarea vizează funcțiile specifice sistemului sanitar veterinar și nu altele, cum sunt muncitorii calificați, șoferi etc.

În ceea ce o privește, recurenta D.S.V.S.A. Sibiu a dus la îndeplinire obligațiile referitore la stabilirea salariilor pentru personalul propriu, conform Ordinului nr. 1046/2015, asimilând doar categoriile de personal indicate strict în acest ordin, ca denumire și cuantum salarial. Stabilirea drepturilor salariale pentru funcțiile anterior menționate (muncitor, șofer și femeie de serviciu) s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. I pct. 2 din Legea nr. 293/2015.

Intimatul-reclamant Sindicatul Liber din rețeaua Sanitar-Veterinară Sibiu, în numele și pentru membrii de sindicat A., B. și C., a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea celor două recursuri ca nefondate și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe, răspunzând punctual argumentelor de nelegalitate invocate.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în următoarele limite și pentru considerentele ce succed:

Un prim motiv de nelegalitate invocat ambele recurente se referă la soluția instanței de fond de respingere a excepției lipsei calității procesuale a acestora, iar aceste suțineri pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Față de susținerile recurentei A.N.S.V.S.A., în sensul că o completare a ordinului în discuție nu poate fi realizată decât de către direcțiile sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București întrucât organul ierarhic superior nu emite decizii pentru personalul încadrat în instituțiile din subordinea sa, instanța de control judiciar reține că deciziile în discuție, care sunt de competența direcțiilor județene/municipiului București sunt acte administrative unilaterale individuale ce nu pot fi emise în absența unui act administrativ unilateral normativ, similar Ordinului nr. 1016/23.12.2015 emis de recurenta-pârâtă. Prin urmare, în cauză sunt pe deplin respectate prevederile art. 36 C. proc. civ., existând identitate între persoana pârâtului și persoana care este ținută să aducă la îndeplinire obligația stabilită prin raportul juridic dedus judecății.

Nu în ultimul rând, această autoritate are și calitatea de ordonator principal de credite, în virtutea căreia are obligația de a repartiza ordonatorilor terțiari de credite fondurile necesare punerii în executare a titlurilor executorii pronunțate împotriva instituțiilor publice care funcționează în subordinea sa.

În mod similar, recurenta D.S.V.S.A. Sibiu pretinde, fără temei, că nu poate fi obligată la modificarea Ordinului nr. 1016/2015 în sensul solicitat de reclamant, dar potrivit dispozitivului sentinței recurate, calitatea sa procesuală pasivă a fost reținută doar în privința celui de al doilea capăt de cerere, vizând plata diferențelor salariale.

Ca atare, din această perspectivă, hotărârea instanței de fond este legală și nu va fi afectată de decizia de casare.

Recurentele au mai invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. - depășirea atribuțiilor autorității judecătorești - din perspectiva greșitei soluționări a excepției inadmisibilității acțiunii.

Astfel, în cauză, nu se poate reține depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, sintagmă prin care se înțelege incursiunea autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative, așa cum a fost consacrată de Constituție sau de o lege organică, ținând cont că obiectul cererii deduse judecății este generat de pozițiile divergente ale părților cu privire la interpretarea prevederilor art. 1 alin. (8)

2

din O.U.G. nr. 83/2014.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004, obiectul unei acțiuni în contencios administrativ constă în anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și reparații pentru daune morale.

Pe de altă parte, art. 18 din Legea nr. 554/2004 reglementează soluțiile pe care le poate da instanța de contencios administrativ, respectiv anularea, în tot sau în parte, a actului administrativ, obligarea autorității publice să emită un act administrativ, eliberarea unui alt înscris sau efectuarea unei anumite operațiuni administrative; acordarea de daune materiale/morale, după caz.

Este de principiu că prevederile art. 1 alin. (1), art. 8 și art. 18 din Legea 554/2004, așa cum au fost redate mai sus, instituie un contencios de plină jurisdicție, în cadrul căruia, controlul exercitat de instanța de contencios administrativ nu se limitează la aspectele formale ale raportului juridic dedus judecății.

În cazul în care conduita nelegală a autorității produce o vătămare reclamantului, instanța poate ordona măsuri pentru restabilirea dreptului sau a interesului legitim vătămat, și în acest scop, pote chiar să oblige autoritatea pârâtă să emită un act cu conținutul solicitat de reclamant, atunci când constată că sunt îndeplinite condițiile legii, iar nu doar să oblige autoritatea să reevalueze cererea care i-a fost adresată.

O atare măsură se încadrează în soluțiile pe care instanța de contencios administrativ este îndrituită să le pronunțe potrivit art. 18 din Lg. 554/2004 și nu poate fi calificată drept o ingerință în atribuțiile administrației publice, interpretarea contrară propusă de recurenta pârâtă fiind de natură să lipsească de efectivitate mecanismul contenciosului administrativ.

Pe cale de consecință nici motivul de casare privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești nu poate fi primit, date fiind considerentele de mai sus.

Nefondate sunt și argumentele referitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile față de pârâta D.S.V.S.A. Sibiu, în contextul în care, capătul de cerere vizând modificarea/completarea Ordinului nr. 1016/2015 nu a fost formulat în contradictoriu cu această pârâtă, iar din înscrisurile depuse la dosar reiese parcurgerea procedurii obligatorii de către organizația sindicală națională la care reclamantul este afiliat.

Pe fondul cauzei, s-au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciind că primul motiv nu a fost dezvoltat și, prin urmare, nu îndeplinește exigențele legale pentru a fi analizat.

Înalta Curte apreciază, însă că sunt întemeiate criticile circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor să completeze Ordinul nr. 1016/23.12.2015, prin emiterea, în temeiul art. I alin. (8)

2

din O.U.G. nr. 83/2014, unor acte de asimilare, cu începere de la data de 01.12.2015, a funcțiilor și salariilor personalului contractual din cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Sibiu, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (8)

1

în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, respectiv Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură.

Prin Ordinul președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/23.12.2015 privind salarizarea personalului din cadrul direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București și al institutelor veterinare, s-au stabilit, la art. 1, următoarele:

"(1) începând cu data de 01.12.2015, prin asimilare cu funcțiile și salariile din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, salariile de bază de care beneficiază personalul din cadrul direcțiilor sanitar - veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București și al institutelor veterinare se stabilesc conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Începând cu aceeași dată, salariile aferente posturilor vacante se stabilesc conform anexei în condițiile prevăzute la alin. (1).

Conform art. 2 alin. (1) din Ordin, nivelul concret al drepturilor salariale pentru personalul din cadrul direcțiilor sanitar - veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București și al institutelor veterinare se stabilește prin acte administrative individuale."

Din Anexa la ordinul în litigiu, care are ca referință Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 1980/29.12.2014, cu modificările ulterioare, rezultă că asimilarea a vizat funcționarii publici și funcțiile specifice contractuale.

Acest ordin a fost dat în aplicarea prevederilor art. I punctul 2 și punctul 4 din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe.

Potrivit art. I punctul 2 din Legea nr. 293/2015:"2. La articolul I, după punctul 1 se introduce un nou punct, punctul 1^1, cu următorul cuprins: "1^1. La articolul 1, după alin. (8^1) se introduce un nou alineat, alin. (8^2), cu următorul cuprins: «(8^2) Asimilarea funcțiilor și salariilor personalului Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, institutelor centrale și structurilor subordonate județene, în mod corespunzător încadrării acestor structuri, cu funcțiile și nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și, după caz, din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în cazul unităților subordonate, precum și stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale se fac prin ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, corespunzător specificului funcțiilor Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, având ca referință dispozițiile ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a prevederilor alin. (8) și (8^1), cu respectarea normelor legale în vigoare.»".

Textul de lege vorbește despre "asimilarea funcțiilor și salariilor personalului" și nu face distincție între funcțiile publice și funcțiile contractuale, în cadrul funcțiilor publice nu deosebește între categoriile de funcții publice existente.

Totodată, în aplicarea prevederilor legale menționate, în ceea ce privește personalul contractual neasimilat, atât la nivelul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, cât și al unităților subordonate acesteia s-a solicitat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale să îi fie puse la dispoziție ordinele ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de punere în aplicare a prevederilor art. 1 alin. (8) și alin. (8

1

) din O.U. G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, dar și clarificări de la instituții publice, printre care Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

Potrivit punctului de vedere exprimat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin adresa nr. x/10.12.2015, se puteau asimila funcții publice cu funcții contractuale și invers, textul de lege făcând referire la personal, la modul general, și nu la categoriile de personal, iar la asimilarea funcțiilor trebuia să se țină cont de nivelul studiilor și de ierarhia funcțiilor din cele două instituții ale căror salarii s-au asimilat.

Așa fiind, recurentele au apreciat în mod corect că asimilarea funcției și a salariului din A.N.S.V.S.A. și din structurile subordonate județene se face cu funcția și nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, respectiv din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Astfel, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a procedat la asimilarea cu funcțiile și salariile din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, conform art. 1 alin. (1) din Ordinul președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/2015, ținând cont de nivelul studiilor și de vechimea în specialitate a acestora.

Conform art. 2 alin. (1) din Ordinul președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/2015, Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Sibiu a emis acte administrative individuale privind stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale pentru personalul din cadrul acesteia (funcționari publici și personal contractual).

Ca atare, au fost asimilate atât funcțiile publice, cât și funcțiile contractuale specifice activității sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor, ținând cont de prevederile anexelor la Legea nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, asimilarea făcându-se cu respectarea condițiilor minime de vechime în specialitatea studiilor, exceptate fiind funcțiile contractuale comune.

Pentru personalul contractual prevăzut în Anexa I - Familia ocupațională de funcții bugetare, "Administrație", Legea nr. 293/2015 a prevăzut o majorare de 10% față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015, prevedere în care se încadrează și reclamanta.

Or, reclamantul, deși solicită emiterea unor acte de asimilare și plata diferențelor de salarizare, nu a arătat în concret modalitatea de completare a ordinului, în condițiile în care, în anexa acestuia, stabilirea salariilor de încadrare pentru funcționarii publici și pentru funcțiile specifice contractuale s-a făcut în funcție de nivelul studiilor și de vechimea în specialitate.

Date fiind aceste argumente, este evident că salarizarea membrilor de sindicat reprezentați de intimatul-reclamant s-a efectuat în conformitate cu legislația în vigoare, așa cum s-a analizat mai sus, iar obligarea autorității să emită un act de asimilare în privința acestora ar încălca voința legiuitorului, care a statuat că, pentru funcțiile contractuale comune (exemplu: muncitor calificat, paznic, dactilograf, îngrijitor, șofer), Legea nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, nu reglementează vreun nivel de studii pentru aceste funcții, în timp ce pentru funcțiile cuprinse în anexele la Ordinul comun nr. 103/417/399/30/RP/398/370/238/20l4 și Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 1980/29.12.2014, legea prevede, pentru ocupare, studii superioare de lungă durată, studii superioare de scurtă durată și, respectiv, studii medii.

În aceste condiții, instanța de control judiciar nu împărtășește opinia primei instanțe care a admis cererea de chemare în judecată, apreciind că intenția legiuitorului a fost ca aplicarea dispoziției legale privind asimilarea să se realizeze pentru întreg personalul A.N.S.V.S.A. și structurilor subordonate, funcționari publici și personal contractual.

Astfel, contrar celor susținute de intimatul-reclamant, funcția personalului contractul (Anexa nr. 1, Cap. II lit. D) - Alte funcții comune din sectorul bugetar din Legea nr. 284/2010) pentru a căror ocupare legea nu prevede vreun nivel de studii, nu sunt corespondente funcțiilor contractuale specifice sistemului sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor (cum ar fi: medic veterinar, inginer, subinginer, asistent veterinar, laborant, tehnician etc), întrucât pentru aceste funcții legea prevede un nivel al studiilor necesar ocupării acestor funcții, respectiv studii superioare (studii universitare de licență absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă), studii superioare de scurtă durată (absolvite cu diplomă), studii medii (studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat), conform Anexei nr. 1, Cap. II lit. K) - Administrația publică sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor din Legea nr. 284/2010.

Rațiunea adoptării dispozițiilor legale analizate a fost aceea de înlăturare a diferențelor salariale în cadrul autorităților ce funcționează în coordonarea/subordinea M.A.D.R., cu atribuții specifice domeniului de activitate, ținând seama că la nivelul A.P.I.A. a intervenit o modificare salarială prin raportare la funcțiile Ministerului Fondurilor Europene, în baza art. 1 alin. (8) și (8

1

) din O.U.G. nr. 83/2014.

Reclamanții din prezenta cauză se găsesc într-o situație diferită, datorită faptului că nu ocupă o funcție specifică, iar pentru personalul contractual prevăzut în Anexa I - Familia ocupațională de funcții bugetare, "Administrație", Legea nr. 293/2015 a prevăzut o majorare de 10% față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015.

Pentru considerentele expuse, constatând incidența cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din același cod coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile autorităților pârâte, va casa în parte sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca neîntemeiată, menținând restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Sibiu împotriva sentinței nr. 195 din data de 20 septembrie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de Sindicatul Liber al Personalului Sanitar Veterinar al județului Hunedoara, reprezentant pentru membrii de sindicat A., B. și C., ca neîntemeiată.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 iulie 2020.