ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2027/2021

Ședința publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios cdministrativ, fiscal și de insolvență sub nr. x/2016, reclamantul Sindicatul Camera Veterinară Alba, pentru și în numele membrilor de sindicat, A., B., C., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâtele DSVSA ALBA și ANSVSA, a solicitat:

- obligarea pârâtei ANSVSA să completeze Ordinul nr. 1016/23.12.2015, prin emiterea în temeiul art. 8

2

din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01.12.2015, a funcțiilor si salariilor personalului contractual reprezentat de muncitorii din cadrul DSVSA Alba, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii si dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (8^1), în cadrul Agenției de Plați si Intervenție pentru Agricultura;

- obligarea pârâtei DSVSA Alba ca, pentru perioada cuprinsă între 01.12.2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească salariaților reprezentați în cauză, diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 8

2

din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 24.05.2016, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, învestit cu soluționarea cererii, a invocat din oficiu excepția necompetenței sale funcționale, care a fost admisă prin încheierea nr. 77/CAF/2016, dispunându-se transpunerea cauzei pe secția I civilă din cadrul Tribunalului Alba.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă, la data de 25.05.2016, sub dosar nr. x/2016.

La termenul de judecată din data de 25.10.2016 s-a constatat că, prin încheierea din 13.10.2016, pronunțată în dosar nr. x/2016, s-a dispus conexarea acelui dosar la dosarul nr. x/2016.

În ambele dosare au fost formulate cereri adiționale de către reclamant, prin care s-a solicitat:

- în principal, completarea Ordinului nr. 1016/23.12.2015 emis de președintele ANSVSA în sensul asimilării funcției de muncitor necalificat și salariilor personalului încadrat în această funcție din cadrul ANSVSA cu funcțiile și nivelul de salarizare din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură;

- în subsidiar, obligarea pârâtei de ordinul 1 la emiterea unui Ordin suplimentar în sensul asimilării funcției de muncitor calificat și salariilor personalului încadrat în această funcție din cadrul ANSVSA cu funcțiile și nivelul de salarizare din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, raportat la disp. art. 1 alin. (8

1

) și alin. (8

2

) din O.U.G. nr. 83/2014 modificată prin Legea nr. 71/2015 și Legea nr. 293/2015; respectiv:

- în principal, completarea Ordinului nr. 1016/23.12.2015 emis de președintele ANSVSA în sensul asimilării funcției de șofer și salariilor personalului încadrat în această funcție din cadrul ANSVSA cu funcțiile și nivelul de salarizare din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură;

- în subsidiar, obligarea pârâtei de ordinul 1 la emiterea unui Ordin suplimentar în sensul asimilării funcției de șofer și salariilor personalului încadrat în această funcție din cadrul ANSVSA cu funcțiile și nivelul de salarizare din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, raportat la disp.art. 1 alin. (8

1

) și alin. (8

2

) din O.U.G. nr. 83/2014 modificată prin Legea nr. 71/2015 și Legea nr. 293/2015.

La același termen de judecată, instanța a pus în discuție, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba privind soluționarea capătului 1 de cerere din acțiunea principală și din cea conexată, precum și a petitului subsidiar din acțiunea principală și din cea conexată (deci a prezentului dosar) și a dispus disjungerea acestor capete de cerere și înregistrarea în dosarul nou format ca urmare a disjungerii.

Prin sentința civilă nr. 1929 din 29 octombrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Alba a admis excepția necompetenței sale materiale în soluționarea prezentei cauze și, în consecință, a declinat competența de soluționare a dosarului în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 7.11.2016, sub același număr de dosar, respectiv nr. x/2016

Prin sentința civilă nr. 135 din 20 iunie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia:

- a admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Camera Veterinară Alba, pentru și în numele membrilor de sindicat, A., B., C., D., E., F., G. și H., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), iar pe cale de consecință:

- a obligat pârâta ANSVSA să emită un ordin prin care să completeze Ordinul ANSVSA nr. 1016/23.12.2015 în sensul asimilării funcțiilor și salariilor pentru personalul din cadrul DSVSA Alba, cu funcțiile similare și nivelul de salarizare din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, potrivit art. 1 alin. (8

2

)

din O.U.G. nr. 83/2014 începând cu data de 1.12.2015.

Împotriva sentinței civile menționate la pct. I.2 a formulat recurs pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea în totalitatea a acțiunii formulate de reclamantul Sindicatul Camera Veterinară Alba, ca neîntemeiată.

Printr-o primă critică, subsumată art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive, ceea ce înseamnă că judecătorul fondului a înlăturat apărările pe care le-a invocat fără a motiva măsurile dispuse, iar din această perspectivă, hotărârea apare ca nemotivată.

Arată că a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât solicitarea reclamantului era în sensul ca Ordinul nr. 1016/23.12.2015 să fie completat prin emiterea unor acte administrative de asimilare care pot fi emise numai de către direcțiile sanitare-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București.

Recurenta-pârâtă este organul ierarhic superior și nu poate emite decizii pentru personalul încadrat în instituțiile din subordinea sa, iar direcțiile sunt instituții publice cu personalitate juridică.

Conform disp. art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (1) lit. f) din Anexa 2 la Ordinul Președintelui ANSVSA nr. 571/27.06.2014, directorul executiv al direcției județene, în executarea atribuțiilor de serviciu, emite decizii privind încadrarea, modificarea, sancționarea, pensionarea și încetarea raporturilor de muncă/raporturilor de serviciu ale personalului din instituție, respectiv personalului contractual/funcționarilor publici.

Prin urmare, consideră recurenta-pârâtă, nu există identitate între persoana sa și persoana care este ținută să aducă la îndeplinire obligația stabilită în raportul juridic dedus judecății.

Printr-o a doua critică, subsumată tot art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că instanța de fond nu s-a pronunțat nici asupra celeilalte excepții pe care a invocat-o în apărare, respectiv excepția inadmisibilității primului petit al acțiunii reclamanților, astfel că și din această perspectivă, hotărârea recurată apare ca nemotivată.

Făcând trimitere la toate motivele invocate prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, recurenta-pârâtă consideră că solicitarea intimaților-reclamanți este inadmisibilă, raportat la dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2), art. 8 alin. (1) și (1

2

) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, precum și la cele ale art. 60-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Precizează că într-o speță identică, în care a avut calitatea de pârâtă (vizând completarea aceluiași act administrativ - Ordinul nr. 1016/23.12.2015), instanța a admis excepția inadmisibilității pe care a invocat-o în respectiva cauză (sentința civilă nr. 23/14.02.2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2017).

Pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă consideră că sentința atacată este dată cu încălcarea normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Sub un prim aspect, arată că instanța de fond ar fi trebuit să țină cont că, la data pronunțării sentinței recurate (20.06.2018), art. 1 alin. (8

2

)

din O.U.G. nr. 83/2014, pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea, era abrogat din 01.07.2017, data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017. Chiar și Ordinul nr. 1016/2015, emis de Președintele ANSVSA în temeiul art. 1 alin. (8

2

) din O.U.G. nr. 83/2014, și-a încetat aplicabilitatea, urmare intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017.

Consideră că ar fi imposibil de executat o hotărâre judecătorească, prin care sunt admise solicitările reclamanților întemeiate în drept pe un text de lege abrogat, având în vedere că, în prezent, este în vigoare și se aplică o altă lege de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, Legea nr. 153/2017.

Cât privește reținerile instanței de fond, apreciază că acestea sunt neîntemeiate, întrucât, astfel cum a precizat și prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond, asimilarea funcțiilor contractuale s-a realizat în conformitate cu Legea nr. 293/2015, ținând cont de specificul sistemului sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor și cu respectarea condițiilor minime de vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției contractuale, fiind asimilate numai funcțiile regăsite în Anexa nr. 1, Capitolul II, Litera K "Administrația publică sanitar-veterinară si pentru siguranța alimentelor" din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, contrar celor reținute de prima instanță, s-a dat posibilitatea asimilării numai funcțiilor contractuale specifice activității sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor, exceptând funcțiile contractuale comune.

Recurenta a precizat că funcțiile contractuale nu au fost stabilite ca funcții publice, ci s-a realizat asimilarea strict din punct de vedere al salarizării, având ca referință dispozițiile Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 1980/29.12.2014, cu modificările ulterioare.

În concluzie, a arătat că au fost asimilate nu doar funcțiile publice, ci și funcțiile contractuale specifice sistemului sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor, ținând cont de prevederile anexelor la Legea nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, asimilarea făcându-se cu respectarea condițiilor minime de vechime în specialitatea studiilor.

Cu privire la salarizarea intimaților-reclamanți, a precizat că acestora li s-a aplicat o majorare salarială de 10%, conform dispozițiilor art. 1 punctul 4 din Legea nr. 293/2015, în aplicarea cărora Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Alba a emis acte administrative individuale, prin care le-a fost majorat salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.12.2015, iar intimații-reclamanți nu au contestat drepturile salariale astfel stabilite.

Recurenta a subliniat că pentru funcțiile contractuale comune (muncitor calificat, paznic, dactilograf, îngrijitor, șofer), Legea nr. 284/2010 nu reglementează niciun nivel de studii, în timp ce pentru funcțiile cuprinse în Anexa la Ordinul comun nr. 103/417/399/30/RP/398/370/238/2014 și OMADR nr. 1980/2014, legea prevede pentru ocupare studii superioare de lungă durată/de scurtă durată și studii medii.

Ținând seamă de cele expuse mai sus și având în vedere faptul că, în sistemul personalului plătit din fonduri publice, contractele individuale de muncă și actele administrative individuale prin care este consfințit salariul sunt încheiate sau emise cu respectarea și în temeiul prevederilor legii în vigoare la acel moment, recurenta arată că nu se poate pune în discuție nerespectarea prevederilor Legii nr. 293/2015, întrucât actele administrative individuale de majorare a salariului intimaților-reclamanți sunt subsecvente legii și se supun acesteia, prevederile lor neavând o existență de sine stătătoare, ci fiind guvernate de lege, recurenta-pârâtă acționând în baza și temeiul legii.

Intimatul-reclamant Sindicatul Camera Veterinară Alba a formulat întâmpinare, solicitând pe această cale respingerea recursului ca nefondat.

Excepția lipsei calității procesuale pasive este neîntemeiată. Ordinul nr. 1016/2015 fiind emis de ANSVSA, doar instituția emitentă are calitatea procesuală pasivă în ceea ce privește obligarea la completarea ordinului sau emiterea unui ordin suplimentar celui menționat.

Excepția inadmisibilității, invocată de recurenta-pârâtă, este, de asemenea, nefondată, raportat la dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Hotărârea instanței de fond nu încalcă dispozițiile actului normativ reprezentat de Legea nr. 153/2017. Intimatul-reclamant arată că a solicitat prin precizarea depusă la dosarul instanței de fond pentru termenul de judecată din 21.03.2018 ca, având în vedere data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017 (01.07.2017), pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată să fie acordate până la momentul intrării în vigoare a actului normativ, iar pentru reclamanții cărora le-a fost modificat contractul de muncă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017, până la momentul asimilării.

În ceea ce privește soluția pe fondul cauzei, susține că este legală și temeinică, impunându-se menținerea ei, reiterând, în esență, apărările de la instanța de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat.

Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile recurentei circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitoare la fondul raportului juridic dedus judecății.

Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor să completeze Ordinul nr. 1016/23.12.2015, prin emiterea, în temeiul art. 1 alin. (8)

2

din O.U.G. nr. 83/2014, unor acte de asimilare, cu începere de la data de 01.12.2015, a funcțiilor și salariilor personalului contractual, reprezentat de muncitorii și șoferi din cadrul DSVSA Alba, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (8)

1

în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură.

Prin Ordinul președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/23.12.2015 privind salarizarea personalului din cadrul direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București și al institutelor veterinare, s-au stabilit, la art. 1, următoarele:

"(1) începând cu data de 01.12.2015, prin asimilare cu funcțiile și salariile din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, salariile de bază de care beneficiază personalul din cadrul direcțiilor sanitar - veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București și al institutelor veterinare se stabilesc conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Începând cu aceeași dată, salariile aferente posturilor vacante se stabilesc conform anexei în condițiile prevăzute la alin. (1).

Conform art. 2 alin. (1) din Ordin, nivelul concret al drepturilor salariale pentru personalul din cadrul direcțiilor sanitar - veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București și al institutelor veterinare se stabilește prin acte administrative individuale."

Din Anexa la ordinul în litigiu, care are ca referință Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 1980/29.12.2014, cu modificările ulterioare, rezultă că asimilarea a vizat funcționarii publici și funcțiile specifice contractuale.

Acest ordin a fost dat în aplicarea prevederilor art. I punctul 2 și punctul 4 din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe.

Potrivit art. I punctul 2 din Legea nr. 293/2015:

"2. La articolul I, după punctul 1 se introduce un nou punct, punctul 1^1, cu următorul cuprins:

"1^1. La articolul 1, după alin. (8^1) se introduce un nou alineat, alin. (8^2), cu următorul cuprins: «(8^2) Asimilarea funcțiilor și salariilor personalului Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, institutelor centrale și structurilor subordonate județene, în mod corespunzător încadrării acestor structuri, cu funcțiile și nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și, după caz, din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în cazul unităților subordonate, precum și stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale se fac prin ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, corespunzător specificului funcțiilor Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, având ca referință dispozițiile ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a prevederilor alin. (8) și (8^1), cu respectarea normelor legale în vigoare.»".

Textul de lege vorbește despre "asimilarea funcțiilor și salariilor personalului" și nu face distincție între funcțiile publice și funcțiile contractuale, iar în cadrul funcțiilor publice nu deosebește între categoriile de funcții publice existente.

În aplicarea prevederilor legale menționate, atât la nivelul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, cât și al unităților subordonate acesteia, s-au solicitat clarificări de la instituții publice, printre care Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

Potrivit punctului de vedere exprimat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin adresa nr. x/10.12.2015, se puteau asimila funcții publice cu funcții contractuale și invers, textul de lege făcând referire la personal, la modul general, și nu la categoriile de personal, iar la asimilarea funcțiilor trebuia să se țină cont de nivelul studiilor și de ierarhia funcțiilor din cele două instituții ale căror salarii s-au asimilat.

Așa fiind, instituția recurentă a apreciat în mod corect că asimilarea funcției și a salariului din A.N.S.V.S.A. și din structurile subordonate județene se face cu funcția și nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, respectiv din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Astfel, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a procedat la asimilarea cu funcțiile și salariile din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, conform art. 1 alin. (1) din Ordinul președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/2015, ținând cont de nivelul studiilor și de vechimea în specialitate a acestora.

Conform art. 2 alin. (1) din Ordinul președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/2015, intimata-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Alba a emis acte administrative individuale privind stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale pentru personalul din cadrul acesteia (funcționari publici și personal contractual).

Ca atare, au fost asimilate atât funcțiile publice, cât și funcțiile contractuale specifice activității sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor, ținând cont de prevederile anexelor la Legea nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, asimilarea făcându-se cu respectarea condițiilor minime de vechime în specialitatea studiilor, exceptate fiind funcțiile contractuale comune.

Pentru personalul contractual prevăzut în Anexa I - Familia ocupațională de funcții bugetare, "Administrație", Legea nr. 293/2015 a prevăzut o majorare de 10% față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015, prevedere în care se încadrează și reclamanții.

Or, deși aceștia solicită emiterea unor acte de asimilare și plata diferențelor de salarizare, nu au arătat în concret modalitatea de completare a ordinului, în condițiile în care, în anexa acestuia, salariile de încadrare pentru funcționarii publici și pentru funcțiile specifice contractuale s-a făcut în funcție de nivelul studiilor și de vechimea în specialitate.

Date fiind aceste argumente, este evident că salarizarea reclamanților s-a efectuat în conformitate cu legislația în vigoare, așa cum s-a analizat mai sus, iar obligarea autorității să emită un act de asimilare în privința reclamanților ar încălca voința legiuitorului, care a statuat că, pentru funcțiile contractuale comune (exemplu: muncitor calificat, paznic, dactilograf, îngrijitor, șofer), Legea nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, nu reglementează vreun nivel de studii pentru aceste funcții, în timp ce pentru funcțiile cuprinse în anexele la Ordinul comun nr. 103/417/399/30/RP/398/370/238/20l4 și Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 1980/29.12.2014, legea prevede, pentru ocupare, studii superioare de lungă durată, studii superioare de scurtă durată și, respectiv, studii medii.

În aceste condiții, instanța de control judiciar nu împărtășește opinia primei instanțe care a admis cererea de chemare în judecată, apreciind că intenția legiuitorului a fost ca aplicarea dispoziției legale privind asimilarea să se realizeze pentru întreg personalul ANSVSA și al structurilor subordonate, funcționari publici și personal contractual.

Astfel, contrar celor susținute de intimații-reclamanți, funcția de muncitor/șofer (Anexa nr. 1, Cap. II lit. D) - Alte funcții comune din sectorul bugetar din Legea nr. 284/2010) pentru a cărei ocupare legea nu prevede vreun nivel de studii nu este corespondentă cu funcțiile contractuale specifice sistemului sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor cu funcții publice (cum ar fi: medic veterinar, inginer, subinginer, asistent veterinar, laborant, tehnician etc), întrucât pentru aceste funcții legea prevede un nivel al studiilor necesar ocupării acestor funcții, respectiv studii superioare (studii universitare de licență absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă), studii superioare de scurtă durată (absolvite cu diplomă), studii medii (studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat), conform Anexei nr. 1, Cap. II lit. K) - Administrația publică sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor din Legea nr. 284/2010.

În acest context, obligarea autorității la emiterea unui ordin de asimilare în privința funcției reclamanților ar încălca voința legiuitorului, așa cum a fost analizată mai sus.

În fine, Înalta Curte constată că nu mai prezintă utilitate analiza criticilor referitoare la nepronunțarea instanței de fond asupra celor două excepții (excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și excepția inadmisibilității primului capăt de cerere), critici ce pot fi încadrate la pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., de vreme ce soluția din recurs este favorabilă recurentei-pârâtei.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta ANSVSA, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Camera Veterinară Alba, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva sentinței civile nr. 135 din 20 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Camera Veterinară Alba, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2021.