ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2421/2022

Ședința publică din data de 3 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 12.11.2020, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - ANSVSA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la achitarea sumei de 70.000 de RON, respectiv 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 și până la data apariției O.U.G. nr. 117/2020, conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, precum și dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenței acestora și până la data plății efective, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației calculate pentru fiecare perioadă.

Prin sentința civilă nr. 1793/17.03.2021 Tribunalul București a declinat competența cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - ANSVSA, în favoarea Curții de Apel București.

2.1. Prin decizia civilă nr. 1427/26.10.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția de necompetență invocată de către pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman - DSVSA.

A fost declinată competența de soluționare a cererii privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - ANSVSA și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman - DSVSA, astfel cum a fost precizată, în favoarea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

2.2. Prin sentința civilă nr. 37 din data de 02.02.2022 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal Completul Specializat pentru contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu.

A fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență.

S-a suspendat judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că la termenul din data de 18.06.2021 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a consemnat în încheierea de ședință că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, amânând cauza pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, epuizând, astfel, și etapa cercetării judecătorești, încuviințând pentru părți proba cu înscrisuri, devenind incidente dispozițiile art. 131 și 132 din C. proc. civ., potrivit cărora instanța era decăzută din dreptul de a-și invoca propria necompetență materială.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte urmează a dezlega regulatorul de competență în raport cu soluția adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit că În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Din considerentele deciziei mai sus menționate rezultă că instanța care primește dosarul își poate invoca necompetența materială și poate declina competența instanței inițial investite pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului al apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale.

A stabilit Înalta Curte că instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen și va trebui să-i trimită acesteia dosarul.

De asemenea, s-a reținut că neinvocarea în termen a excepției de necompetență constituie o consolidare a competenței în favoarea instanței sesizate, fapt ce nu poate fi ignorat.

În cauză, la termenul din data de 18.06.2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a consemnat în încheierea de ședință că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, amânând pronunțarea asupra fondului cauzei pentru ca părțile să depună concluzii scrise.

Prin încheierea din data de 2 iulie 2021 instanța a dispus repunerea cauzei pe rol și citarea DSVSA Teleorman, ca pârâtă, față de cererea precizatoare depusă de reclamantă,

La termenul din data de 15 octombrie 2021 instanța a reținut spre pronunțare excepția necompetenței invocate prin întâmpinare.

Potrivit dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ.:

(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

(2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.

Modificările aduse prin dispozițiile art. 130 și 131 din C. proc. civ., au urmărit implementarea principiului accelerării judecății, reglementat de art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., prin stabilirea unei limite temporale pentru invocarea excepției de necompetență materială, și anume, până la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune și concluzii.

Deși Curtea de Apel la data de 18.06.2021 a constatat că este competentă să soluționeze cauza și a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise pe fond, a repus cauza pe rol și, ulterior, a reținut excepția necompetenței sale, deși era datoare să procedeze potrivit alin. (2) al art. 131 din C. proc. civ., respectiv să pună în discuția părților excepția necompetenței și să o proroge pentru termenul acordat în acest sens, cu atât mai mult cu cât cauza fusese înregistrată pe rolul instanței ca urmare a declinării de competentă.

În raport și de considerentele deciziei nr. 31/2019, Înalta Curte va constata că a operat prorogarea de compentență în favoarea Curții de apel pentru neinvocarea excepției în termenul legal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea în favoarea Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - ANSVSA și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman - DSVSA în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 mai 2022.