ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 254/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10

februarie 2006, reclamanții I.I.V. și I.M.C. au chemat în judecată pe pârâta

C.N.A.D.N.R. SA, ca reprezentantă a Statului Român, solicitând instanței ca,

prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze parțial hotărârea nr. 24 din 23

noiembrie 2005 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, Consiliul

Local Vâlcelele, județul Călărași, în sensul modificării cuantumului

despăgubirilor cuvenite pentru suprafața de 565,85 mp teren arabil expropriată,

să suspende transferul dreptului de proprietate asupra imobilului pe perioada

de la data virării în contul reclamanților a sumei stabilite prin Hotărârea nr.

24/2005 și până la data soluționării definitive a litigiului, să efectueze

calculul despăgubirilor în Euro și nu în dolari SUA, să stabilească termenul

înăuntrul căruia urmează a se efectua plata și să o oblige pe pârâtă la

despăgubiri nu numai pentru terenul expropriat ci și pentru cel ocupat efectiv

de lucrările de construcții care se realizează în zonă, excedent suprafeței de

565,85 mp, precum și pentru prejudiciul cauzat de lipsa de folosință a

terenului pe ultimii 3 ani.

Prin sentința civilă nr. 3009 din 12

decembrie 2006 Tribunalul Călărași, secția civilă, a admis în parte acțiunea, a

anulat în parte hotărârea nr. 24/2005 numai în ceea ce privește dispozițiile

art. 2 privind cuantumul despăgubirilor, pe care le-a stabilit la nivelul sumei

de 6856,18 RON (1952, 18 Euro) în loc de 565,85 dolari SUA, respingând totodată

celelalte capete de cerere.

Pentru a pronunța această hotărâre

tribunalul a reținut următoarele:

Terenul reclamanților a fost

expropriat pentru utilitate publică, respectiv pentru construirea Autostrăzii

Soarelui București-Constanța.

Reclamanții nu au contestat

exproprierea și nici suprafața stabilită a fi expropriată, ci doar cuantumul

despăgubirilor, stabilite fără a se avea în vedere procedura prevăzută de lege,

prin negociere, și ținându-se seama de valoarea reală a terenului expropriat.

Tribunalul a constatat că excepția

inadmisibilității primului capăt de cerere invocată de pârâtă nu poate fi

primită, deoarece liberul acces la justiție este garantat, iar faptul că legea

nu ar prevedea formularea unui astfel de capăt de cerere nu poate fi invocat ca

temei al respingerii cererii, deoarece ar însemna ca judecătorul să se facă

vinovat de denegare de dreptate în sensul art. 3 C. civ.

În ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor, reclamanții au făcut dovada că acesta nu corespunde valorii

reale a terenului.

Capătul de cerere referitor la plata

despăgubirilor pentru lipsa de folosință a fost respins cu motivarea că în

cauză nu s-au produs probe în sensul că proprietarul a fost lipsit de folosința

terenului.

Cererea privind stabilirea unui

termen de plată a fost respins, deoarece acest termen este prevăzut de art. 9

din Legea nr. 198/2004.

Prin decizia civilă nr. 448 din 21

iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, a respins ca

nefondate apelurile declarate atât de reclamanți, cât și de pârâtă împotriva

sentinței.

Pentru a pronunța această decizie,

curtea de apel a reținut că valoarea terenului a fost corect stabilită pe baza

unui raport de expertiză efectuat în faza judecății în primă instanță, că

dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 au fost corect interpretate și

aplicate de către tribunal, legea stabilind clar că plata despăgubirilor

urmează a se face la cererea solicitantului în termen de 30 de zile pe baza

hotărârii definitive și irevocabile și că, în contra susținerilor, apelanților

nu există nici un fel de contradicție între considerente și dispozitiv.

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității primului capăt de cerere, aceasta a fost corect soluționată

conform art. 21 din Constituția României și art. 3 C. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs

invocat recurenta reiterează excepția inadmisibilității primului capăt de

cerere, cu motivarea că hotărârea Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004

este un act unilateral, care poate fi revocat pentru motive temeinice conform

art. 10 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a legii.

În opinia recurentei, reclamanții nu

puteau solicita instanței constatarea nulității relative parțiale a deciziei,

singurul aspect care putea fi contestat de reclamanți fiind cel referitor la

cuantumul despăgubirilor.

De asemenea, potrivit art. 10 alin.

(8) din Legea nr. 33/1994 sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru doar

cererile adresate instanței judecătorești pentru stabilirea dreptului la

despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia.

În consecință, reclamanții urmau să

timbreze primul capăt de cerere, care nu se încadrează în textul de lege

menționat.

Recurenta consideră că despăgubirile

acordate intimaților în baza raportului de expertiză nu au fost corect

calculate, deoarece experții nu s-au raportat la momentul emiterii hotărârii de

stabilire a despăgubirilor, 23 noiembrie 2005.

Hotărârea contestată a fost dată cu

respectarea întocmai a legilor în vigoare și pe baza valorii de circulație a

terenurilor agricole situate în extravilanul localităților Dragoș Vodă, Dor

Mărunt și Vâlcelele în perioada 2005-2006; interesându-se la agențiile

imobiliare din zonă pentru a afla valorile de circulație ale terenurilor pe

anul în curs, recurentei i s-a confirmat punctul de vedere exprimat prin

hotărârea contestată în sensul că valoarea unui hectar de teren este între

1000-1500 Euro.

Recurenta solicită admiterea

recursului, modificarea deciziei, respingerea primului capăt de cerere ca

inadmisibil și, în subsidiar, ca neîntemeiat, respingerea în totalitate a

celorlalte capete de cerere și menținerea cuantumului despăgubirilor astfel cum

a fost stabilit prin hotărârea nr. 24/2005.

Intimații nu au depus la dosar

întâmpinare.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004, expropriatul nemulțumit de

cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente.

În speță, reclamanții au fost de

acord cu exproprierea și ceea ce au contestat în instanță, solicitând anularea

parțială a hotărârii emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, a

fost tocmai cuantumul despăgubirilor.

Prin urmare, excepția

inadmisibilității acestui capăt de cerere este vădit nefondată și a fost în mod

corect respinsă de instanțele anterioare.

Fiind vorba de o cerere în materie

de expropriere, în mod corect a fost considerată scutită de plata taxei

judiciare de timbru și a timbrului judiciar, neputându-se reține vreun motiv de

nelegalitate a deciziei sub acest aspect.

În ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor, expertiza a avut în vedere valorile de piață ale terenurilor

arabile din zona expropriată la data efectuării raportului, neexistând niciun

temei pentru a se avea în vedere valorile practicate în anii anteriori.

În ceea ce privește modul în care au

fost calculate despăgubirile și comparația cu valorile comunicate de agențiile

imobiliare recurentei, recurenta nu a indicat niciun text de lege care să fi

fost încălcat sau greșit aplicat; acestea sunt aspecte care țin de temeinicia

hotărârii și nu pot face obiect de analiză în recurs, deoarece nu se

circumscriu dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, în

baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va menține decizia atacată și va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 448/A din 21 iunie 2007 a Curții

de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie

2008.