ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 275/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 15559 din 21

decembrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a

comercială, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S.

cu sediul în București în contradictoriu cu pârâta Asociația A.

Băilești astfel cum a fost precizată și s-a dispus

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni 29

octombrie 1996 încheiat între părți; pârâta a fost obligată la

plata sumelor de 150,08 ron reprezentând dobândă și 4.288,15 ron

penalități de întârziere și în continuare, aferent ratelor

7,8,9,10 din contractul de vânzare cumpărare acțiuni din 29 octombrie

1996, cu începere de la 20 februarie 2007 și până la rămânerea

definitivă a prezentei sentințe.

S-au respins ca neîntemeiate

celelalte pretenții și pârâta a fost obligată la cheltuieli de

judecată.

Apelul declarat de

reclamanta A.V.A.S. împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia

comercială nr. 254 din 14 mai 2008 a Curții de Apel București,

secția a VI-a comercială, prin care a fost schimbată în parte

hotărârea instanței de fond în sensul că pârâta a fost obligată

la plata sumei de 850 lei cheltuieli de judecată; s-au menținut în

rest dispozițiile sentinței.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că în ceeea ce privește cuantumul

dobânzii și al penalităților acesta a fost corect stabilit de

expert în raport de dispozițiile art. 4 lit. b) din contractul de

vânzare-cumpărare acțiuni până la rămânerea definitivă

a sentinței, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. a)

din O.G. nr. 25/2002 modificată și completată.

Cererea apelantei de acordare

a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente ratelor 7, 8,

9, 10 din contract până la achitarea integrală a debitului nu este

întemeiată cât timp acestea au fost calculate în raport de

dispozițiile art. 4 lit. b) din contract iar de la data

desființării acestuia nu mai au temei legal.

S-a constatat că

intimata nu a încălcat dispozițiile art. 73 lit. d) din contract

deoarece ieșirea bunului din patrimoniul societății privatizate

s-a făcut prin executarea silită fără a fi administrate

probe din care să rezulte că între intimată și societatea

SC X SRL Târgu Jiu există o legătură care a dus la

înstrăinarea bunului prin executarea silită.

Împotriva acestei decizii

reclamanta A.V.A.S. cu sediul în București a declarat recurs în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia,

modificarea deciziei atacate, admiterea apelului, schimbarea sentinței

pronunțate de instanța de fond și admiterea acțiunii astfel

cum a fost formulată.

A invocat recurenta în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că prin

hotărârea atacată instanța a încălcat dispozițiile art.

21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 care prevăd în mod expres că în

cazul desființării contractului pe cale judiciară sau

convențională, cumpărătorul este obligat atât la plata de

daune interese, reprezentând dobânzi, penalități și dividende

care pot fi cuantificate, cât și la plata acelor daune interese care nu

pot fi cuantificate în momentul formulării cererii de chemare în

judecată și care urmează a fi precizate în urma efectuării

raportului de expertiză judiciară.

În mod eronat

instanțele au respins pretențiile A.V.A.S. constând în suma de 9.760 ron

reprezentând prejudiciul cauzat A.V.A.S. prin scăderea valorii

acțiunilor și suma de 4.536 ron reprezentând prejudiciul cauzat A.V.A.S.

prin înstrăinarea terenului în suprafață de 10.800 mp, deoarece

este evident faptul că prin diminuarea valorii activului net contabil al

societății privatizate și prin înstrăinarea activelor

acesteia A.V.A.S. a fost prejudiciată.

S-a susținut că în

urma desființării contractului de privatizare deși

părțile vor fi puse în situația anterioară încheierii

contractului, în patrimoniului A.V.A.S. vor intra acțiuni având o valoare

mult diminuată față de momentul încheierii contractului și

care nu mai pot fi valorificate prin intermediul unei alte privatizări.

Instanța de apel a

reținut că nu s-au făcut probe din care să rezulte că

diminuarea valorii acțiunilor s-a făcut din culpa pârâtei,

fără însă să aibă în vedere că prin dispozițiile

art. 21 din O.G. nr. 25/2002 modificată și completată, s-a

instituit o excepție, în sensul că stabilirea și întinderea prejudiciilor

se va face în baza unei expertize financiar contabilă, proba

existenței prejudiciului fiind astfel înlăturată.

Recursul reclamantei este

declarat împotriva unei persoane juridice fără calitate

procesuală pasivă și va fi respins pentru următoarele

considerente:

Pentru a fi parte în procesul

civil se impune a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiții printre care

și cea a calității și a capacității procesuale.

Capacitatea procesuală constă

în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan

procesual (capacitate procesuală de folosință), de a-și

valorifica singură drepturile procesuale și de a-și îndeplini

obligațiile procedurale (capacitate procesuală de exerițiu).

În cazul persoanelor

juridice, capacitatea procesuală de folosință se dobândește

la data înregistrării lor, iar potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale este persoană juridică de la

data înmatriculării în O.R.C.

Înalta Curte în raport de

dispozițiile art. 137 C. proc. civ. va lua în examinare excepția

lipsei calității procesuale pasive a intimatei pârâte.

Cu adresa din 7 octombrie

Asociația A. Băilești nu este înscriă în Registrul

Comerțului, iar firma Agromec Băilești SA a fost radiată în

urma încheierii procedurii de faliment la data de 4 august 2008.

Așa fiind, de la data

radierii intimata a încetat să mai existe ca persoană juridică

și deci nu mai are capacitate civilă în litigiul dedus

judecății.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că este de prisos să mai examineze celelalte critici

invocate de recurentă în cererea sa și urmează ca potrivit art. 312

alin. (1) C. proc. civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 254 din 14 mai 2008

a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2010.