ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 275/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 15559 din 21 decembrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. cu sediul în București în contradictoriu cu pârâta Asociația A. Băilești astfel cum a fost precizată și s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni 29 octombrie 1996 încheiat între părți; pârâta a fost obligată la plata sumelor de 150,08 ron reprezentând dobândă și 4.288,15 ron penalități de întârziere și în continuare, aferent ratelor 7,8,9,10 din contractul de vânzare cumpărare acțiuni din 29 octombrie 1996, cu începere de la 20 februarie 2007 și până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

S-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenții și pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată. Apelul declarat de reclamanta A.V.A.S. împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia comercială nr. 254 din 14 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, prin care a fost schimbată în parte hotărârea instanței de fond în sensul că pârâta a fost obligată la plata sumei de 850 lei cheltuieli de judecată; s-au menținut în rest dispozițiile sentinței. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în ceeea ce privește cuantumul dobânzii și al penalităților acesta a fost corect stabilit de expert în raport de dispozițiile art. 4 lit. b) din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni până la rămânerea definitivă a sentinței, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. a) din O.G.

nr. 25/2002 modificată și completată. Cererea apelantei de acordare a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente ratelor 7, 8, 9, 10 din contract până la achitarea integrală a debitului nu este întemeiată cât timp acestea au fost calculate în raport de dispozițiile art. 4 lit. b) din contract iar de la data desființării acestuia nu mai au temei legal. S-a constatat că intimata nu a încălcat dispozițiile art. 73 lit. d) din contract deoarece ieșirea bunului din patrimoniul societății privatizate s-a făcut prin executarea silită fără a fi administrate probe din care să rezulte că între intimată și societatea SC X SRL Târgu Jiu există o legătură care a dus la înstrăinarea bunului prin executarea silită.

Împotriva acestei decizii reclamanta A.V.A.S. cu sediul în București a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului, schimbarea sentinței pronunțate de instanța de fond și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. A invocat recurenta în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că prin hotărârea atacată instanța a încălcat dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 care prevăd în mod expres că în cazul desființării contractului pe cale judiciară sau convențională, cumpărătorul este obligat atât la plata de daune interese, reprezentând dobânzi, penalități și dividende care pot fi cuantificate, cât și la plata acelor daune interese care nu pot fi cuantificate în momentul formulării cererii de chemare în judecată și care urmează a fi precizate în urma efectuării raportului de expertiză judiciară.

În mod eronat instanțele au respins pretențiile A.V.A.S. constând în suma de 9.760 ron reprezentând prejudiciul cauzat A.V.A.S. prin scăderea valorii acțiunilor și suma de 4.536 ron reprezentând prejudiciul cauzat A.V.A.S. prin înstrăinarea terenului în suprafață de 10.800 mp, deoarece este evident faptul că prin diminuarea valorii activului net contabil al societății privatizate și prin înstrăinarea activelor acesteia A.V.A.S. a fost prejudiciată. S-a susținut că în urma desființării contractului de privatizare deși părțile vor fi puse în situația anterioară încheierii contractului, în patrimoniului A.V.A.S. vor intra acțiuni având o valoare mult diminuată față de momentul încheierii contractului și care nu mai pot fi valorificate prin intermediul unei alte privatizări.

Instanța de apel a reținut că nu s-au făcut probe din care să rezulte că diminuarea valorii acțiunilor s-a făcut din culpa pârâtei, fără însă să aibă în vedere că prin dispozițiile art. 21 din O.G. nr. 25/2002 modificată și completată, s-a instituit o excepție, în sensul că stabilirea și întinderea prejudiciilor se va face în baza unei expertize financiar contabilă, proba existenței prejudiciului fiind astfel înlăturată. Recursul reclamantei este declarat împotriva unei persoane juridice fără calitate procesuală pasivă și va fi respins pentru următoarele considerente: Pentru a fi parte în procesul civil se impune a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiții printre care și cea a calității și a capacității procesuale.

Capacitatea procesuală constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual (capacitate procesuală de folosință), de a-și valorifica singură drepturile procesuale și de a-și îndeplini obligațiile procedurale (capacitate procesuală de exerițiu). În cazul persoanelor juridice, capacitatea procesuală de folosință se dobândește la data înregistrării lor, iar potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale este persoană juridică de la data înmatriculării în O.R.C. Înalta Curte în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. va lua în examinare excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei pârâte. Cu adresa din 7 octombrie 2009. O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Gorj a comunicat că Asociația A. Băilești nu este înscriă în Registrul Comerțului, iar firma Agromec Băilești SA a fost radiată în urma încheierii procedurii de faliment la data de 4 august 2008. Așa fiind, de la data radierii intimata a încetat să mai existe ca persoană juridică și deci nu mai are capacitate civilă în litigiul dedus judecății. Așa fiind, Înalta Curte constată că este de prisos să mai examineze celelalte critici invocate de recurentă în cererea sa și urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 254 din 14 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2010.