ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2763/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 februarie 2008, reclamanta SC A.A. SA Arad prin lichidator judiciar cheamă în judecată pe pârâta SC D.M. SRL, Arad, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea necondiționată a pârâtei din imobilul situat în Arad.

Prin sentința comercială nr. 450 din 7 aprilie 2008, Tribunalul Arad, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, admite acțiunea reclamantei și dispune evacuarea necondiționată a pârâtei, reținând incidența dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 85/2006, față de faptul că reclamanta se află în procedura simplificată de „Alimentare cu apă a comunei Martinis, sat Martinis, Sanpaul, Petreni și Rareș”, și notificarea pârâtei în vederea denunțării contractului de asociere în participațiune încheiat cu aceasta, spațiul în litigiu aflându-se în folosința gratuită a reclamantei în temeiul art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 391/1995 și a Anexei 1 la menționatul act normativ.

Prin decizia nr. 254/ A din 8 decembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, admite apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva sentinței primei instanțe, pe care o schimbă în sensul că respinge acțiunea reclamantei, reținând, în acest sens, că reclamantei intimate i-a fost acordat dreptul de folosință gratuită asupra imobilului în litigiu „ope legis” pe o perioadă de 10 ani [(art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 391/1995)], fără ca legea să fi prevăzut expres o eventuală prelungire a acestui termen, astfel că la momentul introducerii acțiunii reclamanta nu avea nici un drept asupra imobilului, ea neavând deci calitatea procesuală activă de a exercita respectiva acțiune în condițiile în care titularul dreptului este proprietarul, sau persoana care deține în mod legal dreptul de folosință a spațiului.

Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond. În susținerea recursului său, recurenta reclamantă critică instanța de apel pentru greșita aplicare a dispozițiilor H.G. nr. 391/1995 prin admiterea excepției lipsei calității sale procesuale active, față de faptul că actul normativ evocat nu a fost abrogat, că deține în folosință gratuită imobilul în litigiu în baza unui titlu legal, înscris și în C.F., spațiul fiind utilizat de pârâta intimată în baza contractului de asociere în participațiune încheiat la 28 decembrie 2004, probând astfel existența calității procesuale active a recurentei reclamante.

Recurenta reproșează instanței de apel și greșita aplicare a dispozițiilor art. 2 din H.G. nr. 391/1995, aceasta reținând eronat că prin contractul de asociere în participațiune încheiat cu pârâta intimată s-ar fi schimbat destinația spațiului comercial din litigiu, respectiv aceea de desfacere a produselor de panificație, câtă vreme în contractul menționat se precizează că reclamanta recurentă pune la dispoziția pârâtei intimate spațiul cu toate dotările existente, precum și fondul de marfă (pâine, specialități de panificație și patiserie) necesar comercializării, iar contractul de colaborare încheiat de intimată cu SC F.R.

SRL s-a încheiat la 20 martie 2007 și contractul de franciză din aceeași dată s-a încheiat fără știința recurentei față de care se deschisese procedura insolvenței, la data de 19 februarie 2007, astfel că o eventuală recalificare a destinației spațiului comercial operată de pârâta intimată fără acordul recurentei, nu-i poate fi imputată acesteia din urmă. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului, ca nefondat, susținând că recurenta reclamantă nu are calitatea procesuală activă de a introduce prezenta acțiune față de expirarea în iulie 2005 a termenului de 10 ani pentru care, potrivit art. 1 alin. (2) din H.G.

nr. 391/1995, i se acordase dreptul de folosință gratuită asupra spațiului din litigiu și față de încălcarea de către recurentă a dispozițiilor art. 2 din același act normativ, aceasta nerespectându-și obligația de a păstra profilul de desfacere a pâinii, a produselor de morărit și panificație și obligația de a nu transmite activitatea menționată în locație de gestiune. Examinând recursul reclamantei prin prisma motivului de nelegalitate invocat se constată că acesta este fondat. Din examinarea actelor dosarului se reține că în mod neîntemeiat instanța de apel a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei recurente, invocată de pârâtă, pronunțând o soluție netemeinică și nelegală, neexaminând nici fondul litigiului.

În acest sens se constată că, așa cum corect a reținut și instanța de fond și chiar și instanța de apel, între părți s-a încheiat la 28 decembrie 2004 un contract de asociere în participațiune pe o durată nedeterminată, cu producerea de efecte de la 1 ianuarie 2005, contract care, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 85/2006, a fost denunțat de lichidatorul judiciar al reclamantei recurente, aflată în procedura insolvenței, prin adresa nr. 419 din 30 noiembrie 2007, comunicată pârâtei intimatei și prin care s-a cerut acesteia să elibereze, ca urmare a denunțării contractului, spațiul din litigiu.

Față de existența valabilă a contractului de asociere în participațiune dintre părți, încheiat pe perioadă nedeterminată, și față de dreptul recunoscut de lege lichidatorului judiciar de a denunța orice contract pe termen lung, încheiat de societatea aflată în procedura insolvenței, în mod neîntemeiat instanța de apel a reținut că reclamanta nu ar avea capacitate procesuală activă în a formula o acțiune de evacuare a pârâtei din spațiul utilizat în baza unui contract de asociere în participațiune a cărui ființă a încetat. Astfel fiind, decizia recurată dovedindu-se netemeinică și nelegală, și cum soluția dată de instanța de apel s-a întemeiat doar pe examinarea și admiterea eronată a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, fără examinarea fondului pricinii, recursul reclamantei recurente urmează a fi admis, și, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., decizia atacată urmează a fi casată și cauza urmează a fi trimisă aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC A.A. SA Arad prin lichidator A.G. IPURL Arad, împotriva deciziei nr. 254 din 8 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2009.