ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2254/2009

Asupra recursurilor de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele :

I. Prin sentința comercială nr. 364

pronunțată la data de 24 martie 2008 Tribunalul Arad, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC

T.O.P. SA Arad împotriva pârâtei SC P.D.O. SRL și a dispus evacuarea

necondiționată a pârâtei din spațiul comercial – ghereta nr. 16 în suprafață de

39 mp, situat în Municipiul Arad, Piața Catedralei; prin aceiași sentință,

tribunalul a respins ca nefondată cererea reconvențională, formulată de pârâtă,

cerere prin care solicita obligarea reclamantei să-i încheie un nou contract de

închiriere pentru spațiul în litigiu, cu respectarea condițiilor statuate în

contractul inițial al cărui termen se împlinise la 31 octombrie 2007.

Examinând

probele administrate în cauză, tribunalul a constatat că spațiul comercial în

litigiu, ce formează obiectul cererii de evacuare a fost deținut de pârâtă în

temeiul contractului de închiriere nr. 94 din 1 noiembrie 2006, încheiat cu

reclamanta, în calitate de locator, termenul închirierii convenit de părți

fiind de un an, respectiv până la 31 octombrie 2007.

Reține

instanța totodată că, după împlinirea termenului locațiunii, reclamanta,

locator, a notificat pârâtei, predarea spațiului, în termen de 24 ore de la

primirea înștiințării, exprimându-și astfel explicit intenția de a nu mai

reînnoi contractul.

În

raport de situația de fapt stabilită și făcând aplicarea dispozițiilor art. 1436

C. civ. tribunalul a dispus evacuarea pârâtei din spațiu, constatând că

drepturile locative ale pârâtei au încetat prin împlinirea termenului

locațiunii.

Cu

privire la cererea reconvențională formulată de pârâtă, tribunalul a apreciat că

nu există nici un temei legal sau convențional de natură să o oblige pe

reclamantă, să încheie un nou contract de închiriere cu pârâta în aceleași

condiții cu cele stabilite în contractul nr. 94/2006.

Împotriva

acestei sentințe, pârâta a declarat apel, invocând motive de netemeinicie și

nelegalitate.

În

esență pârâta a susținut că în cauză nu a operat concediul prevăzut de art. 1438

C. civ., deoarece după împlinirea termenului contractului, reclamanta i-a remis

facturi pentru chirie, facturi achitate ceea ce echivalează cu o tacită

relocațiune.

Cu

privire la cererea reconvențională pârâta a arătat că reclamanta avea obligația

de a prelungi contractul de închiriere în baza Hotărârii nr. 37 din 26

februarie 2002 a Consiliului Local al Municipiului Arad, hotărâre pe care

reclamanta în mod deliberat nu i-a adus-o la cunoștință deoarece era de natură

să o oblige la încheierea unui nou contract de închiriere.

II.

Prin decizia civilă nr. 170/COM din data de 25 septembrie 2008, Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței fondului, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins

cererea de evacuare formulată de reclamantă și a menținut dispozițiile

sentinței cu privire la respingerea cererii reconvenționale formulate de

pârâtă.

III.

Împotriva acestei decizii atât reclamanta cât și pârâta au declarat recurs, în

termen legal.

a)

Recurenta reclamantă și-a

întemeiat recursul pe motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ. solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii

apelului declarat de pârâtă și menținerii în totalitate a sentinței pronunțate

de tribunal în primă instanță.

În dezvoltarea criticilor de nelegalitate

invocate recurenta reclamantă a susținut, sub un prim aspect că hotărârea dată

în apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, limitându-se să redea

in

terminis

motivele de apel depuse de apelanta pârâtă.

Sub un al doilea aspect, recurenta a

arătat, cu referire la susținerile pârâtei din cuprinsul motivelor de apel, că,

în cauză nu se poate reține existența unei tacite relocațiuni astfel cum este

reglementată de dispozițiile art. 1437 C. civ., deoarece introducerea acțiunii

de evacuare semnifică încetarea contractului prin denunțarea lui de către

locator.

Potrivit recurentei Hotărârea nr. 37/2002

a Consiliului local reprezintă doar un mandat acordat reprezentanților

acționarului majoritar respectiv Consiliul Local al Municipiului Arad, cu

privire la votul în adunarea generală a acționarilor SC T.O.P. SA, singurul

organ abilitat potrivit legii să decidă prelungirea contractelor de închiriere

care au încetat.

b) Recurenta pârâtă a solicitat prin

cererea de recurs modificarea în parte a deciziei atacate, pe aspectul soluției

de respingere a cererii reconvenționale, invocând în susținerea recursului

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Argumentele recurentei pârâte s-au

întemeiat pe conținutul Hotărârii nr. 37/2002 a Consiliului Local al

Municipiului Arad, prin care societatea reclamantă era obligată să încheie un

nou contract de închiriere după încetarea relocațiunii tacite.

IV. Asupra recursurilor

Înalta Curte examinând decizia atacată în contextul motivelor de

nelegalitate invocate prin cererile de recurs, constată următoarele:

recurenta reclamantă SC T.O.P. Arad SA este fondat.

Critica de nemotivare a

hotărârii date de instanța de apel se circumscrie motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 7.

Instanța de apel a

nesocotit cerințele impuse de art. 261 C. proc. civ. sub aspectul structurii și

conținutului hotărârii, care trebuie să cuprindă în cadrul considerentelor

arătarea motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței

precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Exprimarea clară a

raționamentului juridic, fundamentat pe argumentele juridice, și evidențierea

logicii interne care a condus la adoptarea soluției constituie elemente

obligatorii care definesc actul jurisdicțional și care îi conferă forța de

convingere, constituind totodată o garanție împotriva arbitrariului.

Verificând decizia

pronunțată de instanța de apel, prin prisma acestor exigențe, Curtea constată

că nu se poate stabili cu certitudine din cuprinsul considerentelor măsura în

care ele reprezintă o expunere a motivelor de apel sau raționamentul instanței,

cu atât mai mult cu cât aceste considerente reproduc aproape in terminis

motivele redate în cererea de apel.

Cum instanța de apel a schimbat sentința pronunțată de tribunal pe

capătul de cerere privind evacuarea, se impunea o motivare clară și explicită

prin referire la cele reținute de prima instanță atât pe situația de fapt cât

și sub aspectul dispozițiilor legale incidente – motivare care să expliciteze soluția

adoptată de instanța de apel.

reclamantă apare ca lipsită de temei legal, în condițiile în care, necontestat,

potrivit actelor dosarului contractul de închiriere convenit de părți a încetat

la data împlinirii termenului locațiunii respectiv 31 octombrie 2007.

Or, potrivit art. 1436 C.

civ. locațiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine la

împlinirea termenului, fără o prealabilă înștiințare.

termenului, locatarul rămânând în imobil și plătind chirie a operat tacita

relocațiune, introducerea cererii de evacuare formulată de locator la data de

10 ianuarie 2008 semnifică anunțarea concediului după art. 1437 cu referire la

art. 1436 alin. (2) C. civ. și pe cale de consecință lipsa oricărui titlu

pentru locatar de a mai continua locațiunea.

soluționare a cererii reconvenționale prin care solicită obligarea reclamantei

la încheierea unui nou contract. Înalta Curte constată că susținerile

recurentei sunt nefondate din perspectiva motivului de nelegalitate invocat,

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În acest sens Curtea

observă că în contractul nr. 94/2006 încetat prin ajungerea la termen părțile

nu au convenit posibilitatea prelungirii sau renegocierii locațiunii după

împlinirea termenului, așa încât în absența unei astfel de clauze, reclamanta

locator nu poate fi obligată la încheierea unui nou contract, în virtutea

principiului autonomiei de voință.

Actul nou, depus în apel

de către recurenta pârâtă, respectiv Hotărârea nr. 37/2002 a Consiliului Local

al Municipiului Arad, nu emana de la societatea reclamantă, ci de la acționarul

majoritar al societății și reprezintă mandatul pe care reprezentanții

acționarului l-au primit în anul 2002 cu privire la exercițiul dreptului de vot

în adunările generale ale SC T.O.P. SA Arad și, prin urmare nu poate avea

semnificația juridică conferită de recurente în măsura în care acest înscris nu

a fost completat cu dovezi pertinente și lămuritoare vizând hotărârile adoptate

de adunarea generală a societății pe această chestiune.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul

declarat de reclamantă și va modifica decizia atacată în sensul respingerii

apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței fondului; recursul declarat de

pârâtă împotriva aceleiași decizii va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC T.O.P. SA Arad împotriva deciziei civile nr. 170/COM din 25

septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială.

Modifică decizia recurată în sensul

că respinge apelul declarat de pârâta SC P.D.O. SRL Arad împotriva sentinței

nr. 364 din 24 martie 2008 a Tribunalului Arad.

Respinge recursul declarat de pârâta

SC P.D.O. SRL Arad împotriva aceleiași decizii ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2009.