ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3327/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3327/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând

asupra recursurilor de față, din actele și lucrările dosarului, constată

următoarele :

Reclamantul M

unicipiul

Arad prin Primar a chemat în judecată Sindicatul S. solicitând instanței ca

prin sentința pe care o va pronunța să constate încetarea contractului de

asociere în participațiune nr. 1/1996 încheiat între pârâtă și Sindicatul T., contract

în baza căruia pârâtul ocupă imobilul situat în Piața S. aflat pe domeniul

public de interes local, să se dispună evacuarea acestuia din imobil și să fie obligat

pârâtul la plata sumei totale de 736.426.800 Rol cu titlu de despăgubiri.

În esență, reclamantul a susținut că Piața S. s-a aflat

inițial în proprietatea RA A., calitate în care a încheiat cu Sindicatul T.

contractul de închiriere nr. 1 din 22 mai 1991, că la rândul său Sindicatul T.

a încheiat un contract de asociere în participațiune al cărui obiect era

„amenajarea și exploatarea în comun a suprafeței de 2.646 mp din totalul Pieței

S.” și că în anul 2001, contractul de închiriere nr. 1/1991 a fost reziliat

începând cu data de 1 august. După preluarea RA A. sub autoritatea Consiliului

Local al Municipiului Arad în baza Legii nr. 213/1998, Piața S. a fost

concesionată Societății T. SA Arad care, potrivit reclamantului, nu-și poate

exercita actele de administrare întrucât este obstrucționată de reprezentanții Sindicatului

S. astfel că nu s-a mai încasat nicio sumă în bugetul local din asociația în

participațiune. A mai motivat reclamantul că după rezilierea contractului

dintre RA A. și Sindicatul T., implicit a încetat și contractul de asociație în

participație ceea ce duce la concluzia că pârâtul Sindicatul S. deține spațiul

fără titlu ceea ce atrage măsura evacuării și plata obligațiilor începând din 1

iulie 2002. Totodată, reclamantul a solicitat cota-parte din redevența datorată

de SC T. SA bugetului local, calculată conform Hotărârilor CLM pe fiecare an,

cu începere de la data de 1 iulie 2002.

În cauză a formulat cerere de intervenție în interesul

reclamantei SC T.P. SA, prin care a solicitat instanței să constate încetarea

contractului de asociere în participațiune, evacuarea pârâtului Sindicatul S. și

obligarea la plata acelorași sume pretinse de reclamant, sume la care ulterior

a renunțat.

Pârâtul Sindicatul S. s-a apărat invocând faptul că deține terenul

în folosință în baza unui titlu valabil, nedesființat și, în plus, a susținut

că piața solară a fost construită pe o suprafață de 486 mp care este

proprietatea sa .

Prin cererea reconvențională formulată împotriva

reclamantului, pârâtul Sindicatul S. a solicitat plata investițiilor în sumă de

450.000 Ron pe care le-a făcut în Piața S., suma reprezentând cheltuieli pentru

modernizarea pieței. Pârâtul a contestat solicitarea de a plăti redevența având

în vedere amenajările și plusul de valoare pe care l-a adus pentru ca piața să

devină funcțională. În privința valabilității contractului de asociație în

participație s-a susținut că acesta este valabil încheiat așa cum s-a confirmat

prin decizia nr. 927/2002 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 3129/2002.

După extinderea procesului prin introducerea în cauză a

Sindicatul T., reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să

solicite instanței ca în temeiul art. 111 C. proc. civ. să constate inexistența

vreunui drept al reclamantului reconvențional în administrarea pieței solare și

din acest motiv să se dispună evacuarea. A mai susținut că, la momentul precizării

de acțiune, contractul de asociație în participațiune a încetat prin ajungerea

sa la termen și că la data de 20 aprilie 2006 investițiile care au fost făcute în

Piața S. nu aveau acordul proprietarului de drept al imobilului, iar Protocolul

de colaborare a rămas la nivel de proiect întrucât nu a fost supus dezbaterii

și aprobării Consiliului Local al Municipiului Arad.

Sentința Tribunalului Arad.

- Prin sentința nr. 576 din 5 mai 2008, Tribunalul

Arad a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului

Municipiul Arad - prin primar în cererea privind constatarea încetării

contractului de asociere în participațiune nr. 1/2006 încheiat între Sindicatul

T. și Sindicatul S., a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului Sindicatul T. în cererea privind constatarea încetării contractului

de asociație în participație nr. 1/1996, încheiat între această pârâtă și

pârâta Sindicatul S. și a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei

pentru pretenții constând în despăgubiri calculate pentru perioada anterioară

datei de 19 august 2002.

- În continuare tribunalul a respins excepția de

inadmisibilitate invocată de pârâtul Sindicatul S., în cererea reclamantului

privind constatarea inexistenței dreptului reclamantului reconvențional

formulată conform art. 111 C. proc. civ., a admis în principiu, cererea de

intervenție în interesul reclamantei formulată de intervenienta SC T. SA Arad

și s-a luat act de renunțarea la judecată a cererii în pretenții formulată de

intervenientă, capătul de cerere privind constatarea încetării contractului de

asociere în participațiune sus menționat, fiind respins.

- Acțiunea principală a fost admisă în parte astfel

cum a fost precizată de reclamantul Municipiul Arad, reprezentat prin primar împotriva

pârâtului Sindicatul S. Arad și s-a constatat că pârâtul Sindicatul S. ocupă

fără titlu valabil, suprafața de 2646 mp din Piața S., situată în Municipiul

Arad, înscrisă în C.F. nr. 10.389 Micalaca, cu nr.top 2969/662/73/1/1/1/1/2,

aflată în domeniul public al Municipiului Arad.

- Acțiunea reconvențională formulată de

pârâtul-reclamant reconvențional Sindicatul S. împotriva reclamantului-pârât

reconvențional Municipiul Arad având ca obiect pretenții rezultând din

investiții și drept de retenție a fost respinsă și s-a dispus evacuarea necondiționată

a pârâtului Sindicatul S. de pe suprafața de 2646 mp mai sus evidențiată. De

asemenea a fost obligat pârâtul Sindicatul S. la plata sumei de 4.109.634,9 lei

cu titlu de taxă ocupare domeniu public și penalități de întârziere aferente,

respectiv de 0,1% pe zi, pentru perioada 1 aprilie 2006-31 decembrie 2007,

conform Legii nr. 210/2005, față de reclamant, cu cheltuieli de judecată în sumă

de 1.200 lei, reprezentând onorariu expert și suma de 7,3 lei taxe de timbru

parțiale față de intervenienta SC T.O.P. SA Arad.

- În fine, reclamantul a fost obligat să-i plătească

pârâtului Sindicatul T. suma de 2.200 lei cheltuieli judiciare constând în

onorariu avocațial.

În esență, s-a reținut de către tribunal în considerentele

sentinței că reclamantul nu are calitate procesuală activă pentru a cere

instanței constatarea încetării contractului de asociație în participațiune

susținută de rezilierea contractului de închiriere încheiat de fostul

proprietar A.R. absorbit de SC C.E.T. SA prin fuziune întrucât reclamantul este

terț față de al treilea și în acest sens a fost citat art. 253 C. com. teza

finală. Pentru a respinge excepția de inadmisibilitate a cererii în constatare

întemeiată pe art. 111 C. proc. civ., tribunalul a reținut că reclamantul are

dreptul de proprietate iar constatarea privește un fapt negativ și anume

inexistența unui drept de administrare. În consecință excepția invocată de

pârât a fost respinsă față de reclamant dar a fost admisă față de intervenient

pe considerentul că nu își justifică interesul față de cererea formulată. Și

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Sindicatul T. a fost

respinsă citându-se drept temei art. 42 C. proc. civ.

În privința excepției

prescripției dreptului la acțiune cu referire la cererea în pretenții s-a

reținut că anterior datei de 16 august 2002, pretențiile formulate au intrat

sub incidența art. 1 și art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Tribunalul a respins

și excepția autorității de lucru judecat invocată în privința cererii

reconvenționale pe motivul că cele două litigii puse în discuție (din

contencios și litigiul de față) au cauze diferite.

Asupra intervenientei SC T.O.P. SA căreia i-a fost

concesionată Piața S., s-a reținut că interesul pentru a cere evacuarea a fost demonstrat

și că devin aplicabile prevederile art. 52 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fond, s-a reținut că între cele două pârâte s-a

încheiat contractul de asociere în considerarea locațiunii care era pe durată

nedeterminată că reclamantul nu poate să întreprindă o acțiune directă asupra

asociației și nici asupra părților din contractul de asociere pentru că nu avea

niciun act juridic valabil încheiat, astfel că, pentru perioada până la

încetarea contractului de asociere pretențiile au fost respinse. După data de 1

martie 2006 când a încetat contractul de asociere încheiat între cele două

sindicate, tribunalul a reținut că a încetat orice titlu valabil în baza căruia

pârâta deținea suprafața de 2.646 mp din totalul suprafeței Pieței S. Întrucât

s-a constatat lipsa titlului pentru suprafața de 2.646 mp din incinta Pieței S.

s-a dispus evacuarea și plata sumelor determinate de expertiza contabilă

judiciară pentru folosința fără drept și fără plată a suprafeței menționate, la

sumele astfel determinate fiind adăugate și penalitățile de întârziere.

Apelul. Decizia Curții de Apel

Sentința primei instanțe a fost apelată de

reclamantul Municipiul Arad și de pârâtul Sindicatul S.

Prin apelul formulat, reclamantul Municipiul Arad a

solicitat admiterea apelului său și modificarea în parte a sentinței nr. 576/2008

pronunțată de Tribunalul Arad fără să dezvolte criticile în baza cărora a

solicitat modificarea soluției, iar la termenul din 23 septembrie 2008 reclamantul

a declarat că își retrage apelul.

Criticile formulate de pârâtul Sindicatul S., în

apelul pe care l-a declarat, au vizat soluția din acțiunea principală precum și

soluția de respingere a reconvenționalei. S-a solicitat în conformitate cu

motivele invocate respingerea acțiunii principale și admiterea

reconvenționalei.

În esență, s-a susținut lipsa procedurii concilierii

directe pentru pretențiile formulate, lipsa calității procesuale active a

Municipiului Arad pentru despăgubiri și evacuare și excepția inadmisibilității

cererii de despăgubiri astfel cum a fost modificată și, pe cale de consecință,

s-a solicitat respingerea acțiunii. Pe fondul reconvenționalei a susținut că a

realizat investiții în baza unor contracte legale, anterioare trecerii Pieței S.

în domeniul public, investiții fără de care nu se putea desfășura activitatea

comercială, iar neplata acestor investiții ar conduce la îmbogățirea fără just

temei a reclamantului. În drept au fost invocate prevederile art. 494 C. civ.,

potrivit cărora proprietarul unui teren care dobândește prin accesiune o

construcție este obligat să-l despăgubească pe constructor indiferent că este

de bună sau de rea credință. În consecință a solicitat admiterea

reconvenționalei și obligarea Municipiului la plata sumei de 745.000 lei.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin

decizia nr. 248 din 25 noiembrie 2008, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantul Municipiul Arad reținând că acesta nu s-a conformat

dispozițiilor art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 care obligă partea

la plata taxei judiciare de timbru.

Prin aceeași decizie s-a admis apelul pârâtului

Sindicatul S. Arad și a fost schimbată în parte sentința în sensul că pârâtul

deține fără titlu numai suprafața de 2.160 mp situat în Municipiul Arad și, ca

urmare, s-a dispus evacuarea necondiționată a acestuia de pe suprafața

menționată.

De asemenea a fost obligat pârâtul Sindicatul S. la

plata sumei de 49.406,29 lei cu titlu de taxă de ocupare a domeniului public,

cu penalități de întârziere aferente pe perioada 1 aprilie 2006-31 decembrie

2007 potrivit HCLM Arad nr. 144 din 20 iunie 2005.

Restul dispozițiilor au fost păstrate și a fost

obligat reclamantul la 300 lei contravaloare onorariu expertiză contabilă întocmită

potrivit noilor obiective, iar cererea intervenientei Sindicatul T. pentru

plata sumei de 3.660 lei cheltuieli de judecată a fost respinsă.

Pentru a decide astfel, Curtea a înlăturat excepția

lipsei concilierii directe pe considerentul că această procedură a fost

realizată conform înscrisurilor de la dosar. Excepția lipsei calității

procesual active a Municipiului Arad a fost respinsă atât în privința cererii pentru

plata de despăgubiri cât și pentru evacuare apreciindu-se că reclamantul în

calitate de proprietar și-a justificat și interesul și dreptul pentru

promovarea acțiunii.

Inadmisibilitatea cererii de completare a cuantumului

despăgubirilor a fost respinsă cu motivarea că în cauză nu este vorba despre o

modificare a cererii inițiale, ci de o precizare a pretențiilor ca urmare a

efectuării în cauză a unui raport de expertiză contabilă.

Pe fond s-au considerat întemeiate numai criticile

referitoare la evacuarea de pe suprafața de 486 mp motivat de faptul că pârâta

este proprietară pe această suprafață așa cum a dovedit cu un contract de

vânzare-cumpărare încheiat în anul 2003. De asemenea, instanța a considerat că

valoarea despăgubirilor trebuie redusă la 49.406 lei întrucât calculul s-a

realizat pentru suprafața de 2.646 mp în loc de 2.160 mp. Cu referire la

cererea reconvențională instanța de apel a reținut că lucrările nu corespund

scopului pentru care s-au efectuat, panourile nefiind funcționale iar pârâtul

nu a dovedit legalitatea efectuării acestor lucrări pe domeniul public situație

în raport de care s-a apreciat că lucrările au fost efectuate pe riscul său.

Recursurile. Decizia Înaltei Curți.

deciziei civile nr. 248/2008, și citând motivul de nelegalitate prevăzut de

art. 304 alin. (9) C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului său și

modificarea deciziei nr. 248 din 25 noiembrie 2008 în sensul respingerii

apelului declarat de pârâtul Sindicatul S. Arad.

Potrivit recurentului lipsa de temei legal a deciziei

pe care o critică rezultă din reținerea greșită de către instanța de apel a criticilor

referitoare la suprafața de teren care este în discuție, în acest dosar,

suprafață de pe care s-a solicitat și s-a obținut evacuarea.

Din punctul său de vedere, instanța de apel a fost

indusă în eroare întrucât nu a observat că suprafața de 486 mp de teren nu se

află în piața solară pentru a se deduce din suprafața ocupată de 2646 mp conform

contractului de asociere care a încetat în anul 2006. A mai arătat recurentul că nu a contestat faptul că pârâtul deține în proprietate privată 486

mp numai că această suprafață este înscrisă în C.F. nr. 16147 Micalaca cu număr

topografic 2242/662/2/2. Această chestiune referitoare la suprafața de 486 mp,

potrivit recurentului, a fost rezolvată prin sentința Tribunalului Arad nr. 499

pronunțată în dosarul nr. 5768/2006, așa încât soluția din apel care a

nesocotit aceste constatări și a reținut greșit că Sindicatul S. nu poate fi

evacuat de pe suprafața totală de 2.646 mp, care de altfel a constituit

obiectul contractului de asociere în participație, este nelegală.

Autorul recursului a criticat și reținerea instanței

de apel în legătură cu suma acordată de 49.406,29 lei arătând că aceasta

reprezintă redevență și nu taxă de ocupare a domeniului public, considerând că

și fundamentarea juridică a taxei este greșită întrucât taxa de ocupare este

creanță fiscală înscrisă la capitolul „Alte taxe locale”, conform art. 283 din

Legea nr. 571/2003.

În continuare, recurentul a adus critici care vizează

expertiza contabilă efectuată conform noilor obiective, concluzia la care s-a

ajuns fiind, în opinia, sa fără fundament legal pentru că s-au luat în

considerare chestiuni străine cauzei.

În final s-a făcut referire la dosarul nr. 5768/2006

prin care în contencios s-au depus înscrisuri din care rezultă că investițiile

reclamate de Sindicatul S. s-au amortizat și că pârâtul intimat figurează în

evidențele financiar contabile cu un prejudiciu, la data ultimului calcul de

16.502.650 lei. Potrivit recurentului temeiurile legale ale stabilirii taxei de

ocupare sunt HCLM nr.38/1996, HCLM Arad nr. 887/2006 privind aprobarea

Regulamentului de desfășurare a activităților comerciale în Municipiul Arad,

iar accesoriile au fost calculate conform Hotărârilor de Guvern menționate în

cuprinsul recursului și Legea nr. 210/2005.

decizia pronunțată în apel numai în partea care privește respingerea cererii

prin care a solicitat suma de 450.000 lei reprezentând contravaloarea

investițiilor pe care le-a realizat în baza unor contracte legale, investiții

care erau necesare pentru desfășurarea activităților comerciale. În continuare

a susținut că a dobândit prin contractul nr. 2625 din 15 octombrie 2003 un

drept de proprietate asupra terenului intravilan din Arad în suprafață de 486

mp C.F. nr. 16147 Micalaca cu nr.top 2242/662/2/2, astfel că în mod greșit a

reținut instanța faptul că s-au efectuat lucrări pe domeniul public pe riscul

său. Prin efectuarea lucrărilor de investiții, potrivit recurentei a crescut

valoarea imobilului mărindu-se patrimoniul reclamantei cu această valoare ceea

ce constituie o îmbogățire fără just temei. Întrucât îmbogățirea fără just

temei este urmarea unui fapt juridic ilicit, recurenta a considerat că există o

cauză legitimă pentru solicitarea sumei de 745.000 lei reprezentând

contravaloarea investițiilor (sumă actualizată).

În temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art.

304 alin. (9) C. proc. civ., recurentul pârât a solicitat modificarea deciziei

în sensul admiterii cererii reconvenționale așa cum a fost formulată.

Recursurile sunt fondate.

Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. a

fost invocat de ambii recurenți, fiecare dintre aceștia referindu-se la partea

din decizie pe care a considerat-o nelegală în raport de poziția sa procesuală.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9)

C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată este lipsită

de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Invocând acest motiv reclamantul Municipiul Arad a avut în vedere lipsa de bază

legală a deciziei care rezultă din fundamentarea soluției pe fapte greșit

calificate în raport de exigențele legale. Din acest punct de vedere se vor lua

în examinare numai aspectele care țin de dezlegările date în drept unor

împrejurări de fapt care au intrat sub incidența puterii lucrului judecat ca

rezultat al unei alte judecăți. În alți termeni se va reține că s-au nesocotit

efectele substanțiale ale actului juridicțional prin aceea că nu s-a ținut

seama de concretizarea dreptului reclamantului recurent.

În concret, cu privire la suprafața de 486 mp teren

pe care instanța de apel a dedus-o din suprafața de 2.646 mp, instanța nu a

observat că această chestiune a fost tranșată irevocabil prin decizia nr. 571 pronunțată

în contencios prin care s-a reținut că această suprafață este situată „pe un

alt teren decât cel asupra căreia reclamantul invocă un drept de proprietate. ,,Cu

alte cuvinte cei 486 mp nu fac obiectul dreptului pus în discuție în acest

dosar.

În contextul arătat concretizarea dreptului

propriu-zis cu privire la această suprafață de teren de 486 mp, prin rezolvarea

dată judiciar în contencios a intrat sub protecția lucrului judecat.

Instanța de apel nu a observat aceste dezlegări date

în drept și, ca urmare, în mod explicit, fără referire și la înscrisurile care

atestau acest lucru, (C.F., expertiza topografică efectuată în cauză sentința

din contencios) a procedat la deducerea suprafeței respective din calculul

sumelor pretinse de reclamant. În același sens este de observat că dreptul de

proprietate asupra suprafeței de 486 mp. nu a fost contestat de reclamant

acesta vizând identificarea suprafeței prin C.F. nr. 16147 Micalaca nr. top

2242/662/2/2, care nu face parte din suprafața înscrisă în C.F. nr. 10389

Micalaca T. 2969/662/73/1/1/1/1/2 în suprafață de 7.200 mp din care Sindicatul S.

a ocupat 2.646 mp așa încât în raport de argumentele dezvoltate, Curtea de apel

și-a fundamentat greșit concluziile pe chestiuni de fapt care nu-și găsesc

corespondent în drept.

Având în vedere că suprafața de 2.646 mp este cea

care trebuia luată în discuție și că de această suprafață depinde modul de

calcul și cuantumul sumei care a fost solicitată, în temeiul art. 304 pct. 9

raportat la art. 314 C. proc. civ. pentru stabilirea corectă a sumei de plată

și a titlului în baza căruia poate fi pretinsă, chestiune nerezolvată corect de

Curtea de Apel, recursul reclamantului Municipiul Arad prin Primar se va admite

iar decizia va fi casată în partea care privește admiterea apelului declarat de

pârâtul Sindicatul S. cu referire la constatarea suprafeței ocupate fără titlu,

la evacuare și la obligațiile care derivă din suprafața ocupată care urmează să

fie reconsiderate sub aspectul cuantumului sumei și a temeiului în baza căruia

pot fi acordate.

Cu toate că aceste chestiuni de drept și de fapt

vizează acțiunea principală, reconsiderarea sumelor pretinse de reclamant

implică apărări din partea intimatului Sindicatul S., astfel că, se va admite

și recursul acestuia. Această concluzie se impune și pentru faptul că

fundamentarea soluției în fapt și în drept vizează temeiul legal al acțiunii,

iar pârâtul și-a argumentat în drept recursul pe acest motiv (art. 304 pct. 9).

Nu în ultimul rând argumentele privind drepturile sale au vizat și suprafața

deținută în Piața S., Înalta Curte reținând așa cum s-a arătat deja că

suprafața în discuție este de 2.646 mp.

Analizând celelalte critici care vizează cererea

reconvențională, Înalta Curte va reține că acestea sunt nefondate. Se constată astfel

că recurentul Sindicatul S. a reluat situația de fapt în legătură cu efectuarea

investiției pe suprafața deținută în piață, investiții pe care le-a considerat

utile pentru desfășurarea activității comerciale, fără să aducă argumente cu

referire la existența acordului proprietarului pentru realizarea acestora.

În consecință, în lipsa acordului pentru realizarea

investițiilor, instanțele anterioare au reținut corect că lucrările s-au

efectuat pe riscul recurentului pârât. Expertiza efectuată în dosarul nr. 5768/2005

a demonstrat că panourile montate de recurent nu sunt funcționale și nu

contribuie la sporirea patrimoniului reclamantului prin diminuarea

patrimoniului Sindicatului S. Ceea ce este însă esențial în legătură cu

pretențiile decurgând din efectuarea investițiilor reclamate este faptul că în

instanța de contencios s-a stabilit, pe de o parte, că legalitatea

investițiilor nu a fost dovedită (sentința 499/2006), iar pe de altă parte că

Sindicatul S. Arad „nu poate opune un eventual drept de administrare, dreptului

de proprietate vizând un imobil ce face parte din domeniul public al

Municipiului Arad” (decizia nr. 571 din 28 septembrie 2006).

În consecință menținerea sentinței de către Curtea de

Apel în partea care privește cererea reconvențională cu referire la pretențiile

decurgând din investiții formulată de Sindicatul S. este corectă.

Față de cele ce preced, recursurile vor fi admise în

limitele precizate mai sus, potrivit dispozitivului, iar cauza va fi trimisă

pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamantul

MUNICIPIUL ARAD PRIN PRIMAR

și pârâtul

SINDICATUL S. ARAD

împotriva deciziei comerciale nr. 248 din 25

noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, pe care o casează

în parte, cu privire la apelul pârâtului

SINDICATUL S. ARAD

și, în

consecință trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2009.