ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3327/2009

Deliberând asupra recursurilor de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele : Reclamantul M unicipiul Arad prin Primar a chemat în judecată Sindicatul S. solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să constate încetarea contractului de asociere în participațiune nr. 1/1996 încheiat între pârâtă și Sindicatul T., contract în baza căruia pârâtul ocupă imobilul situat în Piața S. aflat pe domeniul public de interes local, să se dispună evacuarea acestuia din imobil și să fie obligat pârâtul la plata sumei totale de 736.426.800 Rol cu titlu de despăgubiri.

În esență, reclamantul a susținut că Piața S. s-a aflat inițial în proprietatea RA A., calitate în care a încheiat cu Sindicatul T. contractul de închiriere nr. 1 din 22 mai 1991, că la rândul său Sindicatul T. a încheiat un contract de asociere în participațiune al cărui obiect era „amenajarea și exploatarea în comun a suprafeței de 2.646 mp din totalul Pieței S.” și că în anul 2001, contractul de închiriere nr. 1/1991 a fost reziliat începând cu data de 1 august. După preluarea RA A. sub autoritatea Consiliului Local al Municipiului Arad în baza Legii nr. 213/1998, Piața S. a fost concesionată Societății T. SA Arad care, potrivit reclamantului, nu-și poate exercita actele de administrare întrucât este obstrucționată de reprezentanții Sindicatului S. astfel că nu s-a mai încasat nicio sumă în bugetul local din asociația în participațiune.

A mai motivat reclamantul că după rezilierea contractului dintre RA A. și Sindicatul T., implicit a încetat și contractul de asociație în participație ceea ce duce la concluzia că pârâtul Sindicatul S. deține spațiul fără titlu ceea ce atrage măsura evacuării și plata obligațiilor începând din 1 iulie 2002. Totodată, reclamantul a solicitat cota-parte din redevența datorată de SC T. SA bugetului local, calculată conform Hotărârilor CLM pe fiecare an, cu începere de la data de 1 iulie 2002. În cauză a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei SC T.P. SA, prin care a solicitat instanței să constate încetarea contractului de asociere în participațiune, evacuarea pârâtului Sindicatul S. și obligarea la plata acelorași sume pretinse de reclamant, sume la care ulterior a renunțat.

Pârâtul Sindicatul S. s-a apărat invocând faptul că deține terenul în folosință în baza unui titlu valabil, nedesființat și, în plus, a susținut că piața solară a fost construită pe o suprafață de 486 mp care este proprietatea sa . Prin cererea reconvențională formulată împotriva reclamantului, pârâtul Sindicatul S. a solicitat plata investițiilor în sumă de 450.000 Ron pe care le-a făcut în Piața S., suma reprezentând cheltuieli pentru modernizarea pieței. Pârâtul a contestat solicitarea de a plăti redevența având în vedere amenajările și plusul de valoare pe care l-a adus pentru ca piața să devină funcțională. În privința valabilității contractului de asociație în participație s-a susținut că acesta este valabil încheiat așa cum s-a confirmat prin decizia nr. 927/2002 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 3129/2002.

După extinderea procesului prin introducerea în cauză a Sindicatul T., reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să solicite instanței ca în temeiul art. 111 C. proc. civ. să constate inexistența vreunui drept al reclamantului reconvențional în administrarea pieței solare și din acest motiv să se dispună evacuarea. A mai susținut că, la momentul precizării de acțiune, contractul de asociație în participațiune a încetat prin ajungerea sa la termen și că la data de 20 aprilie 2006 investițiile care au fost făcute în Piața S. nu aveau acordul proprietarului de drept al imobilului, iar Protocolul de colaborare a rămas la nivel de proiect întrucât nu a fost supus dezbaterii și aprobării Consiliului Local al Municipiului Arad.

Sentința Tribunalului Arad. - Prin sentința nr. 576 din 5 mai 2008, Tribunalul Arad a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Municipiul Arad - prin primar în cererea privind constatarea încetării contractului de asociere în participațiune nr. 1/2006 încheiat între Sindicatul T. și Sindicatul S., a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Sindicatul T. în cererea privind constatarea încetării contractului de asociație în participație nr. 1/1996, încheiat între această pârâtă și pârâta Sindicatul S. și a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru pretenții constând în despăgubiri calculate pentru perioada anterioară datei de 19 august 2002. - În continuare tribunalul a respins excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtul Sindicatul S., în cererea reclamantului privind constatarea inexistenței dreptului reclamantului reconvențional formulată conform art. 111 C. proc.

civ., a admis în principiu, cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de intervenienta SC T. SA Arad și s-a luat act de renunțarea la judecată a cererii în pretenții formulată de intervenientă, capătul de cerere privind constatarea încetării contractului de asociere în participațiune sus menționat, fiind respins. - Acțiunea principală a fost admisă în parte astfel cum a fost precizată de reclamantul Municipiul Arad, reprezentat prin primar împotriva pârâtului Sindicatul S. Arad și s-a constatat că pârâtul Sindicatul S. ocupă fără titlu valabil, suprafața de 2646 mp din Piața S., situată în Municipiul Arad, înscrisă în C.F. nr. 10.389 Micalaca, cu nr.top 2969/662/73/1/1/1/1/2, aflată în domeniul public al Municipiului Arad.

- Acțiunea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional Sindicatul S. împotriva reclamantului-pârât reconvențional Municipiul Arad având ca obiect pretenții rezultând din investiții și drept de retenție a fost respinsă și s-a dispus evacuarea necondiționată a pârâtului Sindicatul S. de pe suprafața de 2646 mp mai sus evidențiată. De asemenea a fost obligat pârâtul Sindicatul S. la plata sumei de 4.109.634,9 lei cu titlu de taxă ocupare domeniu public și penalități de întârziere aferente, respectiv de 0,1% pe zi, pentru perioada 1 aprilie 2006-31 decembrie 2007, conform Legii nr. 210/2005, față de reclamant, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1.200 lei, reprezentând onorariu expert și suma de 7,3 lei taxe de timbru parțiale față de intervenienta SC T.O.P.

SA Arad. - În fine, reclamantul a fost obligat să-i plătească pârâtului Sindicatul T. suma de 2.200 lei cheltuieli judiciare constând în onorariu avocațial. În esență, s-a reținut de către tribunal în considerentele sentinței că reclamantul nu are calitate procesuală activă pentru a cere instanței constatarea încetării contractului de asociație în participațiune susținută de rezilierea contractului de închiriere încheiat de fostul proprietar A.R. absorbit de SC C.E.T. SA prin fuziune întrucât reclamantul este terț față de al treilea și în acest sens a fost citat art. 253 C. com. teza finală. Pentru a respinge excepția de inadmisibilitate a cererii în constatare întemeiată pe art. 111 C. proc.

civ., tribunalul a reținut că reclamantul are dreptul de proprietate iar constatarea privește un fapt negativ și anume inexistența unui drept de administrare. În consecință excepția invocată de pârât a fost respinsă față de reclamant dar a fost admisă față de intervenient pe considerentul că nu își justifică interesul față de cererea formulată. Și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Sindicatul T. a fost respinsă citându-se drept temei art. 42 C. proc. civ. În privința excepției prescripției dreptului la acțiune cu referire la cererea în pretenții s-a reținut că anterior datei de 16 august 2002, pretențiile formulate au intrat sub incidența art. 1 și art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Tribunalul a respins și excepția autorității de lucru judecat invocată în privința cererii reconvenționale pe motivul că cele două litigii puse în discuție (din contencios și litigiul de față) au cauze diferite. Asupra intervenientei SC T.O.P. SA căreia i-a fost concesionată Piața S., s-a reținut că interesul pentru a cere evacuarea a fost demonstrat și că devin aplicabile prevederile art. 52 alin. (1) C. proc. civ. Pe fond, s-a reținut că între cele două pârâte s-a încheiat contractul de asociere în considerarea locațiunii care era pe durată nedeterminată că reclamantul nu poate să întreprindă o acțiune directă asupra asociației și nici asupra părților din contractul de asociere pentru că nu avea niciun act juridic valabil încheiat, astfel că, pentru perioada până la încetarea contractului de asociere pretențiile au fost respinse.

După data de 1 martie 2006 când a încetat contractul de asociere încheiat între cele două sindicate, tribunalul a reținut că a încetat orice titlu valabil în baza căruia pârâta deținea suprafața de 2.646 mp din totalul suprafeței Pieței S. Întrucât s-a constatat lipsa titlului pentru suprafața de 2.646 mp din incinta Pieței S. s-a dispus evacuarea și plata sumelor determinate de expertiza contabilă judiciară pentru folosința fără drept și fără plată a suprafeței menționate, la sumele astfel determinate fiind adăugate și penalitățile de întârziere. Apelul.

Decizia Curții de Apel Sentința primei instanțe a fost apelată de reclamantul Municipiul Arad și de pârâtul Sindicatul S. Prin apelul formulat, reclamantul Municipiul Arad a solicitat admiterea apelului său și modificarea în parte a sentinței nr. 576/2008 pronunțată de Tribunalul Arad fără să dezvolte criticile în baza cărora a solicitat modificarea soluției, iar la termenul din 23 septembrie 2008 reclamantul a declarat că își retrage apelul. Criticile formulate de pârâtul Sindicatul S., în apelul pe care l-a declarat, au vizat soluția din acțiunea principală precum și soluția de respingere a reconvenționalei. S-a solicitat în conformitate cu motivele invocate respingerea acțiunii principale și admiterea reconvenționalei.

În esență, s-a susținut lipsa procedurii concilierii directe pentru pretențiile formulate, lipsa calității procesuale active a Municipiului Arad pentru despăgubiri și evacuare și excepția inadmisibilității cererii de despăgubiri astfel cum a fost modificată și, pe cale de consecință, s-a solicitat respingerea acțiunii. Pe fondul reconvenționalei a susținut că a realizat investiții în baza unor contracte legale, anterioare trecerii Pieței S. în domeniul public, investiții fără de care nu se putea desfășura activitatea comercială, iar neplata acestor investiții ar conduce la îmbogățirea fără just temei a reclamantului. În drept au fost invocate prevederile art. 494 C. civ., potrivit cărora proprietarul unui teren care dobândește prin accesiune o construcție este obligat să-l despăgubească pe constructor indiferent că este de bună sau de rea credință.

În consecință a solicitat admiterea reconvenționalei și obligarea Municipiului la plata sumei de 745.000 lei. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 248 din 25 noiembrie 2008, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantul Municipiul Arad reținând că acesta nu s-a conformat dispozițiilor art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 care obligă partea la plata taxei judiciare de timbru. Prin aceeași decizie s-a admis apelul pârâtului Sindicatul S. Arad și a fost schimbată în parte sentința în sensul că pârâtul deține fără titlu numai suprafața de 2.160 mp situat în Municipiul Arad și, ca urmare, s-a dispus evacuarea necondiționată a acestuia de pe suprafața menționată.

De asemenea a fost obligat pârâtul Sindicatul S. la plata sumei de 49.406,29 lei cu titlu de taxă de ocupare a domeniului public, cu penalități de întârziere aferente pe perioada 1 aprilie 2006-31 decembrie 2007 potrivit HCLM Arad nr. 144 din 20 iunie 2005. Restul dispozițiilor au fost păstrate și a fost obligat reclamantul la 300 lei contravaloare onorariu expertiză contabilă întocmită potrivit noilor obiective, iar cererea intervenientei Sindicatul T. pentru plata sumei de 3.660 lei cheltuieli de judecată a fost respinsă. Pentru a decide astfel, Curtea a înlăturat excepția lipsei concilierii directe pe considerentul că această procedură a fost realizată conform înscrisurilor de la dosar. Excepția lipsei calității procesual active a Municipiului Arad a fost respinsă atât în privința cererii pentru plata de despăgubiri cât și pentru evacuare apreciindu-se că reclamantul în calitate de proprietar și-a justificat și interesul și dreptul pentru promovarea acțiunii.

Inadmisibilitatea cererii de completare a cuantumului despăgubirilor a fost respinsă cu motivarea că în cauză nu este vorba despre o modificare a cererii inițiale, ci de o precizare a pretențiilor ca urmare a efectuării în cauză a unui raport de expertiză contabilă. Pe fond s-au considerat întemeiate numai criticile referitoare la evacuarea de pe suprafața de 486 mp motivat de faptul că pârâta este proprietară pe această suprafață așa cum a dovedit cu un contract de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2003. De asemenea, instanța a considerat că valoarea despăgubirilor trebuie redusă la 49.406 lei întrucât calculul s-a realizat pentru suprafața de 2.646 mp în loc de 2.160 mp.

Cu referire la cererea reconvențională instanța de apel a reținut că lucrările nu corespund scopului pentru care s-au efectuat, panourile nefiind funcționale iar pârâtul nu a dovedit legalitatea efectuării acestor lucrări pe domeniul public situație în raport de care s-a apreciat că lucrările au fost efectuate pe riscul său. Recursurile. Decizia Înaltei Curți. 1. Municipiul Arad a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 248/2008, și citând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului său și modificarea deciziei nr. 248 din 25 noiembrie 2008 în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul Sindicatul S. Arad. Potrivit recurentului lipsa de temei legal a deciziei pe care o critică rezultă din reținerea greșită de către instanța de apel a criticilor referitoare la suprafața de teren care este în discuție, în acest dosar, suprafață de pe care s-a solicitat și s-a obținut evacuarea.

Din punctul său de vedere, instanța de apel a fost indusă în eroare întrucât nu a observat că suprafața de 486 mp de teren nu se află în piața solară pentru a se deduce din suprafața ocupată de 2646 mp conform contractului de asociere care a încetat în anul 2006. A mai arătat recurentul că nu a contestat faptul că pârâtul deține în proprietate privată 486 mp numai că această suprafață este înscrisă în C.F. nr. 16147 Micalaca cu număr topografic 2242/662/2/2. Această chestiune referitoare la suprafața de 486 mp, potrivit recurentului, a fost rezolvată prin sentința Tribunalului Arad nr. 499 pronunțată în dosarul nr. 5768/2006, așa încât soluția din apel care a nesocotit aceste constatări și a reținut greșit că Sindicatul S. nu poate fi evacuat de pe suprafața totală de 2.646 mp, care de altfel a constituit obiectul contractului de asociere în participație, este nelegală.

Autorul recursului a criticat și reținerea instanței de apel în legătură cu suma acordată de 49.406,29 lei arătând că aceasta reprezintă redevență și nu taxă de ocupare a domeniului public, considerând că și fundamentarea juridică a taxei este greșită întrucât taxa de ocupare este creanță fiscală înscrisă la capitolul „Alte taxe locale”, conform art. 283 din Legea nr. 571/2003. În continuare, recurentul a adus critici care vizează expertiza contabilă efectuată conform noilor obiective, concluzia la care s-a ajuns fiind, în opinia, sa fără fundament legal pentru că s-au luat în considerare chestiuni străine cauzei. În final s-a făcut referire la dosarul nr. 5768/2006 prin care în contencios s-au depus înscrisuri din care rezultă că investițiile reclamate de Sindicatul S. s-au amortizat și că pârâtul intimat figurează în evidențele financiar contabile cu un prejudiciu, la data ultimului calcul de 16.502.650 lei.

Potrivit recurentului temeiurile legale ale stabilirii taxei de ocupare sunt HCLM nr.38/1996, HCLM Arad nr. 887/2006 privind aprobarea Regulamentului de desfășurare a activităților comerciale în Municipiul Arad, iar accesoriile au fost calculate conform Hotărârilor de Guvern menționate în cuprinsul recursului și Legea nr. 210/2005. 2. Recurentul pârât Sindicatul S. Arad a criticat decizia pronunțată în apel numai în partea care privește respingerea cererii prin care a solicitat suma de 450.000 lei reprezentând contravaloarea investițiilor pe care le-a realizat în baza unor contracte legale, investiții care erau necesare pentru desfășurarea activităților comerciale. În continuare a susținut că a dobândit prin contractul nr. 2625 din 15 octombrie 2003 un drept de proprietate asupra terenului intravilan din Arad în suprafață de 486 mp C.F.

nr. 16147 Micalaca cu nr.top 2242/662/2/2, astfel că în mod greșit a reținut instanța faptul că s-au efectuat lucrări pe domeniul public pe riscul său. Prin efectuarea lucrărilor de investiții, potrivit recurentei a crescut valoarea imobilului mărindu-se patrimoniul reclamantei cu această valoare ceea ce constituie o îmbogățire fără just temei. Întrucât îmbogățirea fără just temei este urmarea unui fapt juridic ilicit, recurenta a considerat că există o cauză legitimă pentru solicitarea sumei de 745.000 lei reprezentând contravaloarea investițiilor (sumă actualizată). În temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., recurentul pârât a solicitat modificarea deciziei în sensul admiterii cererii reconvenționale așa cum a fost formulată.

Recursurile sunt fondate. Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. a fost invocat de ambii recurenți, fiecare dintre aceștia referindu-se la partea din decizie pe care a considerat-o nelegală în raport de poziția sa procesuală. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Invocând acest motiv reclamantul Municipiul Arad a avut în vedere lipsa de bază legală a deciziei care rezultă din fundamentarea soluției pe fapte greșit calificate în raport de exigențele legale. Din acest punct de vedere se vor lua în examinare numai aspectele care țin de dezlegările date în drept unor împrejurări de fapt care au intrat sub incidența puterii lucrului judecat ca rezultat al unei alte judecăți.

În alți termeni se va reține că s-au nesocotit efectele substanțiale ale actului juridicțional prin aceea că nu s-a ținut seama de concretizarea dreptului reclamantului recurent. În concret, cu privire la suprafața de 486 mp teren pe care instanța de apel a dedus-o din suprafața de 2.646 mp, instanța nu a observat că această chestiune a fost tranșată irevocabil prin decizia nr. 571 pronunțată în contencios prin care s-a reținut că această suprafață este situată „pe un alt teren decât cel asupra căreia reclamantul invocă un drept de proprietate. ,,Cu alte cuvinte cei 486 mp nu fac obiectul dreptului pus în discuție în acest dosar. În contextul arătat concretizarea dreptului propriu-zis cu privire la această suprafață de teren de 486 mp, prin rezolvarea dată judiciar în contencios a intrat sub protecția lucrului judecat.

Instanța de apel nu a observat aceste dezlegări date în drept și, ca urmare, în mod explicit, fără referire și la înscrisurile care atestau acest lucru, (C.F., expertiza topografică efectuată în cauză sentința din contencios) a procedat la deducerea suprafeței respective din calculul sumelor pretinse de reclamant. În același sens este de observat că dreptul de proprietate asupra suprafeței de 486 mp. nu a fost contestat de reclamant acesta vizând identificarea suprafeței prin C.F. nr. 16147 Micalaca nr. top 2242/662/2/2, care nu face parte din suprafața înscrisă în C.F. nr. 10389 Micalaca T. 2969/662/73/1/1/1/1/2 în suprafață de 7.200 mp din care Sindicatul S. a ocupat 2.646 mp așa încât în raport de argumentele dezvoltate, Curtea de apel și-a fundamentat greșit concluziile pe chestiuni de fapt care nu-și găsesc corespondent în drept.

Având în vedere că suprafața de 2.646 mp este cea care trebuia luată în discuție și că de această suprafață depinde modul de calcul și cuantumul sumei care a fost solicitată, în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 314 C. proc. civ. pentru stabilirea corectă a sumei de plată și a titlului în baza căruia poate fi pretinsă, chestiune nerezolvată corect de Curtea de Apel, recursul reclamantului Municipiul Arad prin Primar se va admite iar decizia va fi casată în partea care privește admiterea apelului declarat de pârâtul Sindicatul S. cu referire la constatarea suprafeței ocupate fără titlu, la evacuare și la obligațiile care derivă din suprafața ocupată care urmează să fie reconsiderate sub aspectul cuantumului sumei și a temeiului în baza căruia pot fi acordate.

Cu toate că aceste chestiuni de drept și de fapt vizează acțiunea principală, reconsiderarea sumelor pretinse de reclamant implică apărări din partea intimatului Sindicatul S., astfel că, se va admite și recursul acestuia. Această concluzie se impune și pentru faptul că fundamentarea soluției în fapt și în drept vizează temeiul legal al acțiunii, iar pârâtul și-a argumentat în drept recursul pe acest motiv (art. 304 pct. 9). Nu în ultimul rând argumentele privind drepturile sale au vizat și suprafața deținută în Piața S., Înalta Curte reținând așa cum s-a arătat deja că suprafața în discuție este de 2.646 mp. Analizând celelalte critici care vizează cererea reconvențională, Înalta Curte va reține că acestea sunt nefondate.

Se constată astfel că recurentul Sindicatul S. a reluat situația de fapt în legătură cu efectuarea investiției pe suprafața deținută în piață, investiții pe care le-a considerat utile pentru desfășurarea activității comerciale, fără să aducă argumente cu referire la existența acordului proprietarului pentru realizarea acestora. În consecință, în lipsa acordului pentru realizarea investițiilor, instanțele anterioare au reținut corect că lucrările s-au efectuat pe riscul recurentului pârât.

Expertiza efectuată în dosarul nr. 5768/2005 a demonstrat că panourile montate de recurent nu sunt funcționale și nu contribuie la sporirea patrimoniului reclamantului prin diminuarea patrimoniului Sindicatului S. Ceea ce este însă esențial în legătură cu pretențiile decurgând din efectuarea investițiilor reclamate este faptul că în instanța de contencios s-a stabilit, pe de o parte, că legalitatea investițiilor nu a fost dovedită (sentința 499/2006), iar pe de altă parte că Sindicatul S. Arad „nu poate opune un eventual drept de administrare, dreptului de proprietate vizând un imobil ce face parte din domeniul public al Municipiului Arad” (decizia nr. 571 din 28 septembrie 2006). În consecință menținerea sentinței de către Curtea de Apel în partea care privește cererea reconvențională cu referire la pretențiile decurgând din investiții formulată de Sindicatul S. este corectă.

Față de cele ce preced, recursurile vor fi admise în limitele precizate mai sus, potrivit dispozitivului, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamantul

MUNICIPIUL ARAD PRIN PRIMAR

și pârâtul

SINDICATUL S. ARAD

împotriva deciziei comerciale nr. 248 din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, pe care o casează în parte, cu privire la apelul pârâtului

SINDICATUL S. ARAD

și, în consecință trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2009.