ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2698/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 31 ianuarie 2013, Consiliul local al municipiului Arad prin Municipiul Arad, prin primar - în contradictoriu cu pârâta SC S.B. SRL București - a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului situat în Arad, Bulevardul R., județul Arad, pe care aceasta îl folosește abuziv (fără titlu) ca spațiu comercial, valoare care la data de 31 decembrie 2012 a fost apreciată la 1.116.199,82 RON și să fie obligată pârâta la plata în continuare a lipsei de folosință asupra imobilului mai sus arătat, conform celor reglementate prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Arad nr. 54/2005 din 1 ianuarie 2013, până la data evacuării efective din spațiul în discuție.

Reclamantul a solicitat - ca o chestiune preliminară, cu privire la o eventuală timbrare - să se constate că nu se justifică plata vreunei taxe de către Municipiul Arad, deoarece acesta are atât calitatea de debitor, cât și cea de creditor al taxei judiciare de timbru.

Se arată că, potrivit art. 295 alin. (11) lit. c) din C. fisc., Legea nr. 571/2003, actualizată: "constituie venit la bugetul local sumele provenite din (...) taxele de timbru prevăzute de lege" iar potrivit art. 19 din Legea nr. 146/1997, actualizată, "taxele judiciare de timbru (...) se plătesc în numerar, prin virament sau în sistem on-line, în contul bugetului local al unității administrativ-teritoriale în a cărei rază își are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal debitorul". În temeiul art. 1624 C. civ., reclamantul a solicitat să se constate că obligația de plată a taxei de timbru se stinge de drept prin confuziune, Municipiul Arad întrunind, cum s-a arătat, în acest raport obligațional, atât calitatea de creditor, cât și cea debitor.

În motivare, reclamantul a învederat instanței că motivul demersului îl constituie recuperarea prejudiciului creat de pârâtă ca urmare a lipsirii de folosința imobilului proprietatea sa, imobil situat în Arad, Bulevardul R., județul Arad, fapt datorat ocupării abuzive a acestuia de către SC S.B. SRL pentru a desfășura activități de comerț. S-a mai arătat că s-a aflat pe rolul instanțelor judecătorești, acțiunea de evacuare din spațiul comercial, iar caracterul abuziv al ocupării spațiului a fost tranșat irevocabil de instanța de judecată, în sensul constatării lipsei titlului locativ.

Având în vedere că pârâta achită lunar Municipiului Arad o sumă de bani ce se dorește să reprezinte "chiria" pentru folosința spațiului comercial, precum și faptul că, cuantumul acestei sume este mult prea mic în comparație cu nivelul chiriei practicate de municipalitate pentru spații similare, astfel cum acesta este stabilit prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Arad nr. 54/2005 privind stabilirea tarifelor de bază la chiriile pentru spațiile cu altă destinație decât aceea de locuință situate în municipiul Arad, pretențiile reprezintă diferența dintre chiria pe care ar fi trebuit să o plătească pârâta dacă ocupa cu titlu spațiul comercial (contract de locațiune) - calculată potrivit hotărârii mai sus amintite (chirie pe care o achită toți comercianții din acea zonă) și suma de bani ("chiria") pe care pârâta o virează lunar.

Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei ca, începând cu data de 1 ianuarie 2013 până la data evacuării efective din spațiu să plătească "chiria" pentru lipsa de folosință, în cuantumul reglementat prin H.C.L.M. Arad nr. 54/2005, respectiv: 12€/mp/suprafața utilă și 0,3€/mp/cotă-parte teren aferent + majorare de 30% + TVA. În final, s-a arătat că imobilul este înscris în C.F. nr. AA Arad, nr. top. BB, apartamentul CC parter, în suprafață de 575 mp, cu teren în cotă de 97/1779. Suprafața luată în calcul la stabilirea pretențiilor, conchide reclamantul, nu este suprafața din C.F. (suprafața desfășurată), ci suprafața utilă de 420,19 mp - cum de altfel această suprafață reiese din caietul de sarcini întocmit în anul 2004 când s-a scos spațiul la licitație publică.

Reclamantul a mai învederat totodată că a fost îndeplinită procedura concilierii directe, potrivit art. 720 1 C. proc. civ. În drept, acțiunea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 3, art. 1357 și art. 1358 C. civ. Învestit în primă instanță, Tribunalul Arad, secția civilă, prin Sentința nr. 3013 din 5 noiembrie 2013, a admis în parte acțiunea și în consecință a obligat-o pe pârâtă la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului situat în Arad, B-dul R., pe care aceasta îl folosește abuziv, valoare care la data de 31 decembrie 2012, a fost stabilită la suma de 51.230,32 euro sau, echivalentul în RON, la data plății.

A obligat pârâta să plătească în continuare, și după data pronunțării sentinței, contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, conform celor reglementate prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Arad nr. 54/2005, de la 1 ianuarie 2013, până la data evacuării efective din spațiul comercial dar, în limita suprafeței efectiv ocupate de pârâtă, de 150 mp. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că, din imobilul situat în Arad, B-dul R., înscris în C.F. DD Arad, pârâta SC "S.B." SRL deține în folosință magazinul propriu-zis de încălțăminte care, conform releveului întocmit de SC "R.", este în suprafață utilă de 150 mp. Cât privește spațiile care nu sunt în folosința pârâtei, acestea se află în stare de degradare avansată.

Din concluziile expertului și din releveul anexat raportului de expertiză, rezultă că imobilul în litigiu, are o cale de acces separată, care permite intrarea în spațiul care nu se află ocupat de pârâtă. Astfel, se arată spațiul neocupat de pârâtă, atât cel de la parter, cât și cel de la etaj ar putea fi închiriate de către proprietar respectiv Statul Român. Din actele dosarului s-a mai reținut că pârâta SC "S.B." SRL nu deține vreun titlu pentru cei 150 mp pe care îi ocupă. Lipsa unui contract de locațiune între părți a fost stabilită prin Sentința civilă nr. 1619/2005 pronunțată de Tribunalul Arad, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 152/A/2006 a Curții de Apel Timișoara și Decizia nr. 1829/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din considerentele Sentinței civile nr. 1619/2005 a Tribunalului Arad, rezultă că între părți nu există niciun acord tacit privind închirierea spațiului în cauză. Astfel pârâta Consiliul Local al Municipiului Arad a încheiat contract de locațiune asupra acestui spațiu cu SC C.A. SA Arad, și a refuzat încheierea unui astfel de contract cu reclamanta. În aceste condiții reclamanta, s-a adresat instanței pentru a obliga pârâții să încheie cu aceasta contract de închiriere, prin Sentința civilă nr. 1076 din 24 octombrie 2001 (Dosar nr. 3721/2001 al Tribunalului Arad, secția comercială și de contencios administrativ) cererea fiind respinsă. Modalitatea de stabilire a tarifelor de bază pentru închirierea spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință a fost reglementată de Consiliul Local al Municipiului Arad prin Hotărârea nr. 54/2005.

Din anexa la această hotărâre rezultă că B-dul R. face parte din zona de tarifare I, iar raportat la activitatea pe care o desfășoară pârâta, se încadrează în categoria de clasificare nr. 1. Solicitarea reclamantului ca instanța să se raporteze în calcularea pretențiilor la întreaga suprafață utilă a imobilului respectiv de 420,19 mp, a fost privită ca neîntemeiată. Astfel, se arată, în condițiile în care între părți nu există un contract de închiriere care să prevadă suprafața închiriată pârâtei, instanța nu a avut în vedere decât suprafața efectiv folosită de aceasta care, în conformitate cu raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză este de 150 mp. Neîntemeiată a fost privită și solicitarea pârâtei în sensul ca instanța să se raporteze în calcularea pretențiilor, la nivelul chiriilor stabilite pe piața liberă din aceea zi.

Tribunalul a reținut că imobilul în cauză constituie un spațiu cu altă destinație decât cea de locuință proprietatea Statului Român, situație în care intră sub incidența prevederilor Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Arad nr. 54/2005, singurul temei legal pentru stabilirea cuantumului chiriei. Hotărârea Consiliului Local al Municipiului, se reține, nu poate fi cenzurată, sub aspectul conținutului său, de instanța civilă și în cauza dedusă judecății. Având în vedere faptul că pârâta ocupă abuziv spațiul din imobilul situat în Arad, B-dul R., respectiv fără a deține vreun titlu, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 998 - 999 din vechiul C. civ.

Astfel, sunt întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a activat. În cauză, se arată, prejudiciul constă în încălcarea de către pârâtă a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului, prejudiciu care este cert fiind evaluat atât de reclamantă, cât și prin expertiza contabilă efectuată în cauză. Fapta ilicită constă în ocuparea fără titlu a imobilului proprietatea reclamantului, ceea ce a produs acestuia un prejudiciu.

S-a reținut că este îndeplinită și condiția vinovăției, constând în atitudinea pârâtei care ocupă cu bună-știință un imobil proprietatea reclamantului, fără a deține vreun titlu și refuzul acesteia de a achita o chirie pentru spațiul comercial ocupat, potrivit reglementării prevăzute de Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Arad nr. 54/2005. Or, conchide tribunalul, principiul general al răspunderii civile delictuale este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, ceea ce presupune acoperirea nu doar a prejudiciului efectiv, dar și a beneficiului nerealizat de "victima" prejudiciului. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, care, prin Decizia nr. 16 din 13 februarie 2014, a respins ca neîntemeiate apelurile formulate de reclamant și de pârâtă, împotriva sentinței.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că lipsa titlului pârâtei și folosirea abuzivă a spațiului de 150 mp, a fost tranșată irevocabil, sub acest aspect derulându-se anterior două litigii în instanță (Sentința civilă nr. 1619/2005 pronunțată de Tribunalul Arad, definitivă și irevocabilă și Sentința civilă nr. 1076 din 24 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul Arad, secția de contencios administrativ, prin care s-a respins cererea pârâtei pentru încheierea unui nou contract de închiriere).

În această situație "este evident" că reclamantului i s-a creat un prejudiciu pentru lipsa de folosință a imobilului ocupat de pârâtă, iar față de categoria din care face parte din punct de vedere al activității pe care o desfășoară - zona de tarifare I și spațiu cu altă destinație decât cea de locuință -, în mod corect au fost luate în calcul tarifele de bază pentru închirierea acestui gen de spații, reglementate de Consiliul Local Municipal Arad prin Hotărârea nr. 54/2005. Prin urmare, apare ca nefondată susținerea pârâtei privind nelegalitatea modalității de tarifare, și de raportare la prețul pieței libere practicat în zona respectivă.

În consecință, stabilită fiind irevocabil lipsa de titlu a pârâtei pentru folosința în continuare a spațiului, cererea reclamantului își găsește legitimitate în îndeplinirea condițiilor reglementate de art. 998 - 999 C. civ., respectiv existența unui prejudiciu, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care a creat prejudiciul. Sub acest aspect însă, în mod corect instanța de fond a apreciat că, în lipsa unui contract de închiriere între părți în care să fie menționată expres suprafața închiriată pârâtei, nu poate să fie luată în calcul decât suprafața ocupată efectiv de pârâtă, de 150 mp.

Ca atare, se conchide, apar ca nefondate susținerile reclamantului, potrivit cu care, restul imobilului de 420 mp, deși nefolosiți efectiv de pârâtă, nu pot fi închiriați, întrucât, așa cum rezultă din actele cauzei, pentru această suprafață nefolosită de pârâtă, există intrare separată, pe ambele niveluri (P + E), ceea ce nu împiedică cu nimic reclamantul să o închirieze. În consecință, s-a apreciat că instanța de fond a statuat corect asupra împrejurărilor de fapt deduse judecății, în raport cu probele administrate, și a făcut, sub acest aspect, o corectă interpretare și aplicare în cauză a dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ. (temei de drept indicat de reclamant), pentru suprafața ocupată și folosită efectiv de pârâtă.

În cauză, împotriva deciziei date în apel, au declarat recurs în termen legal, atât reclamantul Consiliul Local al Municipiului Arad, prin Municipiul Arad, prin primar, cât și pârâta SC S.B. SRL. În recursul său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul critică decizia din apel, pe considerentul reținerii greșite a suprafeței ocupate de pârâtă, care ar fi de 150 mp, deși în fapt, se arată, aceasta ocupă tot imobilul, în suprafață totală de 575 mp. Deși "faptic", susține recurentul, imobilul are două intrări, juridic acesta constituie un singur apartament, cu nr. topografic unic. În susținerea recursului, reclamantul mai argumentează în sensul că a eșuat, din vina pârâtei, în încercarea sa de a scoate spațiul la licitație publică în vederea închirierii, precizându-se că nu se dorește "subapartamentarea" spațiului, ci închirierea acestuia în integralitatea sa.

Invocând același temei legal - art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865, în vigoare la data inițierii demersului judiciar - pârâta SC S.B. SRL, critică decizia dată în apel, după cum urmează: - au fost greșit aplicate și interpretate dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., referitoare la răspunderea civilă delictuală, cât privește noțiunea de prejudiciu. Astfel, se arată, instanțele ar fi trebuit să ia în considerare prejudiciul cert și efectiv suferit de către reclamant care nu se poate raporta decât la nivelul valorii de piață a chiriilor practicate în zonă. Or, acesta are o valoare medie de 2,49 euro/mp, și nu de 12 euro/mp, cât s-a reținut, aspect redat, de altfel, de expertiza contabilă efectuată în cauză, ignorată de instanțe.

- Hotărârea nr. 54/2005, invocată de reclamant pentru stabilirea pretinsului prejudiciu, nu poate fi luată în calcul, aceasta fiind un act unilateral care nu a fost pus în aplicare, în mod concret, de municipalitate, cu ocazia încheierii contractelor comerciale de închiriere. Ca atare, "prețul" astfel stabilit nu reflectă prejudiciul efectiv suferit de Municipiul Arad. De altfel, se susține, pretinsul "prejudiciu" a fost deja reparat, în condițiile în care expertul desemnat a stabilit că s-a achitat chiar în plus, suma de 10.461.68 euro, în perioada de referință. Or, instanțele nu s-au raportat - așa cum ar fi fost corect - la această evaluare, ci la Hotărârea nr. 54/2005, dată de Consiliul Local al Municipiului Arad.

- ignorând expertiza efectuată în cauză, instanța a încălcat dreptul la apărare al pârâtei și dreptul la un proces echitabil. - au fost încălcate dispozițiile imperative ale legii, respectiv principiul rolului activ al judecătorului prevăzut de art. 129 C. proc. civ., instanțele fiind datoare să administreze toate probele necesare lămuririi pe deplin, a situației de fapt. Mai mult, se arată, au fost chiar ignorate anumite probe deja administrate care erau relevante în a confirma apărările făcute de pârâtă. - au fost interpretate și aplicate greșit dispozițiile art. 112 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. coroborat cu art. 282 și urm. C. proc. civ., care impun ca obiectul procesului să fie "determinat" și "evaluat", instanțele necenzurând capătul de cerere referitor la acordarea echivalentului lipsei de folosință, pentru viitor, până la eliberarea efectivă a spațiului.

Or, conchide recurenta, aceste pretenții au caracter principal și nu accesoriu - precum dobânzile - și nu pot fi lăsate la latitudinea executorului judecătoresc pentru a fi calculate conform "algoritmului" stabilit de instanță. Tot astfel, pretențiile principale, sub condiția nulității, trebuie să fie determinate, evaluate și timbrate, ceea ce nu este posibil în speță în condițiile în care contravaloarea lipsei de folosință se poate modifica de la o perioadă la alta în funcție de realitățile pieței. Ca atare, acestea nu pot face obiectul unui algoritm. Recursul reclamantului se privește ca nefondat, în timp ce recursul formulat de pârâta SC S.B. SRL va fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.

Deși au stabilit corect cadrul procesual, în limitele căruia s-a derulat litigiul - răspundere civilă delictuală, întemeiată pe dispozițiile art. 998 - 999 C. civ. de la 1864, aplicabil cauzei - instanțele au apreciat greșit asupra modalității de calcul a prejudiciului, privit ca una din condițiile esențiale pentru întrunirea acestei forme de răspundere pentru fapta proprie. Astfel, prejudiciul este definit în literatura juridică, ca fiind rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv, despăgubirea ce se acordă în cazul răspunderii civile delictuale fiind întotdeauna patrimonială, fie că aceasta constă într-o reparare în natură a pagubei suferite, fie că ea constă în echivalentul bănesc al acesteia.

Este unanim admis că, pentru a fi susceptibil de reparare, prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost încă reparat, la data inițierii demersului judiciar. Ca atare, un prejudiciu cert este unul actual, repararea acestuia având drept scop să înlăture integral efectele faptei ilicite, iar nu să constituie o sursă de dobândire a unor venituri suplimentare, în plus față de paguba creată. Tot astfel - s-a decis în practica judecătorească - despăgubirea ce se acordă reclamantului trebuie stabilită în raport cu prejudiciul patrimonial efectiv suferit, iar nu prin apreciere, urmând a se ține seama atât de interesele părții ce reclamă despăgubirea, cât și de apărările autorului prejudiciului. În speță, pârâta SC S.B.

SRL ocupă o suprafață utilă de 150 mp (cu destinația de magazin) din imobilul situat în Arad, Bd. R., înscris în C.F. nr. DD Arad, cu o suprafață construită totală de 575 mp, structurată pe 2 nivele (parter și etaj) și căi de acces separate, imobil aflat în proprietatea Consiliului Local al Municipiului Arad. Anterior inițierii prezentului demers judiciar, între părți s-a mai purtat un litigiu având ca obiect cererea formulată de SC S.B. SRL de a se constata existența unui raport de locațiune între aceasta și Consiliul Local al Municipiului Arad și de a fi obligat pârâtul la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a spațiului comercial situat în imobilul din Arad, Bd. R., prin negociere directă.

Cererea a fost respinsă irevocabil, prin Decizia nr. 1829 din 28 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, reținându-se că între părți nu există un înscris care să consemneze încheierea unui contract de locațiune și nici nu s-a probat existența unui acord tacit privind închirierea spațiului în cauză, în suprafață de 150 mp. S-a mai reținut, prin hotărârile pronunțate în litigiul anterior că, deși și-a manifestat explicit și constant intenția de a nu încheia contract de închiriere cu pârâta din cauza de față, SC R. SA (administratorul fondului locativ al Consiliului Local al Municipiului Arad) i-a remis periodic acesteia facturi în care era folosit termenul de "chirie", înscrisuri apreciate de instanțe ca exprimând "intenția" reclamantului de a obține o sumă de bani, de la posesorul imobilului pentru a diminua anumite pierderi, până la reglementarea situației juridice a nemișcătorului.

S-a stabilit așadar, cu autoritate de lucru judecat, că pârâta ocupă doar suprafața de 150 mp din imobilul în litigiu. Tot astfel, prin raportul de expertiză tehnică efectuat în prezenta cauză s-a mai stabilit că, la imobilul situat în Arad, Bd. R., există cale de acces care permite intrarea separată în restul spațiului neocupat de către pârâtă, aflat, de altfel, într-o avansată stare de degradare. În consecință, în mod corect instanțele au respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de a se avea în vedere, la calculul despăgubirilor, întreaga suprafață utilă a imobilului, respectiv cei 420,19 mp, pe considerentul acoperirii beneficiului nerealizat (lucrum cessans).

Deși, este lipsit de echivoc faptul că pârâta ocupă abuziv spațiul din imobilul în litigiu, fără a deține vreun titlu, calculul prejudiciului efectiv (damnum emergens) s-a fundamentat greșit pe prevederile Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Arad nr. 54/2005, în condițiile în care între părți nu există un contract de închiriere în care să se fi stipulat, de comun acord, cuantumul prestației periodice. În acest context, singurul criteriu obiectiv pentru repararea prejudiciului suferit de reclamant era nivelul chiriilor stabilite pe "piața liberă", pentru imobile situate în "zona A" a municipiului Arad, similare celui în cauză. Or, chiar expertiza contabilă dispusă de instanță a stabilit că sumele ce trebuiau achitate de SC S.B.

SRL, în raport de prețul mediu al chiriei, pentru locații similare, sunt de 8.040 euro pentru anul 2010, 7.560 euro pentru anul 2011 și 7200 euro pentru anul 2012, deci un total de 22.800 euro, față de 33.261,68 euro, cât s-a dovedit că s-a achitat efectiv. Ca atare, a rezultat achitarea în plus, de către pârâtă, față de nivelul chiriilor existente pe piața liberă, a unei sume de 10.461,68 euro, sumele fiind calculate raportat la suprafața efectiv ocupată de către aceasta, respectiv 150 mp. În contextul arătat, se constată că la momentul demarării litigiului lipsea unul din elementele esențiale pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul, cert și efectiv. Cu atât mai mult, nu poate fi luat în discuție un prejudiciu viitor și eventual care este lipsit de certitudine și deci nu poate justifica acordarea de despăgubiri.

Așa fiind, față de cele ce preced, urmează a se respinge recursul declarat de reclamant și a se admite recursul pârâtei, cu consecința modificării în parte a deciziei atacate, a admiterii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței care va fi schimbată în tot în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată. Va fi menținută dispoziția din decizia atacată, vizând respingerea apelului declarat în cauză de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Arad prin Municipiul Arad împotriva Deciziei nr. 16 din 13 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Admite recursul declarat de pârâta SC S.B. SRL împotriva aceleiași decizii. Modifică în parte decizia atacată, în sensul că admite apelul declarat de pârâtă împotriva Sentinței civile nr. 3013 din 5 noiembrie 2013 a Tribunalului Arad. Schimbă în tot sentința și respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamant. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Obligă pe recurentul-reclamant la 5.000 RON, cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către recurenta-pârâtă SC S.B.

SRL. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2014. Procesat de GGC - AZ