ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1715/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1715/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cerere înregistrată la data de
30 iunie 2004 reclamantul L.G.F. a chemat pe pârâta SC A.D.I. SRL Arad,
solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata
sumei de 175.000 dolari S.U.A. și a dobânzii corespunzătoare, motivând că suma reprezintă
o datorie ce rezultă din înscrisul sub semnătură privată numit „Angajament de plată
„ încheiat la data de 28 octombrie 2003 și semnat de administratorul societății
pârâte.
Pe aspectul timbrajului reclamantul
a depus o cerere de asistență judiciară însoțită de copia xerox a unui cupon de
pensie din luna noiembrie 2003, decizie asupra capacității de muncă și decizie
privind acordarea pensiei precum și o procură specială.
Prin sentința nr. 2068 din 13
septembrie 2004 Tribunalul Arad, secția comercială și de contencios
administrativ, a respins cererea de asistență judiciară și a anulat ca
netimbrată acțiunea.
Pentru a se pronunța astfel instanța
de fond a reținut în privința cererii de asistență judiciară că, reclamantul nu
s-a conformat dispoziției instanței de a depune originalele actelor în
susținerea cererii și completarea cu alte înscrisuri și cum nu a achitat taxa
de timbru a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 46/1997.
Împotriva acestei soluții a promovat
apel reclamantul, iar prin decizia nr. 413 din 29 noiembrie 2004 Curtea de Apel
Timișoara a admis apelul a anulat sentința criticată și a fixat termen de soluționare
a cererii de asistență judiciară la data de 13 decembrie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
control judiciar a reținut că prin respingerea cererii de scutire de plată a
taxei de timbru și soluționarea la același termen a acțiunii pe excepția netimbrării
cererii instanța de fond a pus în imposibilitate pe reclamant de a achita taxa
de timbru datorată în baza Legii nr. 146/1997, deoarece reclamantul a aflat de
rezultatul deliberării asupra cererii de scutire de plată a taxei de timbru
numai în momentul în care a fost soluționată cauza pe excepția netimbrării.
Prin încheierea Camerei de Consiliu din
13 decembrie 2004, în baza actelor privind situația materială a reclamantului
s-a admis cererea de asistență juridică formulată și s-a dispus scutirea
acestuia de la plata taxei de timbru.
Ca urmare a cererii formulate de reprezentantul
pârâtei au fost efectuate alte verificări asupra situației materiale a
reclamantului, iar ca urmare a dovezilor noi administrate în cauză, prin
încheierea din 21 martie 2005 s-a hotărât în conformitate cu adresa nr. 167 din
2 martie 2005 emisă de Primăria Municipiului Arad, din care a rezultat că reclamantul
figurează cu mai multe bunuri mobile și imobile în evidențele fiscale, s-a
constatat că cererea de scutire pentru plata taxei de timbru a fost făcută cu
rea credință, astfel că în baza art. 79 C. proc. civ., s-a stabilit în sarcina
apelantului plata taxei de timbru în primă instanță cât și în apel fiind citat
cu această mențiune.
Cum apelantul reclamant nu s-a conformat
dispoziției instanței asupra timbrajului s-a dispus în consecință.
Cu petiția înregistrată la data de
28 iunie 2005 reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei instanței de
apel fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține că potrivit art. 77 C.
proc. civ., numai veniturile se iau în considerare la cercetarea cererii de
asistență judiciară și nu proprietățile, bunurile mobile și imobile reținute de
organele fiscale că nu aparține sunt în realitate proprietate devălmașe și nu
personală.
Se mai arată că amendarea sa este un
abuz al instanței, fiind în imposibilitate obiectivă de achitare a taxei de
timbru, iar prin refuzul instanțelor de a face aplicațiunea art. 77 C. proc.
civ. i se îngrădește dreptul la justiție.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ.
modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de
nelegalitate.
În speță recurenta nu critică
soluția de anulare a apelului ca insuficient timbrat ce face referire la modul
de apreciere a înscrisurilor privind cererea de asistență judiciară, care au
condus la obligarea în condițiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. la plata
sumelor datorate.
Astfel, inițial recurentul a fost
scutit de plata taxei de timbru, pentru ca ulterior prezentându-se dovezi cu
privire la situația reală a celui căruia i s-a încuviințat cererea de asistență
judiciară, și fie obligat, justificat la plata taxei de timbru.
Modul de apreciere al acestor
înscrisuri nu constituie motiv de nelegalitate, iar pe de altă parte încheierea
pronunțată nu este supusă nici unei căi de atac.
În considerarea dispozițiilor art. 312
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamantul L.G.F. împotriva deciziei nr. 95/ A din 9 mai 2005 a
Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ.
Obligă recurenta la 4.000 RON
cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC A.D.I. SRL Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 18 mai 2006.