ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 673/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 673/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Arad, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 577 din 12 aprilie 2006 a respins

acțiunea pentru pretenții formulată de reclamanta SC L.A. SRL cu sediul

procesual ales în Arad, județul Arad, în contradictoriu cu pârâții Județul Arad

prin Consiliul Județean Arad cu sediul în Arad, județul Arad, și Municipiul

Arad reprezentat prin Primar cu sediul în Arad, județul Arad.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, din înscrisurile existente la dosarul cauzei, că

între Consiliul Județean Arad în calitatea de proprietar și reclamantă în

calitatea de chiriaș, a fost încheiat contractul de închiriere din 14 mai 2003,

pe o perioadă de 5 ani.

Prin procesul - verbal de

predare - primire al imobilului situat în Arad, Consiliul Județean Arad a

predat și reclamanta a primit suprafețele de teren de 1.733 mp, 3 remize auto

având suprafața utilă totală de 204,01 mp, sală ședință în suprafață de 88 mp,

clădire poartă și birou în suprafață de 48,22 mp, gheretă în suprafață de 19,14

mp, și rampă auto din beton.

Ulterior s-a hotărât prin hotărârea

nr. 44 din 26 martie 2004 a Consiliului Județean Arad trecerea imobilului

descris anterior din domeniul public al județului Arad în domeniul privat al

județului Arad, iar prin hotărârea nr. 53 din 8 aprilie 2004 a Consiliului

Județean s-a hotărât trecerea din domeniul privat al județului Arad în domeniul

privat al Municipiului Arad.

Reclamanta a primit adresa din

16 aprilie 2004 a Consiliului Local al Municipiului Arad, A.P.L., prin care i

s-a adus la cunoștință că a fost preluat imobilul din Arad cu mențiunea ca până

la data de 19 aprilie 2004 ora 8 să se procedeze la evacuarea tuturor spațiilor

ocupate.

În conformitate cu facturile

depuse s-a efectuat și o expertiză de specialitate în construcții, având ca

obiect stabilirea valorii lucrărilor de investiții executate de reclamantă la

imobil, iar concluziile au arătat că valoarea investițiilor executate de SC

L.A. SRL la imobilul demolat este de 2.361.098.367 lei, în raport de care

reclamanta și-a majorat pretențiile.

Reclamanta nu a făcut dovada

în sensul art. 1169 C. civ. că aceste materiale de construcții au fost

utilizate la imobilul în discuție. De asemenea nu a existat acordul

proprietarului pentru lucrările de modificare, modernizare și amenajare.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 186 din 10

octombrie 2006 a respins apelul declarat de reclamanta SC L.A. SRL Arad

împotriva sentinței civile nr. 577 din 12 aprilie 2006 a Tribunalului Arad, secția

comercială și de contencios administrativ, fiind preluate toate argumentele

reținute de prima instanță.

Împotriva deciziei civile nr.

186 din 10 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, a promovat recurs, reclamanta SC

L.A. SRL Arad, care în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a solicitat

admiterea recursului, desființarea deciziei atacate și în consecință admiterea

acțiunii și obligarea Municipiului Arad la plata sumei de 2.361.098.567 lei ron,

conform raportului de expertiză, sumă ce reprezintă investițiile realizate la

imobilul în litigiu.

În dezvoltarea motivelor de

recurs s-a evocat împrejurarea că în lumina art. 8 lit. b) din contract, pârâta

avea obligația de a asigura pe perioada celor 5 ani folosința spațiului

închiriat și o simplă afirmație neprobată a pârâtei, că lucrările au fost

efectuate la alt imobil, au condus la o soluție greșită de respingerea

acțiunii.

Pârâtul Municipiul Arad,

prin Primar, a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile

formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a

respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.

Având la bază acordul de

voință liber exprimat de reprezentanții legali ai Consiliului Județean Arad și SC

L.A. SRL Arad, a fost încheiat contractul de închiriere din 14 mai 2003, prin

care s-a stabilit obiectul contractului, durata, prețul, întinderea drepturilor

și obligațiilor asumate reciproc, condițiile de subînchiriere și cesiune,

răspunderea care intervine în situația încălcării clauzelor contractuale precum

și soluționarea unor eventuale litigii.

La art. 13 din contract, s-a

precizat că dacă valoarea investițiilor necesare pentru punerea în funcțiune a

bunurilor închiriate în vederea realizării obiectului contractului, depășesc

valoarea de 500 de milioane lei, proprietarul se obligă la prelungirea

termenului de închiriere în aceleași condiții, la solicitarea chiriașului. De

asemenea la art. 8 lit. b) s-a mai precizat că proprietarul se obligă să

asigure folosința obiectului închirierii pe toată durata contractului,

garantând chiriașul contra pierderii totale sau parțiale și contra tulburării folosinței

bunurilor închiriate.

Așa cum bine a motivat, atât

instanța de fond cât și cea de apel, reclamanta atunci când a primit adresa din

16 aprilie 2004, al cărei conținut o soma să procedeze până la data de 19

aprilie 2004 ora 8 la evacuarea spațiilor închiriate, nu a făcut niciun fel de

obiecțiuni și a eliberat necondiționat spațiile, deși avea posibilitatea

valorificării pe cale legală a clauzelor contractuale expuse anterior.

Este adevărat că raportul de

expertiză tehnică întocmit de expert tehnic inginer A.C. a stabilit valoarea

totală a lucrărilor de investiții executate de reclamantă la imobilul demolat

la suma de 2.361.098.567 lei, însă se impune a examina această împrejurare din

perspectiva art. 12 din contractul de închiriere din 14 mai 2003. În termeni

preciși, părțile de comun acord au convenit ca orice lucrări de modificări,

modernizări și amenajări asupra bunurilor închiriate să fie efectuate numai cu

acordul proprietarului, chiriașul neputând solicita pretenții privind

recuperarea contravalorii asupra acestor lucrări în condițiile respectării art.

13.

În lipsa acordului

proprietarului, toate lucrările efectuate de chiriaș, intră sub incidența art. 12

din contract, rațiuni pentru care urmează a respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC L.A. SRL Arad împotriva deciziei civile nr. 186 din 10

octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, nefiind îndeplinită niciuna din cerințele prevăzute

de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC L.A. SRL Arad împotriva deciziei nr. 186 din 10 octombrie 2006

a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 21 februarie 2008.